ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2200/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2200/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

În fond după casare, Tribunalul

Buzău prin sentința penală nr. 110 din 26 iulie 2001, în baza art. 11 pct. 2

lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., cu referire la

art. 124 C. pen. și art. 13 alin. (3) C. proc. pen., a inculpatului M.V., pentru

comiterea infracțiunii, prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.

În baza prevederilor art. 282 alin.

(1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., a

condamnat inculpatul M.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

A dispus ca pe termen de un an

inculpatul M.V. să fie lipsit de drepturile menționate în art. 64 lit. a), b)

și c) C. pen.

În baza prevederilor art. 81 C.

pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata

termenului de încercare de 5 ani în conformitate cu prevederile art. 82 C. pen.

În baza prevederilor art. 359 C.

proc. pen., s-a dispus atragerea atenției inculpatului M.V. asupra

dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C.

proc. pen. și art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., cu referire la art. 124

C. pen. și art. 13 alin. (3) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal

pornit împotriva inculpatului P.M.C., pentru comiterea infracțiunii, prevăzute

de art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art.

13 C. pen.

În baza prevederilor art. 282 alin.

(1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., l-a

condamnat pe inculpatul P.M.C. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

A dispus ca pe termen de un an,

inculpatul P.M.C. să fie lipsit de drepturile menționate în art. 64 lit. a), b)

și c) C. pen.

În baza prevederilor art. 81 C.

pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata

termenului de încercare de 4 ani, în conformitate cu prevederile art. 82 C.

pen.

În baza prevederilor art. 359 C.

proc. pen., a atras atenția inculpatului P.M.C. asupra dispozițiilor a căror

nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

În baza prevederilor art. 348 C.

proc. pen., în referire la prevederile art. 170 C. proc. pen., a dispus

anularea actelor false.

A respins excepția privind

prescripția extinctivă a dreptului la acțiune.

În baza prevederilor art. 14 C.

proc. pen. și art. 346 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la dispozițiile

art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul P.M.C. în solidar cu partea

responsabilă civilmente B.R.D., sucursala Buzău la plata a 372.654.768 lei

reprezentând actualizarea la inflație a sumei de 976.000 lei către S.C. T.

S.R.L. Buzău, cu sediul în Buzău.

În baza prevederilor art. 14 C.

proc. pen. și art. 346 alin. (1) C. proc. pen., în referire la dispozițiile

art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul M.V. în solidar cu partea

responsabilă civilmente B.R.D., sucursala Buzău la plata a 1.632.655.493 lei

reprezentând actualizarea la inflație a sumei de 4.276.000 lei către partea

civilă S.C. T. S.R.L. Buzău.

A reținut instanța că inculpații

M.V. și P.M.C., în perioada 1991-1992 au fost angajați la B.R.D., filiala

Buzău, în funcțiile de operatori ghișeu. Aceștia trebuiau să efectueze

operațiuni bancare constând în suplimentare și alimentarea conturilor agenților

economici cu sume de bani pe care aceștia le depuneau sau le erau virate în

cont de alți parteneri de afaceri.

Conform legislației financiare

bancare, în vigoare la acea dată, fiecare beneficiar al serviciilor bancare, i

se deschidea mai întâi un cont de bază, denumit cont de disponibilități.

Ulterior, titularului de cont

respectiv i se individualiza un cont distinct, în care, exclusiv la cererea sa,

materializat într-o dispoziție de plată, i se vira suma dorită din contul de

disponibilități, pentru suma trecută în acest ultim cont, eliberându-i-se

titularului de cont un carnet de cecuri cu limita de sumă conținând 25 file.

În rubrica specială a acestui

carnet, funcționari anume desemnați de unitatea bancară, printre care și cei

doi inculpați, aveau sarcina de serviciu de a înscrie sumele de bani existente

în acest sub cont și în mod firesc să suplimenteze soldul la cererea

titularului.

Suplimentarea soldului corespunzător

carnetului de cecuri cu limita de sumă se putea face numai pe baza

dispozițiilor de plată din disponibilități, întocmită și semnată de titularul

contului.

În situația în care contul de

disponibilități era epuizat s-au insuficient, titularul de cont trebuia să

alimenteze mai întâi pe acesta, firesc, primind foaia de vărsământ o chitanță

bancară.

În perioada decembrie 1991 – aprilie

1992, cei doi inculpați separat, și în mod repetat au făcut mențiuni în sensul

suplimentării soldului din carnetele de cecuri cu limita de sumă eliberate de

B.R.D., sucursala Buzău, societății comerciale T. S.R.L. Buzău, cu suma totală

de 5.252.000 lei.

S-a reținut că depunerile de bani ce

alcătuiesc această sumă nu s-a regăsit în evidența contabilă a băncii.

La data de 9 ianuarie 1992,

inculpatul P.M.C. a primit de la T.M., administratorul părții civile S.C. T.

S.R.L. Buzău suma de 176.000 lei, promițându-i că îi va depune personal în

contul de disponibilități al cestuia și că tot el va întocmi formalitățile de

virare a acestei sume în contul C.V.L.

A suplimentat personal soldul din

carnetul C.V.L. al deponentului semnând și aplicând ștampila cu antetul băncii,

însă suma respectivă în materialitatea ei nu a mai virat-o în contul C.V.L.

În mod asemănător a procedat

inculpatul și în ziua de 10 ianuarie 1992, când a primit de la același agent

economic suma de 800.000 lei.

Cu aceeași ocazie inculpatul a

certificat existența în contul C.V.L. al deponentului a sumei totale de 976.000

lei semnând și aplicând ștampila băncii și pe cotorul cecului.

Suma de 800.000 lei inculpatul și-a

însușit-o.

S-a concluzionat că faptele expuse

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor, prevăzute de art. 215

alin. (2) C. pen. și respectiv art. 282 C. pen., comise în forma continuată.

În aceeași perioadă T.C., soția lui

T.M., administratorul părții civile s-a prezentat de mai multe ori la

inculpatul M.V. având asupra sa diferite sume de bani și carnetul C.V.L. al

societății T. S.R.L., i-a dat banii inculpatului, acesta din urmă promițându-i

că îi va introduce în contul de disponibilități al societății și apoi îi va

vira în contul C.V.L., operațiuni financiar contabile pe care însă nu le-a mai

făcut.

În schimb de fiecare dată,

inculpatul M.V. a suplimentat fictiv contul C.V.L. al societății susmenționate

astfel:

- la data de 21 ianuarie 1992 cu

suma de 1.900.000 lei;

- la data de 21 februarie 1992 cu

suma de 1.000.000 lei;

- la data de 6 martie 1992 cu suma

de 1.800.000 lei.

Pe mențiunile făcute în carnetele

C.V.L. de fiecare dată, inculpatul M.V. a aplicat ștampila băncii și a semnat.

A reținut instanța că, faptele

comise de inculpatul M.V. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor,

prevăzute de art. 215 alin. (2) C. pen. și respectiv art. 282 alin. (1) C. pen.,

în forma continuată.

În sarcina inculpatului P.M.C. s-a

mai reținut că:

La data de 13 decembrie 1991,

reprezentantul părții civile a obținut de la B.R.D. Buzău un credit de

2.000.000 lei conform contractului nr. 865/1991.

Inculpatul P.M.C. i-a eliberat lui

T.M. un carnet C.V.L., alimentat cu 2.000.000 lei, la data de 19 decembrie

1991, înscriind ca sursă de suplimentare contul de credite.

În fapt, i s-a alimentat acest cont

al C.V.L. cu suma de 1.500.000 lei tocmai la data de 31 decembrie 1991, iar

restul de 500.000 lei i l-a virat în același cont abia la 19 februarie 1992,

deci la 2 luni după ce eliberase carnetul C.V.L.

S.C. T. S.R.L., în perioada 19

decembrie 1991 – 31 decembrie 1991, convins că acest credit de 2.000.000 lei

i-a fost alimentat în contul C.V.L. a utilizat filele C.V.L. pentru diverși

funcționari, în sumă totală de 2.000.000 lei.

Cum contul C.V.L. nu avea

disponibil, nu s-au putut deconta filele de C.E.C.

S-a concluzionat că fapta comisă de

P.M.C. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.

282 alin. (1) C. pen.

În final la nivelul lunii martie

1992, prejudiciul cauzat părții civile S.C. T. S.R.L. Buzău a fost de 5.252.000

lei.

Cu privire la infracțiunile de

înșelăciune reținute în sarcina inculpaților, a motivat instanța că urmează a

se dispune încetarea procesului penal, întrucât a intervenit prescripția

specială, prevăzută de art. 124 C. pen.

Cu privire la individualizarea

pedepselor s-a avut în vedere pericolul social al faptelor, paguba mare

cauzată, dar și datele ce caracterizează persoana inculpaților, persoane cu

pregătire profesională superioară care se află la primul conflict cu legea

penală.

Referitor la latura civilă,

prejudiciile cauzate de inculpați au fost actualizate, conform raportului de

expertiză efectuat în cauză.

Apelurile declarate de inculpații

P.M.C., M.V. și de partea responsabilă civilmente B.R.D., sucursala Buzău, au

fost admise prin decizia penală nr. 494 din 6 noiembrie 2002 a Curții de Apel

Ploiești.

A fost desființată în parte

sentința, atât în latură penală, cât și în latură civilă.

În baza dispozițiilor art. 11 pct. 2

lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., i-a achitat pe

inculpații apelanți pentru actele materiale din 10 ianuarie 1992, 21 ianuarie

1992, 22 februarie 1992 și 6 martie 1992, reținute în componența infracțiunii,

prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art.

13 C. pen.

A constatat că prejudiciul total

produs părții civile S.C. T. S.R.L. Buzău este în sumă de 652.000 lei, din care

176.000 lei produs de inculpatul P.M.C. și 476.000 lei produs de inculpatul

M.V., la datele de 9 ianuarie 1992 și respectiv la 24 martie 1992.

A obligat partea responsabilă

civilmente, în solidar cu inculpatul P.M.C. la 176.000 lei și în solidar cu

inculpatul M.V. la despăgubiri în sumă de 476.000 lei către partea civilă S.C.

T. S.R.L. Buzău, plus dobânda practicată lunar de B.R.D., sucursala Buzău,

începând cu 9 ianuarie 1992, pentru inculpatul P.M.C. și cu 24 martie 1992,

pentru inculpatul M.V., până la achitarea integrală a debitului.

A menținut restul dispozițiilor

sentinței.

A reținut instanța de apel că din

actele dosarului, cât și din conținutul expertizei efectuată de Z.D., rezultă

că cei doi inculpați și-au depășit în anumite situații și cazuri, atribuțiile

pe care le aveau de îndeplinit, potrivit fișei postului, suplimentând carnetele

C.E.C. cu sume ce au fost utilizate la efectuarea unor plăți către furnizori,

fără a avea în acest sens, ordinul expres al părții civile, prin administrator.

Astfel de suplimentări au avut loc

la datele de 9 ianuarie, 10 ianuarie, 21 ianuarie, 22 februarie și 6 decembrie

1992, însă pentru 4 din cele 6 acte materiale reținute în conținutul

infracțiunii de înșelăciune, există dovezi din care rezultă că sumele nu au

fost însușite de inculpați, ci au fost utilizate pentru efectuarea unor plăți

pentru furnizori, iar în unele cazuri contul de disponibilități pentru carnete

C.E.C. cu valoare limitată a fost suplimentat din disponibilitățile existente

în contul curent al titularului, astfel încât, nu se poate aprecia că prin

operațiunile efectuate s-ar fi produs prejudiciu părții civile sau că

inculpații ar fi urmat să înșele societatea respectivă.

În ceea ce privește suma de 800.000

lei cu care inculpatul P.M.C. a alimentat la 10 ianuarie 1992 contul de

disponibilități nu se poate afirma că aceasta a reprezentat o manoperă dolozivă

realizată în scopul însușirii sumei, atâta timp cât suma respectivă exista în

contul curent al titularului și a fost necesară pentru efectuarea unor plăți.

La data de 21 ianuarie 1992,

inculpatul M.V. a suplimentat același cont de utilități cu suma de 1.900.000

lei, însă această sumă a fost folosită pentru efectuarea unor plăți către

furnizori, pe baza unor file cec emise de către S.C. T. S.R.L. Buzău, pentru

furnizorii săi, respectiv A. Târgoviște, S. S.R.L., U. și C.M., etc.

Același fapt s-a întâmplat și la

faptele din 21 februarie 1992, pentru suma de 1.000.000 lei și respectiv 6

martie 1992, pentru suma de 1.800.000 lei, operațiunile fiind efectuate de

același inculpat M.V., însă sumele fiind utilizate pentru efectuarea unor plăți

către furnizori, cum ar fi S. București, marfă, H. București, marfă, S. Buzău,

R. București, C. București, U. București, astfel încât, nu se poate aprecia cu

privire la aceste acte materiale că banca și salariații săi ar fi înșelat sau

ar fi produs o operațiune de suplimentare care să fi adus prejudicii părții

civile S.C. T. S.R.L. Buzău.

Curtea a apreciat că în sarcina

celor doi inculpați nu se pot reține actele materiale din actele menționate,

ceea ce va atrage pronunțarea unei soluții de achitare în baza art. 10 alin.

(1) lit. c) C. proc. pen., pentru acestea.

Această soluție a dus și la

modificarea laturii civile a cauzei, în sensul că inculpatul P.M.C. va răspunde

doar pentru prejudiciul cauzat părții civile la data de 9 ianuarie 1992, în

sumă de 176.000 lei, iar inculpatul M.V. va răspunde doar pentru prejudiciul de

476.000 lei produs la data de 24 martie 1992, sume la care cei doi vor fi

obligați către partea civilă în solidar cu partea responsabilă civilmente.

S-a dispus obligarea inculpaților în

solidar cu partea responsabilă civilmente, alături de paguba efectiv produsă și

a folosului nerealizat constând în dobânda practicată lunar de partea

responsabilă civilmente, începând cu data de 9 ianuarie 1992, pentru inculpatul

P.M.C. și cu data de 24 martie 1992, pentru inculpatul M.V., sume ce se vor

calcula până la data achitării integrale a debitului.

S-a concluzionat că prima instanță

corect a înlăturat apărările constante ale inculpaților privind nevinovăția lor

în privința ambilor inculpați, fiind evident că cei doi au făcut mențiuni în

sensul suplimentării soldurilor din carnetele de cecuri cu limită de sumă,

eliberate de B.R.D., sucursala Buzău părții civile S.C. T. S.R.L. Buzău, fără a

avea acceptul în acel sens al părții civile, încălcându-și astfel atribuțiile

de serviciu și prejudiciind pe partea civilă, singura care avea dreptul să

dispună asupra modului de mișcare între conturi, al sumelor de care dispunea.

Împotriva acestei decizii penale au

declarat recurs inculpații P.M.C., M.V., partea civilă S.C. T. S.R.L. Buzău și

partea responsabilă civilmente B.R.D., sucursala Buzău.

Inculpații au solicitat achitarea

pentru infracțiunile reținute în sarcina lor, cu motivarea că nu sunt vinovați.

Partea civilă a solicitat

actualizarea despăgubirilor la care au fost obligați inculpații, conform ratei

inflației.

Partea responsabilă civilmente, a

solicitat achitarea inculpaților.

Examinând recursurile declarate se

constată că nu sunt fondate.

Vinovăția inculpaților pentru

infracțiunile, prevăzute de art. 282 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen.

(cu privire la fapta din 9 ianuarie 1992, reținută în sarcina inculpatului

P.M.C. și fapta din 24 martie 1992, reținută în sarcina inculpatului M.V.), a

fost corect reținută, rezultând neîndoielnic din actele dosarului, conform

situației de fapt reținută de instanța de apel.

Corect s-a dispus încetarea

procesului penal pentru infracțiunile de înșelăciune, constatând că a

intervenit prescripția specială a răspunderii penale.

Motivul de recurs comun al

inculpaților prin care au solicitat achitarea, nu poate fi primit, probele

administrate confirmând că inculpații au făcut mențiuni privind suplimentarea

soldurilor din carnetele de cecuri cu limită de sumă eliberate de B.R.D.,

sucursala Buzău părții civile S.C. T. S.R.L., cauzându-i acesteia o pagubă

importantă.

Recursul părții civile prin care a

solicitat actualizarea despăgubirilor, conform ratei inflației, nu este

întemeiat.

Instanța de apel a obligat

inculpații în solidar cu partea responsabilă civilmente, pe lângă despăgubirile

stabilite și la dobânda bancară practicată lunar de B.R.D. începând cu 9 ianuarie

1992 și respectiv de la 24 martie 1992, până la achitarea integrală a

debitului.

Această dispoziție a instanței

reprezintă o reparație integrală a pagubei cauzate.

În ceea ce privește motivul de

recurs al părții responsabile civilmente B.R.D., sucursala Buzău, prin care a

solicitat achitarea inculpaților, aceasta în raport de art. 385

2

cu

referire la art. 362 lit. d) C. proc. pen., poate declara recurs numai în ceea

ce privește latura civilă.

Față de cele reținute, în

conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a

respinge recursurile declarate ca nefondate.

Recurenții vor fi obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondate, recursurile declarate

de inculpații P.M.C. și M.V., partea civilă S.C. T. S.R.L Buzău și partea

responsabilă civilmente B.R.D. sucursala Buzău, împotriva deciziei penale nr.

494 din 6 noiembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă recurenții la câte 1.100.000

lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 mai 2003.