ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4549/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1441 din 27

mai 2004, pronunțată de Judecătoria Alba Iulia, s-a admis acțiunea formulată de

reclamantul C.N. împotriva pârâților C.H., C.C., C.I., G.R.E., G.V., G.V.E. și

Banca Transilvania, sucursala Alba.

S-a dispus revocarea contractului de

vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 885 din 25 aprilie 2002, încheiat între

vânzătoarea C.D. și cumpărătoarea G.R.E., precum și contractul de

vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 468 din 6 mai 2003 încheiat între vânzătoarea

G.R.E. și cumpărătorii G.V. și G.V.E. în ce privește cota de 1/1 părți din

imobilul construcție și 800/2600 mp teren, înscris în C.F. nr. 4326 Vințu de

Jos, nr.top. 387 față de reclamant până la concurența sumei de 2512 dolari SUA

sau contravaloarea în lei a sumei.

La 15 iulie 2004, pârâții persoane

fizice au declarat apel împotriva sentinței nr. 1441 din 27 mai 2004.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

civilă, prin încheierea nr. 321 din 27 decembrie 2004, a declinat competența de

soluționare a apelului în favoarea Tribunalului Alba.

În motivarea soluției, instanța a

invocat prevederile art. 2 pct. 2 C. proc. civ., așa cum au fost modificate

prin O.U.G. nr. 65 din 9 septembrie 2004, aprobată prin Legea nr. 493 din 10

noiembrie 2004.

Tribunalul Alba, secția civilă, prin

decizia nr. 22/A din 28 ianuarie 2005, a admis excepția necompetenței materiale

și a declinat în favoarea Curții de Apel Alba Iulia competența de soluționare a

apelului și, constatând existența conflictului negativ de competență, a înaintat

dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a hotărî asupra

conflictului.

În considerentele deciziei de

declinare a competenței, tribunalul a argumentat că cererea de anulare a

contractelor de vânzare-cumpărare nu se încadrează în nici unul din cazurile

prevăzute limitativ de art. 2 pct. 2 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat

prin O.U.G. nr. 65/2004, iar curtea de apel este competentă conform art. 3 pct.

2 C. proc. civ.

Din examinarea dispozițiilor legale

privind competența care s-au succedat de la data introducerii acțiunii, și a

argumentelor aduse de cele două instanțe pentru a susține soluția, se apreciază

că revine tribunalului competența de a soluționa cererea intitulată apel, care

este însă recurs.

Potrivit prevederilor art. 282

1

C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 195/2004 pentru

aprobarea O.U.G. nr. 58/2003 privind modificarea și completarea Codului de

procedură civilă nu sunt supuse apelului litigiile în materie civilă a căror

obiect are o valoare de până la 1 miliard inclus, iar potrivit art. 299 alin.

(3) C. proc. civ., introdus prin aceeași Lege nr. 195/2004, în situațiile în

care hotărârile judecătorești sunt supuse numai recursului, judecarea acestei

căi de atac este de competența instanței imediat superioară celui care a

pronunțat hotărârea în cauză.

În prezenta cauză, valoarea

litigiului este sub valoarea menționată în dispoziția legală evocată și

sentința a fost pronunțată de Judecătoria Alba Iulia, astfel că Tribunalul Alba

are competența judecării recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește în favoarea Tribunalului

Alba competența soluționării recursului declarat de pârâți.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2005.