Decizia nr. 4390/2003 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — recurs împotriva sentinței nr. 7377/2000 a Tribunalului București

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 7377 din 15 noiembrie 2000 Tribunalul București, secția comercială, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. R. S.A. ca nefondată, a admis în parte acțiunea reclamantei S.C. A. S.A., a obligat pârâta R. la plata sumei de 200.000.000 lei către reclamantă, 226.000.000 lei daune interese și 18.177.000 lei cheltuieli de judecată. Sentința a fost menținută de curtea de apel care a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta R. S.A. Împotriva deciziei nr. 76 A din 28 martie 2002 pârâta R. S.A. a declarat recurs criticând-o ca fiind nelegală, întrucât nu a luat în considerare starea de fapt care a determinat virarea sumei de 200.000.000 lei către intimata A. S.A., în contul S.C.

C.P. S.A. București și anume dorința exprimată de directorul reclamantei intimate la data respectivă, de a compensa suma cu banda transportoare pe care urma să o vireze S.C. C.P. S.A. Examinând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate se constată că recursul declarat este nefondat. Din examinarea actelor și probelor dosarului rezultă: Relațiile dintre părți s-au derulat în baza contractului nr. 2113 din 5 iulie 1996 prin care s-a convenit ca pârâta recurentă să-i livreze reclamantei intimate plumb decuprat. Reclamanta intimată a achitat contravaloarea produsului conform adresei nr. 10039 emisă de către recurentă prin care s-a cerut ca suma de 200.000.000 lei să fie virată în contul S.C.

C.P. în compensare cu o bandă transportoare pe care recurenta urma să o primească de la S.C. C.P. S.A. Cu ordinul de plată nr. 1633 din 26 noiembrie 1996 reclamanta intimată a livrat suma de 200.000.000 lei în contul S.C. C.P. indicat de pârâta recurentă și a remis copie de pe acest ordin și a extrasului de cont. Recurenta a continuat să livreze plumb dar a refuzat să dispună compensarea contravalorii acestuia cu suma de 200.000.000 lei achitată de reclamanta intimată, susținând că reclamanta este în culpă fiind că a onorat imediat obligațiile ce le reveneau potrivit adresei 10034 din 25 noiembrie 1996 neașteptând să-și perfecteze propriile convenții cu C.P. Această susținere a recurentei cu privire la pretinsa culpă a reclamantei intimate urmează a fi înlăturată, față de adresa nr. 10034 din 25 noiembrie 1996 prin care a indicat modalitatea de plată pentru ca ulterior să nu mai recunoască valabilitatea plății.

Întâlnirea care a avut loc la sediul recurentei între reprezentanții celor trei societăți prin care s-a stabilit modul de compensare nu s-a mai realizat. Astfel fiind, față de considerentele arătate, recursul declarat fiind nefondat a fost respins conform art. 312 pct. 1 C. proc. civ., hotărârile pronunțate fiind legale și temeinice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta S.C. R. S.A. Baia Mare, împotriva deciziei nr. 75/A din 28 martie 2002 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2003.