ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2585/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 3274 din 2 martie 2004 la Biroul de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria Constanța, Biroul executări penale, a solicitat notarea în C.F. cu nr. 1051 C.F.I. și nr. 18442 C.F.I. a localității Constanța, a deciziei penale nr. 242 din 15 iunie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Judecătoria Constanța prin încheierea din 19 aprilie 2004, cu nr. 3274, a dispus notarea în C.F. nr. 1051 C.F.I. și nr. 18442 C.F.I. a localității Constanța, proprietatea lui B.D. și B.I. în partea C III, a deciziei penale nr. 242/2004. Curtea de Apel Constanța prin decizia civilă nr. 117/c din 2 noiembrie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de B.I.

și B.D. împotriva încheierii nr. 3274/2004, motivând că în mod just s-a dispus notarea în C.F., deoarece hotărârile au fost casate numai cu privire la anularea contractelor de împrumut cu garanție imobiliară, dispoziție pe care o înlătură. B.I. și B.D. au declarat recurs împotriva deciziei nr. 117/c din 2 noiembrie 2004 a Curții de Apel Constanța, susținând că în mod greșit a respins apelul, deoarece sentința penală nr. 242/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu trebuia notată în Cartea Funciară. Aceștia consideră că prin înlăturarea dispoziției privind anularea contractului de împrumut cu garanție imobiliară autentificat sub nr. 1382 din 24 mai 1996 la Biroul Notarului Public C.B., Înalta Curte a reinstituit ipoteca asupra apartamentului proprietatea lor din Constanța, ei nu sunt părți în acest contract de împrumut.

Subliniază că greșit instanța a stabilit că este legală reinstituirea ipotecii aflate drept garanție în mâna creditoarei D.C., atâta timp cât aceasta a înțeles să-și valorifice creanța avută în baza contractului de împrumut cu garanție imobiliară, prin vânzarea apartamentului 38 către D.D., care la rândul său le-a revândut lor, apartamentul, ei fiind de bună-credință. Recursul este nefondat. Judecătorul de carte funciară desfășoară o activitate după o procedură necontencioasă, atunci când dispune notarea unei hotărâri judecătorești în Cartea Funciară. De aceea, el nu are competența de a verifica temeinicia hotărârii a cărei notare se cere, ci verifică numai condițiile de formă.

Împrejurarea că în procesul penal, urmare recursului în anulare, Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia penală nr. 242 din 15 ianuarie 2004 a luat măsura casării hotărârilor atacate numai cu privire la anularea contractelor de împrumut cu garanție imobiliară, printre care și a celui cu nr. 1382 din 24 mai 1996, reinstituind ipoteca asupra apartamentului recurenților, nu poate fi discutată și analizată în prezenta cauză. După cum este de observat, recurenții se referă la probleme de fond a cauzei penale, ce nu pot face obiectul de condică, nici al judecătorului de carte funciară și nici a celorlalte instanțe. Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de petenții B.I. și B.D. împotriva deciziei civile nr. 117/ C din 2 noiembrie 2004 a Curții de Apel Constanța. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2005.