ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7579/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 909 din 17

septembrie 2004, Judecătoria Aiud a respins acțiunea formulată de reclamanții U.A.

și U.E. la 19 octombrie 2003 prin care au solicitat în contradictoriu cu

pârâții N.A., N.L. și G.V., anularea contractului de vânzare-cumpărare sub

semnătură privată încheiat cu privire la imobilul, teren în suprafață de 1079 mp,

cu destinația de grădină, înscris în C.F. 373 Ciștei, să se constate că

reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra acestui imobil și

obligarea pârâților de a le recunoaște acest drept.

Împotriva acestei hotărâri

reclamanții au declarat apel criticând sentința pe considerente de nelegalitate

și netemeinicie.

Tribunalul Alba, secția civilă, prin

decizia nr. 12/A din 25 ianuarie 2005, făcând trimitere la dispozițiile art. 2

pct. 2 C. proc. civ. astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 65/2004, și-a

declinat competența în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.

La rândul său, Curtea de Apel Alba

Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 803/A din 25 mai 2005, calificând drept

recurs calea de atac exercitată de reclamantă, s-a declarat necompetentă

material, declinându-și competența în raport cu dispozițiile art. 299 alin. (1)

și (3) C. proc. civ., în favoarea Tribunalului Alba, astfel că ivindu-se

conflictul negativ de competență între un tribunal și o curte de apel, cauza a

fost înaintată în raport cu dispozițiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ. Înaltei

Curți de Casație și Justiție, pentru a stabili instanța competentă.

Se constată că cea de-a 2–a hotărâre

de declinare a competenței este conform legii.

Astfel, capătul de cerere principal

al acțiunii formulată de U.A. și U.E. vizează, așa cum s-a arătat, anularea

contractelor de vânzare-cumpărare având ca obiect un teren cu destinația de

grădină, în suprafață de 1079 mp a cărui valoare este mai mică de 1 miliard de

lei, prețul negociat de pârâți fiind de 10 milioane lei (dosar nr. 4202/2003 al

Judecătoriei Aiud).

Or, potrivit dispozițiilor art. 282

1

C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 195/2004 nu sunt

supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță, în cererile

introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, litigii al căror

obiect are o valoare de până la 1 miliard de lei inclusiv, atât în materie

civilă cât și în materie comercială.

Este neechivocă deci intenția

legiuitorului de a restrânge exercițiul apelului în toate situațiile în care

litigiul se situează sub acest prag valoric, rațiunea reglementării constând în

interesul redus al litigiului și necesitatea degrevării curților de apel.

Corelativ, art. 299 alin. (3) C.

proc. civ. astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 195 din 25 mai 2004,

dispune că, în situațiile când încheierile sau alte hotărâri pronunțate de

instanțele judecătorești sunt supuse numai recursului, judecarea acestei căi de

atac, este de competența instanței imediat superioare celei care a pronunțat

hotărârea în cauză.

Ulterior, Legea nr. 219 din 6 iulie

2005, preia aceste dispoziții, inserate în redactarea actuală a Codului de procedură

civilă, în art. 299 alin. (1) și (2).

În considerarea celor ce preced,

cauza va fi trimisă Tribunalului Alba, în vederea soluționării recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare

în favoarea Tribunalului Alba privind recursul declarat împotriva sentinței

civile nr. 909 din 17 septembrie 2004 a Judecătoriei Aiud.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4

octombrie 2005.