ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5367/2005

Asupra conflictul negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 391 din 18 februarie 2004 Judecătoria Alba Iulia a admis în parte acțiunea formulată de M.G.L. împotriva pârâtului Ț.G. pe care l-a obligat să-i restituie reclamantului contravaloarea în lei la data plății a sumei de 5000 EURO precum și la plata sumei de 19.050.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului. Acțiunea aceluiași reclamant împotriva pârâtei Ț.M. a fost respinsă. Tribunalul Alba, prin decizia 12/A din 18 iulie 2004 în temeiul art. 158 C. proc. civ. și-a declinat competența soluționării apelului declarat de Ț.G.

împotriva sentinței civile 391/2004 a Judecătoriei Alba Iulia în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, susținând că la data investirii instanței, 25 august 2003 și la data pronunțării sentinței, obiectul acțiunii valora 308.000.000 lei, astfel că în temeiul Legii nr. 195 din 25 mai 2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 58/2003 sentința era atacabilă cu apel la Curtea de Apel, în speță Curtea de Apel Alba Iulia și cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție. La rândul său Curtea de Apel Alba Iulia prin încheierea 401/A din 23 decembrie 2004 și-a declinat competența de soluționare a apelului declarat de pârâtul Ț.G. împotriva sentinței 391/2004 a Judecătoriei Alba în favoarea Tribunalului Alba. Din nou Tribunalul Alba, prin decizia 46/A din 15 februarie 2005 și-a declinat competența de soluționare a apelului declarat de Ț.G.

împotriva sentinței 391/2004 a Judecătoriei Alba Iulia în favoarea Curții de Apel Alba Iulia pentru aceleași considerente avute în vedere la pronunțarea deciziei 112/A din 28 iulie 2004. Ivindu-se in conflict negativ de competență între un tribunal și o Curte de Apel, în temeiul art. 22 pct. 3 C. proc. civ. a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție. În speță, se constată că judecarea apelului revine în competența Curții de Apel Alba Iulia. Atât la data sesizării instanței de fond, 25 august 2003 cât și la data pronunțării sentinței 391 din 18 februarie 2004 erau în vigoare dispozițiunile O.U.G. 58/2003 aprobate prin Legea nr. 195/2004 care statua în art. 282 1 C. proc. civ. că nu sunt supuse apelului hotărârile date în primă instanță în cererile introduse pe cale principială privind obligația de plată a unei sume de bani sau de produse a unui bun imobil în valoare de până la 200 milioane lei.

Contravaloarea obiectului litigiului dedus judecății valorând atât la data investirii instanței de judecată cât și la momentul pronunțării sentinței 391/2004, peste 308.000.000 lei, sentința era atacabilă cu apel și recurs. Ca urmare, competența de soluționare a apelului revine în temeiul art. 3 pct. 2 C. proc. civ. Curții de Apel, în speță Curții de Apel Alba Iulia, care are plenitudinea de competență ca instanță de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește competența de soluționare a căii de atac apel formulată de pârâtul Ț.G. împotriva sentinței civile nr. 391 din 18 februarie 2004 a Judecătoriei Alba Iulia, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2005.