ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4209/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 169 din 6

iunie 2003, Tribunalul Suceava i-a condamnat pe inculpații:

- L.G. la: 12 ani închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu

aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.; la 20 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 și art. 176 lit.

c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.; la 7 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de

art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 13 C.

pen.; la 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de

art. 197 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 13 C.

pen.; la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 201

alin. (2), raportat la art. 200 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 75l lit.

c) și art. 13 C. pen. În baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., s-a

dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 20 ani închisoare și

2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

- G.L. la 6 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea

art. 99 alin. (3) C. pen.; la 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 și art. 176 lit. c) C. pen., cu

aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.; la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de

art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (2) și art. 13 C.

pen.; la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol,

prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3)

și art. 13 C. pen.; la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 211 alin. (2), raportat la art. 200 alin. (3) C. pen., cu

aplicarea art. 99 alin. (3) și art. 13 C. pen. În baza art. 33 lit. a) și a

art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea, de 10 ani închisoare.

Prin aceeași sentință, cei doi

inculpați au fost obligați, în solidar, să plătească despăgubiri civile în sumă

de 100.000.000 lei părții civile B.I.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut în fapt că, în noaptea de 5 spre 6 iunie 2000, cei doi

inculpați, tată și fiu, au ucis o femeie în vârstă de 18–25 ani, rămasă

neidentificată, lovind-o cu pumnii și sugrumând-o, după care au învelit-o

într-o pătură și au aruncat-o într-o vale din apropierea cabanei Mestecăniș din

județul Suceava.

Victima a fost găsită a doua zi, iar

la autopsie s-a constatat că moartea a fost violentă și s-a datorat asfixiei

mecanice produse prin strangulare.

La data de 25 iunie 2001, aceiași

inculpați au ucis-o, tot prin strangulare, pe B.R., în vârstă de 23 de ani,

care trăise în concubinaj cu L.G., fiul, timp de două săptămâni, în locuința

inculpaților din Câmpulung Moldovenesc. Omorul a fost săvârșit seara, pe raza

comunei Sadova din județul Suceava, în apropierea liniei de cale ferată. După

ce au ucis-o, inculpații au târât victima între șinele căii ferate, unde au

abandonat-o.

Din actul medico-legal de autopsie

rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice

produse prin strangulare cu lațul.

Instanța a mai reținut că la

începutul lunii septembrie 2000, inculpații au sechestrat-o în locuința lor pe

minora M.N.M., adusă de aceștia din comuna Becleni, județul Bistrița-Năsăud, cu

promisiunea că o vor angaja ca vânzătoare la un magazin, au legat-o cu un lanț

prins cu lacăt, de un picior, au brutalizat-o, au violat-o și au supus-o la

perversiuni sexuale timp de o săptămână, până când, în ziua de 15 septembrie

2000, în timp ce inculpații erau plecați de acasă, minora a reușit să se

elibereze, desfăcând lanțul de la picior, și s-a întors la părinții săi, în

comuna Becleni.

Din raportul de constatare

medico-legală emis de Serviciul Medico-Legal Județean Bistrița – Năsăud la 18

septembrie 2000 rezultă că minora prezenta numeroase leziuni traumatice produse

prin lovire cu corpuri contondente.

Prin decizia penală nr. 225 din 11

august 2003, Curtea de Apel Suceava a respins apelul declarat în cauză de L.G.,

a admis apelul declarat de inculpatul G.L., a desființat sentința atacată numai

în ce îl privește pe ultimul inculpat și, rejudecând cauza, a dispus achitarea

lui conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C.

proc. pen., pentru infracțiunea de omor comisă numai de tatăl său în noaptea de

5 spre 6 iunie 2000, și l-a condamnat pe inculpat la 6 ani închisoare, pentru

participarea sa la uciderea victimei B.R, prin schimbare de încadrare juridică,

din infracțiunea prevăzută de art. 174 și art. 176 lit. c) C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen.

Instanța de apel a reținut că

inculpatul G.L., care era minor la data comiterii infracțiunii de omor din

noaptea de 5 spre 6 iunie 2000, nu a contribuit cu nimic la uciderea victimei,

acesta fiind lovită cu pumnii de tatăl său, iar apoi strangulată tot de acesta

cu o sfoară groasă. Inculpatul minor nu a făcut altceva decât să-l ajute pe

tatăl său, forțat fiind de acesta, să transporte cadavrul în valea în care a

fost abandonat.

Împotriva deciziei instanței de apel

au declarat recurs ambii inculpați.

Inculpatul L.G. a susținut în

recursul său, că nu a omorât-o pe femeia neidentificată, găsită în apropierea

cabanei Mestecăniș la data de 6 iunie 2000, ci numai pe B.R. Inculpatul a mai

susținut că, în ce o privește pe B.R., nu a intenționat s-o ucidă ci numai s-o

pedepsească pentru că era alcoolică și a cerut schimbarea încadrării juridice a

faptei din infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 și art.

176 lit. c) C. pen., în infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art.

178 C. pen. Referitor la infracțiunile de viol și de perversiune sexuală comise

împotriva minorei M.N.M., inculpatul a cerut să fie achitat și pentru acestea,

susținând că minora a locuit cu voia ei în locuința inculpaților, urmând să se

căsătorească cu fiul său, G.L. De asemenea, inculpatul a solicitat reducerea

cuantumului despăgubirilor la care a fost obligat față de partea civilă B.I.

Recursul nu este fondat.

Din probele administrate rezultă că

în dimineața zilei de 6 iunie 2000 a fost găsit cadavrul unei femei

neidentificate, în vârstă de 18–25 ani, lângă parcarea din apropierea cabanei

Mestecăniș, pe raza comunei Iacobeni, județul Suceava. Victima era îmbrăcată

sumar și prezenta urme de strangulare, în treimea superioară a gâtului, precum

și numeroase leziuni pe întreaga suprafață a corpului, produse prin lovituri cu

obiecte contondente. Cadavrul era învelit într-o cuvertură cu motive

geometrice, iar în apropiere s-a găsit o cuvertură înflorată. Victima a fost

recunoscută de martorii T.G., M.P., N.R. și M.V., vecinii inculpaților, ca

fiind o tânără care a locuit timp de câteva luni în casa inculpaților, în vara

anului 2000. S-a stabilit, de asemenea, că pătura în care era învelit cadavrul

victimei și cuvertura găsită în apropiere aparțineau inculpaților.

După ce, în primele declarații date

la organele de urmărire penală inculpații au declarat că nu o cunosc pe victimă

și nu au nici o legătură cu moartea acesteia, ulterior au făcut declarații din

care rezultă, așa cum corect a stabilit instanța de apel, că tânăra a fost

omorâtă prin strangulare de inculpatul L.G.

Astfel, inculpatul G.L., a declarat

că pe tânără o chema L., că a locuit la ei în vara anului 2000 și că în seara

zilei de 5 iunie 2000 au plecat cu toți de acasă cu o căruță trasă de un cal,

urmând să meargă undeva la munte, să cumpere fân. Pe drum, în apropierea

cabanei Mestecăniș, tatăl său, inculpatul L.G., a bătut-o pe numita L., a

trântit-o din căruță și a lovit-o cu pumnii și cu picioarele, după care a

strâns-o de gât cu o sfoară groasă, iar după ce femeia a murit, au

transportat-o amândoi învelită într-o pătură și au lăsat-o în locul unde a fost

găsită a doua zi.

Într-un mod asemănător a descris

împrejurările faptei inculpatului L.G., fiul lui Ioan, cu deosebirea că acesta

a afirmat că pe victimă o chema M. și că fiul său, nu a fost de față la

comiterea infracțiunii, fiind plecat la cerșit în oraș.

Ulterior, ambii inculpați au revenit

asupra declarațiilor date în legătură cu fapta de la data de 5 iunie 2000, dar

această revenire nu poate fi luată în considerare dat fiind toate celelalte

elemente cu care declarațiile mai sus menționate se coroborează și anume cu

faptul că victima a locuit în casa lor și că obiectele găsite la locul unde a

fost găsită victima le aparțin.

Nu poate fi primită nici cererea

inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei de omor deosebit de

grav comisă la data de 17 februarie 2001 în infracțiunea de ucidere din culpă,

prevăzută de art. 178 C. pen., ținând seama de declarațiile date de inculpați

în cursul procesului și de celelalte probe ale dosarului și anume actele

medico-legale și fotografiile judiciare din care rezultă că victima a fost

strangulată, iar înainte de aceasta i-au fost produse zeci de leziuni pe tot

corpul. Aceste probe exclud cu desăvârșire posibilitatea ca inculpatul să fi

acționat fără intenția de a ucide, voința lui de a suprima viața victimei fiind

evidentă.

Nu pot fi primite, de asemenea,

susținerile inculpatului cu privire la nevinovăția sa în ce privește lipsirea

de libertate a minorei M.N.M. și la infracțiunile de viol și de perversiuni

sexuale pe care le-a comis asupra acesteia, declarațiile victimei și actul

medico-legal mai sus evocat fiind suficient de doveditoare, în sensul reținut

de instanțe în considerentele hotărârilor pronunțate.

În sfârșit, se constată că obligarea

inculpatului la despăgubiri civile către B.I., mama victimei B.R. este

justificată ținând seama de daunele materiale și morale suferite de partea

civilă ca urmare a decesului fiicei sale în condițiile descrise în hotărârile

pronunțate de instanțe.

Inculpatul G.L., a cerut să fie

achitat pentru toate infracțiunile reținute în sarcina sa, susținând că este

nevinovat, iar în subsidiar, a solicitat micșorarea pedepsei, ținând seama de

circumstanțele sale personale. De asemenea, inculpatul a solicitat reducerea

despăgubirilor la care a fost obligat față de partea civilă B.I.

Recursul nu este fondat.

Contribuția directă a inculpatului

recurent la uciderea R.B. a fost recunoscută chiar de acesta în declarațiile

date la urmărirea penală, declarații care se coroborează cu celelalte probe ale

dosarului. Din aceste probe rezultă că inculpatul l-a ajutat pe tatăl său să o

sugrume pe B.R., în împrejurările descrise în hotărârile instanțelor, și a

târât, împreună cu tatăl său, cadavrul victimei pe linia ferată.

De asemenea, infracțiunile comise

împotriva minorei M.N.M. sunt dovedite cu probele menționate mai sus.

Nu poate fi primită nici cererea de

micșorare a pedepsei, constatându-se că la individualizarea acesteia instanțele

au făcut aplicarea corectă a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

În sfârșit, se constată că obligarea

inculpatului G.L., în solidar cu tatăl său, coinculpatul L.G., la despăgubiri

civile către B.I., mama victimei B.R., în cuantum de 100 milioane lei, este

justificată ținând seama de daunele materiale și morale suferite de partea

civilă ca urmare a decesului fiicei sale în condițiile descrise în hotărârile

pronunțate de instanțe.

În consecință, recursurile declarate

de cei doi inculpați urmează să fie respinse, cu obligarea acestora la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații LG. și G.L. împotriva deciziei penale nr. 225 din 11

august 2003 a Curții de Apel Suceava.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, timpul arestării preventive de la 19 februarie 2001, la 3

octombrie 2003.

Obligă pe recurenții inculpați la

plata sumei de câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

octombrie 2003.