ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1793/2003

Asupra recursului în anulare: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 28 martie 2001, reclamanta SC E.C.R. SA Târgoviște a solicitat instanței obligarea Primăriei și Consiliul Local Voineasa la plata sumei de 6.141.514.206 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate de reclamantă pentru readucerea la stare normală a albiei râului Lotru și a drumului forestier Voineasa - Vidra. Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr. 591 din 3 mai 2001, a admis acțiunea reclamantei și a obligat Primăria Voineasa la plata sumei solicitate, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate și dobândă comercială, în cuantum de 183.007.548 lei. Acțiunea a fost respinsă față de Consiliul Local Voineasa.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr. 330/8 octombrie 2001, a admis recursul declarat de Primăria Voineasa, a casat sentința și a trimis cauza, spre rejudecare, aceluiași tribunal, întrucât s-a omis a se pronunța asupra cererii privitoare la efectuarea expertizei, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului. Contestația în anulare, formulată de reclamantă împotriva acestei decizii, a fost admisă de Curtea de Apel Pitești, prin decizia nr. 541 din 29 noiembrie 2001, constatându-se că recursul declarat de Primărie este nul, fiind motivat peste termen. Împotriva acestor hotărâri s-a declarat recurs în anulare, susținându-se că acestea sunt vădit netemeinice, întrucât instanțele nu au procedat la administrarea probelor necesare justei soluționări a cauzei.

S-a mai susținut că lipsa materialului probator concludent a fost de natură să ducă la imposibilitatea întinderii obligației de plată a pârâtei. Recursul în anulare este nefondat. Astfel, din nota de fundamentare aflată la dosarul de fond, privind alocarea sumei de 10.000.000 lei Primăriei comunei Voineasa, pentru aducerea în stare normală a drumului forestier și cursului pârâului Lotru, rezultă necesitatea acestei lucrări, precum și faptul că ea va fi efectuată de reclamantă. Acordul părților, în sensul executării lucrărilor respective de către reclamantă, este materializat prin procesul-verbal, ceea ce echivalează cu un contract în sensul dispozițiilor art. 36 C. com. Ca urmare a acestei înțelegeri, reclamanta a demarat și efectuat lucrările convenite, fapt necontestat de pârâtă pe parcursul derulării litigiului.

Împrejurarea executării lucrărilor, fiind necontestată, așa cum s-a subliniat deja, este confirmată cu situația de lucrări depusă la dosar. Această situație de lucrări însușită de beneficiar, respectiv, Primărie, prin semnare, echivalează cu recunoașterea lucrărilor executate atât sub aspect cantitativ, cât și valoric, iar factura introdusă la plată și neonorată de pârâtă cuprinde exact suma înscrisă în devizul acceptat, respectiv, 6.141.514.206 lei. În raport cu aceste acte, care fac dovada temeiniciei și întinderii pretențiilor reclamantei, recunoscută, așa cum s-a arătat de către pârâtă, până la un moment dat, fac ca susținerile din recursul în anulare, privind netemeinicia hotărârilor atacate, să apară ca fiind neîntemeiate.

În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul în anulare va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva deciziei nr. 330 din 8 octombrie 2001 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, și a deciziei nr. 541 din 29 noiembrie 2001 a aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 25 martie 2003.