ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3135/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

532 din 29 ianuarie 1998, reclamanta SC O.R. SA a solicitat obligarea pârâtei

SC H.I.E. SA la plata sumei de 140.491,26 dolari S.U.A., cât și cheltuielile de

judecată.

Motivându-și acțiunea, reclamanta

arată că a încheiat cu pârâta contractul nr. 10 din 4 iulie 1996, prin care

reclamanta se obliga să livreze pârâtei instalație și tehnologie de montaj,

respectiv, o moară cu capacitate de 30 tone pe zi, iar cumpărătorul trebuia să

achite contravaloarea de 2.175.399 dolari, însă, deși a primit utilajul, nu a

achitat integral prețul.

Printr-o acțiune conexă SC H.I.E. SA

a solicitat rezoluțiunea contractului pentru vicii ascunse și obligarea

reclamantei-pârâte la plata sumei de 280.604 dolari S.U.A. datorie, cât și

cheltuieli de judecată.

Tribunalul București, prin sentința

civilă nr. 7923 din 29 noiembrie 2000, a respins acțiunea principală, a admis

cererea conexă și a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare

nr. 10 din 4 octombrie 1996.

A fost obligată reclamanta la plata

sumei de 280.604 dolari S.U.A., în echivalent lei la data plății către pârâtă,

cât și la 23.882.889 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că moara prezenta vicii ascunse, ce determinau

obținerea de făină intermediară și nu albă, neasigurându-se nici parametrii

cantitativi.

Apreciindu-se că nu au fost

respectate condițiile contractuale, s-a dispus rezoluționarea, contractului cu

obligarea corelativă a pârâtei de a restitui sumele încasate cu titlu de preț.

Decizia a fost atacată cu apel de

reclamantă, susținându-se că s-a acordat mai mult decât s-a cerut, obligând la

plata în echivalent lei la data plății și a obligat la 280.604 dolari S.U.A.,

deși, în cererea precizată, se menționa că se cere echivalentul sumei de 224.622

dolari S.U.A.

Se mai arată că instanța dispune

greșit rezoluțiunea unui antecontract, deși, în cauză, este vorba de un

contract care a și fost executat în parte, iar hotărârea apare ca nemotivată,

iar pretențiile sunt nedovedite.

Pe fond, reclamanta susține că

soluția de desființare a contractului este greșită, întrucât, din probe,

rezultă că un singur parametru nu era atins, și anume consumul de energie

electrică, dar că, neadmițându-se o nouă expertiză, această problemă a rămas

neelucidată.

Instanța de apel a dispus efectuarea

unei noi expertize și s-au administrat alte probe cu acte.

Curtea de Apel București, prin

decizia civilă nr. 128 din 18 iunie 2002, a admis apelul reclamantei, a

schimbat în tot sentința și a admis acțiunea principală, a obligat pârâta la

plata sumei de 9604,43 dolari S.U.A penalități la comisionul de risc, 120.077

dolari S.U.A. dobândă la credit, 3809,83 dolari S.U.A penalități la dobândă și

45.793.563 lei cheltuieli de judecată.

A fost respinsă, ca nefondată,

cererea conexă și obligată pârâta la 122.276.856 lei cheltuieli de judecată.

S-a apreciat că nu s-a acordat mai

mult decât s-a cerut în raport de cererea precizatoare și că doar terminologia

instanței de fond este greșită, cu privire la încheierea unui antecontract, în

realitate, între părți încheindu-se un contract.

Hotărârea nu a fost considerată ca

nemotivată numai pentru faptul că nu era motivată astfel cum ar fi dorit

reclamanta.

În ceea ce privește îndeplinire

obligațiilor asumate de părți, instanța de apel a considerat ca având o

importanță redusă diferența de energie electrică stabilită ca parametru

funcțional și consumul real, însușindu-și opinia expertului potrivit căreia,

diferențele rezultă din modurile diferite de exprimare a consumului de energie

electrică, fiind, astfel, exprimate în contract în două modalități

ireconciliabile și fiecare parte utilizând criteriile care îi convin.

S-a considerat că trebuie

interpretată clauza în favoarea celui care se obligă, tocmai pentru că există

dubii.

Se mai arată că, poate fi corectat

consumul de energie electrică, dacă se va introduce în componentele morii o

baterie de condensatori, astfel că defecțiunile tehnice reținute nu sunt de

natură să împiedice funcționarea morii.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta, susținând că soluția de respingere a cererii de rezoluțiune a

contractului este greșită, bazându-se pe o interpretare eronată a actului dedus

judecății, motiv prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. și a fost dată cu

aplicarea greșită a legii și a contractului ca lege a părților, motiv prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține că este greșită

interpretarea instanței că, în speță, este o convenție de vânzare când, în

realitate, părțile au încheiat doar un antecontract, deoarece furnizorul a

oferit spre livrare, și nu a livrat, o moară care urma a fi predată în

condițiile de calitate specificate în anexa B, respectiv, cu omologarea care să

demonstreze că instalația este corespunzătoare.

Bazându-se pe expertizele dispuse în

cauză, recurenta consideră nelegală hotărârea întrucât, potrivit art. 1352 C.

civ., vânzătorul răspunde pentru viciile ascunse ale lucrului, ce constau în

aceea că moara nu asigură toți parametrii proiectați, respectiv are un consum

mult mai mare de energie electrică, indiferent de varianta care s-ar accepta:

91,13 kw/h/to (cum rezultă din expertiza făcută de I.D.) sau 189,13 kW/h/to de

grâu măcinat.

Recurenta subliniază că un alt

defect este și calitatea făinii rezultate, care este intermediară și nu albă,

și care ar produce dificultăți la valorificare, cât și diminuarea veniturilor

pârâtei.

Nici motivarea instanței de apel că

deficiențele pot fi remediate nu sunt acceptabile pentru recurentă, demonstrând

nelegalitatea soluției de a fi obligată să plătească o instalație care are nevoie

de noi intervenții încă din perioada de probe.

Recursul este fondat pentru

următoarele considerente:

În ceea ce privește interpretarea

convenției se constată critica neîntemeiată.

Chiar dacă art. 11 pct. 4 din

contract prevede că predarea se face cu omologarea instalației, această

prevedere vizează tocmai garanția pentru vicii și nu modifică voința părților

de a vinde și, respectiv, de a cumpăra.

Moara a fost predată, adică

instalată, ceea ce înseamnă că reclamanta și-a îndeplinit obligația de predare,

numai că urmează a se constata ce fel de utilaj a predat.

Viciile ascunse îndreptățesc

cumpărătorul să ceară desființarea contractului ca o neexecutare culpabilă a

acestuia, dacă diminuează întrebuințarea atât cât se poate presupune că bunul

nu ar fi fost cumpărat sau nu s-ar fi plătit același preț, astfel cum stabilesc

dispozițiile art. 1353 C. civ.

Recurenta a încheiat contractul

pentru a obține făină de calitate bună și cu un consum de energie electrică,

astfel cum a fost prevăzut de 75 kWh/to grâu măcinat.

Legea prevede că vicierea se

verifică de instanță, dar nu poate fi ignorată poziția cumpărătorului în

aprecierea viciului pentru că acesta plătește prețul.

Dacă moara produce, conform

expertizelor, făină intermediară în loc de făină albă și energia electrică pe

care o consumă este mai mare decât cea prevăzută de părți în contract, este

cert că întrebuințarea acesteia diminuează beneficiile cumpărătorului, astfel

că acesta nu mai are interes să o cumpere la prețul stabilit.

Nu poate fi obligat cumpărătorul să

preia un bun cu asemenea vicii și nici să accepte o încercare de remediere a

viciilor, deși doar pentru unul dintre acestea s-a sugerat că s-ar putea

încerca o soluție tehnică.

Culpa vânzătorului este certă –

acesta a livrat și instalat o moară care nu atinge parametrii cantitativi și

calitativi prevăzuți în contract.

Soluția legală este cea prevăzută de

art. 1020 - 1021 C. civ., respectiv, rezoluțiunea.

Neaplicând soluția legală la

situația de fapt, ce rezultă din probele administrate, instanța de apel a

pronunțat o decizie greșită.

Urmează ca, potrivit art. 304 pct. 9

C. proc. civ., să se admită recursul pârâtei.

Se va modifica decizia și va fi

respins, ca nefondat, apelul reclamantei, menținându-se hotărârea instanței de

fond.

În temeiul art. 274 C. proc. civ. va

fi obligată intimata la plata sumei de 81.062.313 lei cheltuieli de judecată,

reprezentând taxe judiciare în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâta

SC H.I.E. SA împotriva deciziei nr. 121 A din 18 iunie 2002 a Curții de Apel

București , modifică decizia recurată, în sensul că respinge apelul reclamantei

SC O. SA București împotriva sentinței nr. 7923 din 29 noiembrie 2000 a

Tribunalului București.

Obligă intimata SC O. SA București

să plătească recurentei SC H.I.E. SA suma de 81.062.313 lei cheltuieli de

judecată.

IREVOCABILĂ.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 23 iunie 2003.