ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3657/2005

Asupra conflictului negativ de competență

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin

decizia civilă nr. 53 din 18 ianuarie 2005 Curtea de Apel Alba Iulia, a

declinat competența soluționării cauzei civile privind pe R.L.S., R.M. în

contradictoriu cu P.I., F.I. ș.a., în favoarea Tribunalului Alba.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de apel a avut în vedere prevederile art. 3 pct. 2

paragraful final C. proc. civ. așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 65/2004

aprobată cu modificările din Legea nr. 493/2004 precum și dispozițiile art. 373

1

alin. (2) și art. 339 alin. (3) C. proc. civ.

Tribunalul

Alba prin decizia nr. 72 din 25 februarie 2005 a admis excepția de necompetență

materială a Tribunalului Alba și pe cale de consecință a declinat competența de

soluționare a apelului declarat de debitorii R.L.S., R.M. împotriva încheierii

de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria Aiud, în favoarea

Curții de Apel Alba-Iulia; a constatat ivit conflictul negativ de competență

între Tribunalul Alba și Curtea de Apel Alba-Iulia și a trimis cauza Înaltei

Curți de Casație și Justiție pentru a hotărî asupra conflictului.

Pentru

a hotărî astfel, Tribunalul Alba a reținut că potrivit art. 2 pct. 2 din O.U.G.

nr. 65/2004 modificată și aprobată de Legea nr.493/2004 este competent să

judece apelul numai cu privire la hotărâri pronunțate de judecătorii în primă

instanță în cazurile prevăzute de lit. a)- e). Cum, normele de competență

materială sunt de strictă interpretare; competența să judece cauza este Curtea

de Apel Alba-Iulia, conform art. 3 pct. 2 C. proc. civ.

Stabilește

competența de soluționare a apelului în favoarea Tribunalului Alba.

Obiectul

cererii în cauză îl constituie încuviințarea executării silite a sentinței nr. 1965/2002

a Judecătoriei Aiud, investită cu formulă executorie, pe temeiul art. 373

1

C. proc. civ., conform încheierii nr. 214/2004 a Judecătoriei Aiud.

Încheierea

primei instanțe s-a dat în camera de consiliu, fără citarea părților, în

conformitate cu prevederilea art. 373

1

alin. (2) C. proc. civ.,

procedura în materia încuviințării executării silite fiind fără echivoc,

necontencioasă.

Conform

art. 271 C. proc. civ. „Dispozițiile codului de față alcătuiesc procedura de

drept comun în materia civilă....”, iar în Cartea a III-a (art. 331- 339 C.

proc. civ.) sunt „Dispozițiile generale privitoare la procedurile

necontencioase”, astfel că norma din art. 373

1

C. proc. civ. se

interpretează conform celei lui art. 331-339 C. proc. civ.

Potrivit

art. 339 alin. (3) C. proc. civ., „Apelul împotriva încheierii date de

prevederile Judecătoriei se judecă de tribunal.....” iar dispoziția art. 373

alin. (2) C. proc. civ. prevede că „instanța de executare este

judecătoria.....”, care încuviințează executarea silită prin încheierea dată în

camera de consiliu, fără citarea părților [art. 373

1

alin. (2)].

Norma

imperativă relativă la compunerea instanței de executare, de judecător unic,

este prevăzută în art. 56 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea

judecătorească, în vigoare la data judecării în primă instanță și în apel.

Textul

art. 56 alin. (1) pct. 1 lit. a) din aceeași lege atribuia și judecătorului

stagiar competența soluționării cererii de încuviințare a executării silite și

a celei de investire cu formulă executorie.

Ambele

proceduri intermediare – între faza executării silite – sunt necontencioase și

caracterizate printr-o examinare sumară a titlului, nu printr-o judecată,

limitându-se la un control formal de legalitate al acestuia.

Așadar,

soluționarea cererii de către un judecător (chiar și stagiar) nu poate să

atribuie competența judecării apelului curții de apel, iar când cererea se

soluționează de președintele instanței apelul să rămână de competența

tribunalului, art. 339 alin. (3) teza I C. proc. civ.

O

asemenea diviziune a competenței judecătorii apelului în aceeași cerere nu

poate fi primită fiind în contradicție cu principiul unicității căilor de atac,

astfel că formularea din art. 339 alin. (3) C. proc. civ. – „apelul împotriva

încheierii date de președintele judecătoriei” trebuie interpretat nu exclusivist

literal, ci, în primul rând, sistematic și teleologic.

Prin

urmare, față de cele reținute de Înalta Curte, urmează a se stabili competența

de soluționare a apelului declarat împotriva încheierii nr. 214 din 27 august

2004 a Judecătoriei Aiud în favoarea Tribunalului Alba.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Stabilește

competența de soluționare a apelului declarat împotriva încheierii nr. 214 din

27 august 2004 a Judecătoriei Aiud în favoarea Tribunalului Alba.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2005.