ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5469/2004

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea formulată la 6 iunie

2003 pe rolul Curții de Apel Iași, B.L. a solicitat revizuirea deciziei civile

nr. 438 din 9 aprilie 2003 a acestei instanțe pe considerentul că hotărârea

este potrivnică deciziei civile nr. 1108 pronunțată la 12 iulie 2002 (dosar nr.

2117/2002 al Curții de Apel Iași), în una și aceeași pricină.

În motivarea cererii, întemeiată în

drept pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuienta susține, în

esență, că decizia civilă nr. 1108 din 12 iulie 2002 a Curții de Apel Iași

stabilește, cu caracter irevocabil că imobilul revendicat este identic cu cel

cumpărat la licitație de soții V.C. și V.M., iar decizia civilă nr. 438 din 9

aprilie 2003 a Curții de Apel Iași, anulează hotărârea anterioară pronunțată de

aceeași instanță.

Prin decizia civilă nr. 1033 dată la

5 septembrie 2003, Curtea de Apel Iași a apreciat că nu este competentă

material a soluționa cererea de revizuire cu care a fost investită, așa încât,

în raport de prevederile art. 323 alin. (2) C. proc. civ. și art. 158 din

același cod și-a declinat competența în favoarea Curții Supreme de Justiție cu

motivarea că în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7, C. proc. civ. cererea de

revizuire se îndreaptă la instanța mai mare în grad față de instanța sau

instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice.

Pricina a fost înregistrată pe rolul

Curții Supreme de Justiție, secția civilă, în dosarul nr. 5262/2003.

Cererea de revizuire urmează a fi

respinsă pentru considerentele ce succed:

Prin decizia civilă nr. 438 din 9

aprilie 2003, Curtea de Apel Iași a admis recursul formulat de V.C. împotriva

deciziei civile nr. 661/A din 4 decembrie 2002 a Tribunalului Vaslui pe care a

modificat-o în tot.

A admis apelul aceleiași părți,

împotriva încheierii din 11 septembrie 2002 a Judecătoriei Vaslui, pe care a

schimbat-o și a respins cererea reclamantei B.L. formulată în contradictoriu cu

pârâții V.C.M. și V.C.C., având ca obiect îndreptarea erorii materiale din

dispozitivul sentinței civile nr. 7575/2000 a Judecătoriei Vaslui privind

adresa imobilului revendicat.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

civilă nr. 1108 din 12 iulie 2002 pronunțată în dosarul nr. 2117/2002, a

respins recursul declarat de V.C.M. și V.C.C. împotriva deciziei nr. 231/A din

3 aprilie 2002 a Tribunalului Iași și, în mod irevocabil a menținut această

hotărâre, prin care s-a respins apelul acelorași părți, cu consecința

menținerii dispozițiilor sentinței civile nr. 7575 din 20 decembrie 2000 a Judecătoriei

Vaslui.

Potrivit acestei din urmă hotărâri

au fost obligați pârâții V.C.M. și V.C.C. să lase reclamantei B.L. în deplină

proprietate și liniștită posesie imobilul, moară de grâu și porumb precum și

suprafața de 928,26 mp teren situat în Negrești, județul Vaslui.

Calea extraordinară de atac a

revizuirii este îndreptată împotriva deciziei civile nr. 438 din 9 aprilie 2003

a Curții de Apel Iași, pe considerentul că, așa cum pe larg s-a arătat, ar fi

potrivnică deciziei civile nr. 1108 din 12 iulie 2002 a aceleiași instanțe.

Potrivit dispozițiilor art. 322

alin. (1), teza a II–a C. proc. civ. se poate cere revizuirea unei hotărâri

dată de o instanță de recurs, atunci când prin aceasta se evocă fondul

pricinii.

În speță, condiția existenței unei

hotărâri de fond, prevăzută explicit de legiuitor, în textul procedural evocat,

nu este îndeplinită, întrucât obiectul exercitării acestei căi de atac îl

constituie o cerere de îndreptare a erorii materiale.

Conform reglementării Codului de

procedură civilă, îndreptarea hotărârilor, în accepțiunea prevăzută de art. 281

și următoarele din același cod, vizează corectarea unor greșeli asupra numelui,

calității, susținerilor părților, greșeli de calcul, precum și orice alte

greșeli materiale, iar această procedură nu poate fi folosită în cazul

remedierii greșelilor de judecată.

În cauză, cele două hotărâri,

pretins potrivnice au avut ca obiect o cerere de îndreptare a erorii materiale

și, respectiv, o acțiune în revendicare imobiliară, nefiind întrunită nici

condiția imperativă referitoare la una și aceeași pricină, prevăzută de art.

322 pct. 7 C. proc. civ.

Concluzionând, față de

considerentele expuse, cum cererea de revizuire nu îndeplinește cerințele

prevăzute de lege, aceasta urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge cererea de revizuire

formulată de reclamanta B.L. împotriva deciziei civile nr. 438 din 9 aprilie

2003 a Curții de Apel Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2004.