ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5343/2004

Deliberând constată următoarele: Prin contestația în anulare formulată la data de 9 martie 2004, contestatorii P.A. și P.I. au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze decizia civilă nr. 1314 din 17 februarie 2004 a Curții Supreme de Justiție, în condițiile art. 318, teza I C. proc. civ. În motivarea contestației în anulare se arată că instanța de recurs nu a observat că la dosarul cauzei nu au sosit relațiile necesare pentru stabilirea identității imobilului naționalizat în care locuiesc contestatorii, în sensul că în loc ca pârâții să fie obligați să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie cele 3 apartamente care apar ca naționalizate în București, s-a reținut ca pârâții să fie obligați să respecte posesia și proprietatea imobilului din București.

Contestația nu este fondată. Potrivit art. 318, teza I C. proc. civ. hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale. Hotărârile instanțelor de recurs fot fi atacate pe calea contestației în anulare, între altele și atunci când soluția dată a fost consecința unei greșeli materiale. Legea se referă la greșeli materiale evidente de ordin procedural, cum ar fi de exemplu, respingerea greșită a unui recurs ca tardiv sau ca netimbrat, nu la pretinse erori de fond în legătură cu aprecierea probelor și cu modul în care instanța de recurs a stabilit situația de fapt.

În speță, contestatorii consideră în mod eronat ca fiind greșeală materială faptul că instanța de recurs a reținut că obiectul acțiunii în revendicare îl constituie imobilul situat în București str. Z. nr.13 sector 1 și nu cele 3 apartamente care apar ca naționalizate în str. Z. nr. 11 B. De altfel, acțiunea introductivă de revendicare, îndreptată împotriva pârâtului Consiliul General al Municipiului București a fost precizată la 8 octombrie 1999, dosar 3333/1998 al Tribunalului București, secția a III-a civilă, când s-a solicitat să se admită acțiunea inițială având ca obiect revendicarea întregului imobil în str. Z. nr. 13. Cu alte cuvinte, instanța de recurs a stabilit cu exactitate identitatea imobilului în litigiu revendicat de reclamantul E.A.M.

Prin urmare, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 318 teza I-a C. proc. civ. urmează a se respinge contestația în anulare împotriva deciziei nr. 1314 din 17 februarie 2004 a Curții Supreme de Justiție, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge contestația în anulare formulată de P.A. și P.I. împotriva deciziei nr. 1314 din 17 februarie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2004.