ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4390/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4390/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului
de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7377 din 15 noiembrie
2000 Tribunalul București, secția comercială, a respins excepția lipsei
calității procesuale pasive a pârâtei S.C. R. S.A. ca nefondată, a admis în
parte acțiunea reclamantei S.C. A. S.A., a obligat pârâta R. la plata sumei de
200.000.000 lei către reclamantă, 226.000.000 lei daune interese și 18.177.000
lei cheltuieli de judecată.
Sentința a fost menținută de curtea de apel care
a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta R. S.A.
Împotriva deciziei nr. 76 A din 28 martie 2002
pârâta R. S.A. a declarat recurs criticând-o ca fiind nelegală, întrucât nu a
luat în considerare starea de fapt care a determinat virarea sumei de
200.000.000 lei către intimata A. S.A., în contul S.C. C.P. S.A. București și
anume dorința exprimată de directorul reclamantei intimate la data respectivă,
de a compensa suma cu banda transportoare pe care urma să o vireze S.C. C.P.
S.A.
Examinând legalitatea deciziei recurate în
raport de criticile formulate se constată că recursul declarat este nefondat.
Din examinarea actelor și probelor dosarului
rezultă:
Relațiile dintre părți s-au derulat în baza
contractului nr. 2113 din 5 iulie 1996 prin care s-a convenit ca pârâta
recurentă să-i livreze reclamantei intimate plumb decuprat.
Reclamanta intimată a achitat contravaloarea
produsului conform adresei nr. 10039 emisă de către recurentă prin care s-a
cerut ca suma de 200.000.000 lei să fie virată în contul S.C. C.P. în
compensare cu o bandă transportoare pe care recurenta urma să o primească de la
S.C. C.P. S.A.
Cu ordinul de plată nr. 1633 din 26 noiembrie
1996 reclamanta intimată a livrat suma de 200.000.000 lei în contul S.C. C.P.
indicat de pârâta recurentă și a remis copie de pe acest ordin și a extrasului
de cont.
Recurenta a continuat să livreze plumb dar a
refuzat să dispună compensarea contravalorii acestuia cu suma de 200.000.000
lei achitată de reclamanta intimată, susținând că reclamanta este în culpă
fiind că a onorat imediat obligațiile ce le reveneau potrivit adresei 10034 din
25 noiembrie 1996 neașteptând să-și perfecteze propriile convenții cu C.P.
Această susținere a recurentei cu privire la
pretinsa culpă a reclamantei intimate urmează a fi înlăturată, față de adresa
nr. 10034 din 25 noiembrie 1996 prin care a indicat modalitatea de plată pentru
ca ulterior să nu mai recunoască valabilitatea plății.
Întâlnirea care a avut loc la sediul recurentei
între reprezentanții celor trei societăți prin care s-a stabilit modul de
compensare nu s-a mai realizat.
Astfel fiind, față de considerentele arătate,
recursul declarat fiind nefondat a fost respins conform art. 312 pct. 1 C.
proc. civ., hotărârile pronunțate fiind legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta
S.C. R. S.A. Baia Mare, împotriva deciziei nr. 75/A din 28 martie 2002 a Curții
de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică,
astăzi 13 noiembrie 2003.