ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1793/2003

Asupra recursului în anulare:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 28 martie 2001, reclamanta SC E.C.R. SA

Târgoviște a solicitat instanței obligarea Primăriei și Consiliul Local

Voineasa la plata sumei de 6.141.514.206 lei, reprezentând contravaloarea

lucrărilor executate de reclamantă pentru readucerea la stare normală a albiei

râului Lotru și a drumului forestier Voineasa - Vidra.

Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr. 591 din 3

mai 2001, a admis acțiunea reclamantei și a obligat Primăria Voineasa la plata

sumei solicitate, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate și dobândă

comercială, în cuantum de 183.007.548 lei. Acțiunea a fost respinsă față de

Consiliul Local Voineasa.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr. 330/8

octombrie 2001, a admis recursul declarat de Primăria Voineasa, a casat

sentința și a trimis cauza, spre rejudecare, aceluiași tribunal, întrucât s-a

omis a se pronunța asupra cererii privitoare la efectuarea expertizei, ceea ce

echivalează cu necercetarea fondului.

Contestația în anulare, formulată de reclamantă

împotriva acestei decizii, a fost admisă de Curtea de Apel Pitești, prin

decizia nr. 541 din 29 noiembrie 2001, constatându-se că recursul declarat de

Primărie este nul, fiind motivat peste termen.

Împotriva acestor hotărâri s-a declarat recurs în

anulare, susținându-se că acestea sunt vădit netemeinice, întrucât instanțele

nu au procedat la administrarea probelor necesare justei soluționări a cauzei.

S-a mai susținut că lipsa materialului probator

concludent a fost de natură să ducă la imposibilitatea întinderii obligației de

plată a pârâtei.

Recursul în anulare este nefondat.

Astfel, din nota de fundamentare aflată la dosarul de

fond, privind alocarea sumei de 10.000.000 lei Primăriei comunei Voineasa,

pentru aducerea în stare normală a drumului forestier și cursului pârâului

Lotru, rezultă necesitatea acestei lucrări, precum și faptul că ea va fi

efectuată de reclamantă.

Acordul părților, în sensul executării lucrărilor

respective de către reclamantă, este materializat prin procesul-verbal, ceea ce

echivalează cu un contract în sensul dispozițiilor art. 36 C. com.

Ca urmare a acestei înțelegeri, reclamanta a demarat

și efectuat lucrările convenite, fapt necontestat de pârâtă pe parcursul

derulării litigiului.

Împrejurarea executării lucrărilor, fiind necontestată,

așa cum s-a subliniat deja, este confirmată cu situația de lucrări depusă la

dosar.

Această situație de lucrări însușită de beneficiar,

respectiv, Primărie, prin semnare, echivalează cu recunoașterea lucrărilor

executate atât sub aspect cantitativ, cât și valoric, iar factura introdusă la

plată și neonorată de pârâtă cuprinde exact suma înscrisă în devizul acceptat,

respectiv, 6.141.514.206 lei.

În raport cu aceste acte, care fac dovada temeiniciei

și întinderii pretențiilor reclamantei, recunoscută, așa cum s-a arătat de

către pârâtă, până la un moment dat, fac ca susținerile din recursul în anulare,

privind netemeinicia hotărârilor atacate, să apară ca fiind neîntemeiate.

În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 312

alin. (1) C. proc. civ., recursul în anulare va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în anulare declarat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție,

împotriva deciziei nr. 330 din 8 octombrie 2001 a Curții de Apel Pitești,

secția comercială și de contencios administrativ, și a deciziei nr. 541 din 29

noiembrie 2001 a aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 25 martie

2003.