ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4164/2005

Asupra recursului civil de față

constată următoarele :

La 1 august 2002, reclamanta Banca

Națională a României, sucursala Brașov, a chemat în judecată pe pârâții SC R. SRL,

B.R.A. și B.F. solicitând:

- constatarea nulității absolute,

pentru cauză ilicită și fraudă la lege a contractului nr. 22053 din 11 aprilie

1997, prin care SC R. SRL a vândut ultimilor 2 pârâți apartamentul 4 al

imobilului situat în Brașov, înscris în Cartea Funciară ca proprietate tabulară

a B.N.R.;

- restabilirea situației anterioare,

în sensul atribuirii calității de chiriaș pârâtei SC R. SRL.

Tribunalul Brașov, secția civilă,

prin sentința nr. 506 din 28 octombrie 2003, definitivă prin nerecurare, a

admis excepția de necompetență ridicată din oficiu și și-a declinat competența

în favoarea Judecătoriei Brașov.

Judecătoria Brașov, prin sentința

civilă nr. 458 din 21 aprilie 2003 a admis acțiunea, a constatat nulitatea

absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâți având ca

obiect apartamentul în litigiu și a dispus restabilirea situației anterioare.

Tribunalul Brașov, secția civilă,

prin decizia nr. 254 din 4 mai 2004, a respins excepția lipsei calității

procesuale active invocată de apelanta SC R. SRL, a respins apelurile declarate

de pârâții sus-menționați, de pârâtul B.R.A. și a păstrat sentința

judecătoriei.

Curtea de Apel Brașov, secția

civilă, prin decizia nr. 1845 din 12 decembrie 2004, cu opinia separată a unui

judecător, a admis excepția de necompetență materială și și-a declinat

competența în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

S-a reținut că:

- decizia Tribunalului Brașov a fost

atacată cu recurs de pârâtul B.R.A. pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 5,

6, 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ.

- potrivit art. 299 alin. (2) C.

proc. civ., așa cum a fost completat prin art. I pct. 8 din O.U.G. nr. 58/2003,

aprobată prin Legea nr. 195/2004, recursurile se soluționează de Înalta Curte

de Casație și Justiție:

- în speță nu sunt incidente

dispozițiile art. II alin. (2) din Legea nr. 195/2004 deoarece recursul nu s-a

aflat pe rolul instanței supreme.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția civilă, reține că:

- dispoziția cuprinsă în art. II

alin. (2) din Legea nr. 195/2004 trebuie corelată cu art. 2 pct. 3. art. 3,

pct. 2

1

și art. 4 pct. 1 C. proc. civ., texte potrivit cărora, în

materie civilă, competența soluționării recursului revine, de principiu,

instanței imediat superioare instanței care a pronunțat hotărârea supusă

acestei căi extraordinare de atac;

- recursul în cauză a fost declarat

după adoptarea legii sus-menționate și are ca obiect o hotărâre pronunțată de

Tribunalul Brașov, ca instanță de apel;

- drept consecință, acest recurs

trebuie judecat de Curtea de Apel Brașov, chiar dacă la data adoptării Legii

nr. 195/2004 el nu se afla pe rolul instanței supreme.

Așa fiind, Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția civilă, va trimite spre competentă soluționare Curții de

Apel Brașov recursul declarat de pârâtul B.R.A. împotriva deciziei nr. 254 din

4 martie 2004 a Tribunalului Brașov, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Trimite spre competentă soluționare Curții de Apel

Brașov recursul declarat de pârâtul B.R.A. împotriva deciziei civile nr. 254/A

din 4 mai 2004 a Tribunalului Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 mai 2005.