ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4209/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 169 din 6 iunie 2003, Tribunalul Suceava i-a condamnat pe inculpații: - L.G.

la: 12 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.; la 20 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 și art. 176 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.; la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 13 C. pen.; la 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 13 C. pen.; la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 201 alin. (2), raportat la art. 200 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 75l lit. c) și art. 13 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 20 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. - G.L.

la 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.; la 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 și art. 176 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.; la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (2) și art. 13 C. pen.; la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) și art. 13 C. pen.; la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (2), raportat la art. 200 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) și art. 13 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare. Prin aceeași sentință, cei doi inculpați au fost obligați, în solidar, să plătească despăgubiri civile în sumă de 100.000.000 lei părții civile B.I. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut în fapt că, în noaptea de 5 spre 6 iunie 2000, cei doi inculpați, tată și fiu, au ucis o femeie în vârstă de 18–25 ani, rămasă neidentificată, lovind-o cu pumnii și sugrumând-o, după care au învelit-o într-o pătură și au aruncat-o într-o vale din apropierea cabanei Mestecăniș din județul Suceava. Victima a fost găsită a doua zi, iar la autopsie s-a constatat că moartea a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice produse prin strangulare.

La data de 25 iunie 2001, aceiași inculpați au ucis-o, tot prin strangulare, pe B.R., în vârstă de 23 de ani, care trăise în concubinaj cu L.G., fiul, timp de două săptămâni, în locuința inculpaților din Câmpulung Moldovenesc. Omorul a fost săvârșit seara, pe raza comunei Sadova din județul Suceava, în apropierea liniei de cale ferată. După ce au ucis-o, inculpații au târât victima între șinele căii ferate, unde au abandonat-o. Din actul medico-legal de autopsie rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice produse prin strangulare cu lațul.

Instanța a mai reținut că la începutul lunii septembrie 2000, inculpații au sechestrat-o în locuința lor pe minora M.N.M., adusă de aceștia din comuna Becleni, județul Bistrița-Năsăud, cu promisiunea că o vor angaja ca vânzătoare la un magazin, au legat-o cu un lanț prins cu lacăt, de un picior, au brutalizat-o, au violat-o și au supus-o la perversiuni sexuale timp de o săptămână, până când, în ziua de 15 septembrie 2000, în timp ce inculpații erau plecați de acasă, minora a reușit să se elibereze, desfăcând lanțul de la picior, și s-a întors la părinții săi, în comuna Becleni. Din raportul de constatare medico-legală emis de Serviciul Medico-Legal Județean Bistrița – Năsăud la 18 septembrie 2000 rezultă că minora prezenta numeroase leziuni traumatice produse prin lovire cu corpuri contondente.

Prin decizia penală nr. 225 din 11 august 2003, Curtea de Apel Suceava a respins apelul declarat în cauză de L.G., a admis apelul declarat de inculpatul G.L., a desființat sentința atacată numai în ce îl privește pe ultimul inculpat și, rejudecând cauza, a dispus achitarea lui conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunea de omor comisă numai de tatăl său în noaptea de 5 spre 6 iunie 2000, și l-a condamnat pe inculpat la 6 ani închisoare, pentru participarea sa la uciderea victimei B.R, prin schimbare de încadrare juridică, din infracțiunea prevăzută de art. 174 și art. 176 lit. c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen.

Instanța de apel a reținut că inculpatul G.L., care era minor la data comiterii infracțiunii de omor din noaptea de 5 spre 6 iunie 2000, nu a contribuit cu nimic la uciderea victimei, acesta fiind lovită cu pumnii de tatăl său, iar apoi strangulată tot de acesta cu o sfoară groasă. Inculpatul minor nu a făcut altceva decât să-l ajute pe tatăl său, forțat fiind de acesta, să transporte cadavrul în valea în care a fost abandonat. Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs ambii inculpați. Inculpatul L.G. a susținut în recursul său, că nu a omorât-o pe femeia neidentificată, găsită în apropierea cabanei Mestecăniș la data de 6 iunie 2000, ci numai pe B.R.

Inculpatul a mai susținut că, în ce o privește pe B.R., nu a intenționat s-o ucidă ci numai s-o pedepsească pentru că era alcoolică și a cerut schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 și art. 176 lit. c) C. pen., în infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 C. pen. Referitor la infracțiunile de viol și de perversiune sexuală comise împotriva minorei M.N.M., inculpatul a cerut să fie achitat și pentru acestea, susținând că minora a locuit cu voia ei în locuința inculpaților, urmând să se căsătorească cu fiul său, G.L. De asemenea, inculpatul a solicitat reducerea cuantumului despăgubirilor la care a fost obligat față de partea civilă B.I.

Recursul nu este fondat. Din probele administrate rezultă că în dimineața zilei de 6 iunie 2000 a fost găsit cadavrul unei femei neidentificate, în vârstă de 18–25 ani, lângă parcarea din apropierea cabanei Mestecăniș, pe raza comunei Iacobeni, județul Suceava. Victima era îmbrăcată sumar și prezenta urme de strangulare, în treimea superioară a gâtului, precum și numeroase leziuni pe întreaga suprafață a corpului, produse prin lovituri cu obiecte contondente. Cadavrul era învelit într-o cuvertură cu motive geometrice, iar în apropiere s-a găsit o cuvertură înflorată. Victima a fost recunoscută de martorii T.G., M.P., N.R. și M.V., vecinii inculpaților, ca fiind o tânără care a locuit timp de câteva luni în casa inculpaților, în vara anului 2000. S-a stabilit, de asemenea, că pătura în care era învelit cadavrul victimei și cuvertura găsită în apropiere aparțineau inculpaților.

După ce, în primele declarații date la organele de urmărire penală inculpații au declarat că nu o cunosc pe victimă și nu au nici o legătură cu moartea acesteia, ulterior au făcut declarații din care rezultă, așa cum corect a stabilit instanța de apel, că tânăra a fost omorâtă prin strangulare de inculpatul L.G. Astfel, inculpatul G.L., a declarat că pe tânără o chema L., că a locuit la ei în vara anului 2000 și că în seara zilei de 5 iunie 2000 au plecat cu toți de acasă cu o căruță trasă de un cal, urmând să meargă undeva la munte, să cumpere fân. Pe drum, în apropierea cabanei Mestecăniș, tatăl său, inculpatul L.G., a bătut-o pe numita L., a trântit-o din căruță și a lovit-o cu pumnii și cu picioarele, după care a strâns-o de gât cu o sfoară groasă, iar după ce femeia a murit, au transportat-o amândoi învelită într-o pătură și au lăsat-o în locul unde a fost găsită a doua zi.

Într-un mod asemănător a descris împrejurările faptei inculpatului L.G., fiul lui Ioan, cu deosebirea că acesta a afirmat că pe victimă o chema M. și că fiul său, nu a fost de față la comiterea infracțiunii, fiind plecat la cerșit în oraș. Ulterior, ambii inculpați au revenit asupra declarațiilor date în legătură cu fapta de la data de 5 iunie 2000, dar această revenire nu poate fi luată în considerare dat fiind toate celelalte elemente cu care declarațiile mai sus menționate se coroborează și anume cu faptul că victima a locuit în casa lor și că obiectele găsite la locul unde a fost găsită victima le aparțin.

Nu poate fi primită nici cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei de omor deosebit de grav comisă la data de 17 februarie 2001 în infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 C. pen., ținând seama de declarațiile date de inculpați în cursul procesului și de celelalte probe ale dosarului și anume actele medico-legale și fotografiile judiciare din care rezultă că victima a fost strangulată, iar înainte de aceasta i-au fost produse zeci de leziuni pe tot corpul. Aceste probe exclud cu desăvârșire posibilitatea ca inculpatul să fi acționat fără intenția de a ucide, voința lui de a suprima viața victimei fiind evidentă. Nu pot fi primite, de asemenea, susținerile inculpatului cu privire la nevinovăția sa în ce privește lipsirea de libertate a minorei M.N.M.

și la infracțiunile de viol și de perversiuni sexuale pe care le-a comis asupra acesteia, declarațiile victimei și actul medico-legal mai sus evocat fiind suficient de doveditoare, în sensul reținut de instanțe în considerentele hotărârilor pronunțate. În sfârșit, se constată că obligarea inculpatului la despăgubiri civile către B.I., mama victimei B.R. este justificată ținând seama de daunele materiale și morale suferite de partea civilă ca urmare a decesului fiicei sale în condițiile descrise în hotărârile pronunțate de instanțe. Inculpatul G.L., a cerut să fie achitat pentru toate infracțiunile reținute în sarcina sa, susținând că este nevinovat, iar în subsidiar, a solicitat micșorarea pedepsei, ținând seama de circumstanțele sale personale.

De asemenea, inculpatul a solicitat reducerea despăgubirilor la care a fost obligat față de partea civilă B.I. Recursul nu este fondat. Contribuția directă a inculpatului recurent la uciderea R.B. a fost recunoscută chiar de acesta în declarațiile date la urmărirea penală, declarații care se coroborează cu celelalte probe ale dosarului. Din aceste probe rezultă că inculpatul l-a ajutat pe tatăl său să o sugrume pe B.R., în împrejurările descrise în hotărârile instanțelor, și a târât, împreună cu tatăl său, cadavrul victimei pe linia ferată. De asemenea, infracțiunile comise împotriva minorei M.N.M. sunt dovedite cu probele menționate mai sus. Nu poate fi primită nici cererea de micșorare a pedepsei, constatându-se că la individualizarea acesteia instanțele au făcut aplicarea corectă a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

În sfârșit, se constată că obligarea inculpatului G.L., în solidar cu tatăl său, coinculpatul L.G., la despăgubiri civile către B.I., mama victimei B.R., în cuantum de 100 milioane lei, este justificată ținând seama de daunele materiale și morale suferite de partea civilă ca urmare a decesului fiicei sale în condițiile descrise în hotărârile pronunțate de instanțe. În consecință, recursurile declarate de cei doi inculpați urmează să fie respinse, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații LG. și G.L. împotriva deciziei penale nr. 225 din 11 august 2003 a Curții de Apel Suceava. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul arestării preventive de la 19 februarie 2001, la 3 octombrie 2003. Obligă pe recurenții inculpați la plata sumei de câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pronunțată în ședință publică, azi 3 octombrie 2003.