ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5330/2004

Deliberând constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 380 din 19 iunie

2001, Tribunalul Constanța a admis acțiunea formulată de reclamantul Ministerul

Apărării Naționale București, Academia Navală „Mircea cel Bătrân” și a obligat

pârâta C.N.F.R. Navrom SA Galați la plata sumei de 313.236.000 lei reprezentând

cheltuieli de școlarizare și la plata sumei de 42.756.714 lei cu titlu de

penalități de întârziere către reclamant.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a

reținut că între părți a intervenit contractul nr. 35265 din 23 octombrie 1996

privind școlarizarea unui număr de 36 studenți, contract defalcat pe

specialități și ani de studii.

S-a mai reținut de instanța de fond

faptul că pârâta datorează atât cheltuieli de școlarizare cât și penalități de

întârziere, respectiv suma de 42.756.714 lei în conformitate cu reglementările

stipulate în H.G. nr. 551/1990.

Curtea de Apel Constanța, prin decizia

civilă nr. 283 din 14 noiembrie 2001, a anulat, ca netimbrat, apelul declarat

de pârâta C.N.F.R. Navrom Galați SA și a respins ca nefondat, apelul declarat

de reclamantul Ministerul Apărării Naționale, Academia Națională „Mircea cel

Bătrân”.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel

a reținut că din contractul de școlarizare nr. 35265 din 23 octombrie 1996

rezultă atât obligațiile lor reciproce cât și sancțiunile aplicabile în cazul

nerespectării acestora.

S-a mai reținut faptul că pârâta C.N.F.R.

Navrom SA Galați a datorat reclamantei cheltuieli de școlarizare pentru

studenți, decontate trimestrial în avans dar nu și penalități de întârziere în

cazul neplății sumelor datorate, așa cum a solicitat reclamanta.

Cum pârâta-apelantă nu s-a conformat

dispozițiilor legale, referitoare la plata taxei judiciare de timbru în valoare

de 1.603.500 lei, s-a dispus anularea apelului declarat de aceasta.

Împotriva deciziei civile mai sus menționată

a declarat recurs reclamantul Ministerul Apărării Naționale, Academia Navală

„Mircea cel Bătrân”, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, invocând

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece :

- Instanța de apel în mod greșit nu i-a

admis cererea referitoare la majorarea câtimii pretențiilor cu titlu de

penalități de întârziere în valoare de 228.583.971 lei. Această sumă majorată

este rezultatul actualizării penalităților de întârziere în cotele de 0,30% și

respectiv 0,15% pe zi așa cum sunt prevăzute în H.G. nr. 354/1999 și 564/2000.

Recursul nu este fondat.

Raporturile juridice dintre reclamantul

Ministerul Apărării Naționale, Academia Navală „Mircea cel Bătrân” Constanța,

pe de o parte, și pârâta C.N.F.R. Navrom Galați SA au luat ființă în baza

contractului nr. 35265 din 23 octombrie 1996, din dosarul nr. 5651/2000 al

Curții de Apel Constanța anexat la dosarul cauzei. În contract au fost

stabilite, în mod concret atât obligațiile reciproce ale părților cât și

sancțiunile aplicabile în cazul nerespectării obligațiilor asumate.

În contractul mai sus menționat, la pct. II

(1-9) au fost stabilite obligațiile ce revin pârâtei C.N.F.R. Navrom S.A.

Galați, printre acestea fiind și aceea a decontării trimestriale în avans a

cheltuielilor de școlarizare pentru studenți, pe baza documentelor de plată

întocmite de organul financiar al reclamantului însoțite de documente

justificative. Contractul nu prevede nici o clauză care să se refere la plata

unor penalități de întârziere în cazul neplății sumelor datorate.

De altfel, contractul dintre părțile

litigante nici nu putea să cuprindă o astfel de clauză, deoarece prin contract

s-a prevăzut obligația plății în avans de către pârâtă a cheltuielilor

școlarizare, iar sancțiunea pentru neexecutarea obligațiilor asumate era

încetarea contractului încheiat, nicidecum plata unor penalități de întârziere.

Clauzele înserate în contractul nr. 35265

din 23 octombrie 1996, de către reclamant și pârâtă nu sunt de ordine publică

pentru a înfrânge prevederile art. 969 C. civ., potrivit cărora convențiile

legal făcute au putere de lege între părțile contractante.

Cum convențiile se interpretează

întotdeauna în favoarea celui care se obligă, instanța de apel a reținut în mod

judicios faptul că solicitarea reclamantului de a fi obligată pârâta la plata

penalităților de întârziere majorată nu are fundament juridic.

Așadar față de cele constatate, Înalta

Curte va reține că, motivul de recurs invocat nu se circumscrie temeiurilor de

drept prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și în consecință se va

respinge recursul declarat de Ministerul Apărării Naționale pentru Academia

Navală „Mircea cel Bătrân” Constanța, împotriva deciziei civile nr. 283 din 14

noiembrie 2001 a Curții de Apel Constanța ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Ministerul

Apărării Naționale pentru Academia Navală Mircea cel Bătrân împotriva deciziei

nr. 283/C din 14 noiembrie 2001 a Curții de Apel Constanța, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 septembrie 2004.