ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5367/2005

Asupra conflictul negativ de competență de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 391 din 18 februarie 2004 Judecătoria Alba

Iulia a admis în parte acțiunea formulată de M.G.L. împotriva pârâtului Ț.G. pe

care l-a obligat să-i restituie reclamantului contravaloarea în lei la data

plății a sumei de 5000 EURO precum și la plata sumei de 19.050.000 lei

cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.

Acțiunea aceluiași reclamant

împotriva pârâtei Ț.M. a fost respinsă.

Tribunalul Alba, prin decizia 12/A

din 18 iulie 2004 în temeiul art. 158 C. proc. civ. și-a declinat competența

soluționării apelului declarat de Ț.G. împotriva sentinței civile 391/2004 a

Judecătoriei Alba Iulia în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, susținând că la

data investirii instanței, 25 august 2003 și la data pronunțării sentinței,

obiectul acțiunii valora 308.000.000 lei, astfel că în temeiul Legii nr. 195

din 25 mai 2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 58/2003 sentința era atacabilă cu

apel la Curtea de Apel, în speță Curtea de Apel Alba Iulia și cu recurs la

Înalta Curte de Casație și Justiție.

La rândul său Curtea de Apel Alba

Iulia prin încheierea 401/A din 23 decembrie 2004 și-a declinat competența de

soluționare a apelului declarat de pârâtul Ț.G. împotriva sentinței 391/2004 a

Judecătoriei Alba în favoarea Tribunalului Alba.

Din nou Tribunalul Alba, prin

decizia 46/A din 15 februarie 2005 și-a declinat competența de soluționare a

apelului declarat de Ț.G. împotriva sentinței 391/2004 a Judecătoriei Alba

Iulia în favoarea Curții de Apel Alba Iulia pentru aceleași considerente avute

în vedere la pronunțarea deciziei 112/A din 28 iulie 2004.

Ivindu-se in conflict negativ de

competență între un tribunal și o Curte de Apel, în temeiul art. 22 pct. 3 C.

proc. civ. a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție.

În speță, se constată că judecarea

apelului revine în competența Curții de Apel Alba Iulia.

Atât la data sesizării instanței de

fond, 25 august 2003 cât și la data pronunțării sentinței 391 din 18 februarie

2004 erau în vigoare dispozițiunile O.U.G. 58/2003 aprobate prin Legea nr.

195/2004 care statua în art. 282

1

C. proc. civ. că nu sunt supuse

apelului hotărârile date în primă instanță în cererile introduse pe cale

principială privind obligația de plată a unei sume de bani sau de produse a

unui bun imobil în valoare de până la 200 milioane lei.

Contravaloarea obiectului litigiului

dedus judecății valorând atât la data investirii instanței de judecată cât și

la momentul pronunțării sentinței 391/2004, peste 308.000.000 lei, sentința era

atacabilă cu apel și recurs.

Ca urmare, competența de soluționare

a apelului revine în temeiul art. 3 pct. 2 C. proc. civ. Curții de Apel, în

speță Curții de Apel Alba Iulia, care are plenitudinea de competență ca

instanță de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare a

căii de atac apel formulată de pârâtul Ț.G. împotriva sentinței civile nr. 391

din 18 februarie 2004 a Judecătoriei Alba Iulia, în favoarea Curții de Apel

Alba Iulia.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17

iunie 2005.