ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6512/2005

Asupra conflictului negativ de

competență de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Blaj la data de 17 august 2004, creditorii A.S. și A.C. au

solicitat încuviințarea executării silite a sentinței civile nr. 959/2002 a

Judecătoriei Blaj.

Prin încheierea din cameră de consiliu

de la 25 august 2004, Judecătoria Blaj a admis cererea și a încuviințat

executarea silită împotriva debitorilor M.V. și M.M.

Împotriva acestei încheierii,

debitorii au declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 133/A din 1

februarie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia a declinat competența soluționării

apelului în favoarea Tribunalului Alba, cu motivarea că, raportat la art. 3

pct. 2 C. proc. civ., modificat prin O.U.G. nr. 65/2004, aprobată cu modificări

prin Legea nr. 493/2004 și dispozițiilor speciale prevăzute de art. 373

1

alin.

(2) și art. 339 alin. (3) C. proc. civ., competența materială în soluționarea

apelurilor împotriva încheierilor pronunțate în procedura necontencioasă sunt

de competența tribunalelor.

Tribunalul Alba, prin decizia civilă

nr. 160/A din 12 aprilie 2005, a declinat, la rândul său, competența de

soluționare a apelului în favoarea curții de apel, cu motivarea că O.U.G. nr.

65/2004 prevede expres cele cinci situații în care tribunalul judecă apelurile.

Constatând ivit conflictul negativ

de competență, tribunalul a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de

Casație și Justiție în vederea pronunțării asupra conflictului.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte constată că, în cauză, competent să soluționeze apelul

este Tribunalul Alba, pentru motivele ce se vor arăta în continuare:

Prin O.U.G. nr. 58/2003, adoptată cu

modificări prin Legea nr. 195/2004, s-a stabilit că apelurile se soluționează

de curțile de apel iar recursurile de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Legea de adoptare a ordonanței în

discuție și alte acte normative ulterioare au diminuat treptat, în funcție de

natura cauzei dedusă judecății, situațiile în care apelurile se judecă la

curțile de apel.

În acest mod, până la modificările

aduse codului de procedură civilă prin Legea nr. 219/2005 de aprobare a O.U.G.

nr. 138/2000, principiul judecării apelurilor de curțile de apel a funcționat,

excepție făcând doar acele cazuri limitativ prevăzute de lege.

Or, O.U.G. nr. 65/2004 aducea derogări doar în ceea ce

privește cererile de divorț, de

împărțeală judiciară, cu excepția celor care, potrivit legii, nu sunt supuse

apelului, în cererile privind raporturile personale dintre părinți și copiii

minori, în cele privind filiația și în orice alte cazuri expres prevăzute de

lege.

Prin urmare, conform legislației atunci

în vigoare, competența de soluționare a apelului în cauze ce aveau ca obiect

încuviințarea executării silite aparținea curții de apel.

Având în vedere, însă,

că în prezent, conform Legii nr. 219/2005 pentru aprobarea O.U.G. nr. 138/2000,

apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă

instanță se soluționează de tribunale și față de dispozițiile tranzitorii ale

acestui din urmă act normativ, Înalta Curte va stabili în favoarea Tribunalului

Alba competența de soluționare a apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare a căii de atac

în favoarea Tribunalului Alba.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 septembrie 2005.