ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1252/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 17/COM din 13 iunie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea în anulare formulată de pârâtul Ministerul Apărării, prin D.L.A.J. pentru Academia Navală M.B. și anulată în parte hotărârea arbitrală nr. 17 din 12 octombrie 2006 a Curții de Arbitraj Comercial și Maritim Constanța, dată în contradictoriu cu reclamanta CNM P. SA Constanța. Pe fond, pârâtele Ministerul Apărării și Academia Navală M.B. – astfel cum s-a rectificat prin încheierea dată în Camera de Consiliu la 3 octombrie 2007, în același dosar – au fost obligate să plătească reclamantei 112.998,68 dolari S.U.A.

precum și cheltuieli de judecată în sumă de 4.400 lei plus câte ½ din onorariul expertului (500 euro în echivalent în lei). Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că potrivit celor convenite de părți în art. 26 din contract și celor stabilite prin decizia nr. 5284 din 4 septembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, litigiul era susceptibil de a fi soluționat pe calea arbitrajului, așa încât nu a primit apărarea Ministerului Apărării în sensul că prin protocolul din 29 aprilie 2004 clauza compromisorie ar fi devenit inoperantă, ea fiind stabilită prin contractul din 3 septembrie 2001, protocolul respectiv nemodificând contractul. Cât privește însă valabilitatea clauzei compromisorii instanța a apreciat că ea este nulă fiind incidente dispozițiile art. 364 lit. b) C. proc.

civ. întrucât Academia Navală nu și-a exprimat valabil consimțământul, ea neavând capacitate de exercițiu și neputând sta în instanță decât dacă este reprezentată conform legii de organizare a M.Ap.N., așa încât nu putea renunța la jurisdicția statală pentru a recurge la o jurisdicție privată. Cât privește motivul invocat în acțiunea în anulare prevăzut în art. 364 lit. e) C. proc. civ. instanța a reținut că excepția de caducitate reglementată în art. 3533 C. proc. civ.

a fost corect analizată de tribunalul arbitral care a reluat judecata pricinii la 5 martie 2006, urmare casării cu trimitere dispusă prin decizia nr. 5284 din 4 septembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, iar la 5 aprilie 2006 a fost constituit tribunalul arbitral care s-a pronunțat la 12 octombrie 2006, termenul de arbitraj fiind prelungit cu două luni prin încheierea din 29 august 2006. De asemenea, instanța a reținut ca neîntemeiat și motivul încadrat în dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ. întrucât acțiunea inițială a reclamantei CNM P. SA de a se constata dreptul său de creanță a fost precizată la 8 mai 2006 în sensul că acțiunea în constatare a fost înlocuită cu o acțiune în realizare, reclamanta solicitând obligarea pârâtelor la 155.537 dolari S.U.A.

contravaloare cheltuieli efectuate pentru întreținerea și repararea navei A. Ori, potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. nu se socotește modificată acțiunea când se înlocuiește acțiunea în constatare cu cea în realizarea dreptului. Reținând drept întemeiat motivul prevăzut de art. 364 lit. b) C. proc. civ. instanța a admis acțiunea în anulare, a anulat hotărârea arbitrală iar pe fond a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâții la plata sumei de 112.998,68 dolari S.U.A. reprezentând cheltuieli de reclasificare a navei A., închiriată pe durata de 4 ani reclamantei, prin contractul încheiat la 3 septembrie 2001, rămase neamortizate din totalul de 155.537 dolari S.U.A.

stabiliți prin expertiza efectuată de ing. T.V. Întrucât rezilierea contractului de închiriere a navei s-a produs din inițiativa pârâților, în acord cu art. 34 din contract, instanța a apreciat că în cauză nu sunt incidente cele stabilite prin art. 43 din același contract, potrivit cărora nu se puteau recupera de către navlositor de la armator cheltuielile pentru repunerea în clasă a navei atunci când rezilierea avea loc prin acordul părților. Nemulțumit de această sentință Ministerul Apărării reprezentat prin D.L.A.J. pentru Academia Navală M.B. a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate. În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta critică soluția instanței argumentată – ca și cea a tribunalului arbitral – pe dispozițiile art. 992 C. civ., respectiv pe principiul îmbogățirii fără justă cauză, ignorându-se caracterul subsidiar al acestei acțiuni.

Lucrările efectuate de reclamantă pentru obținerea certificatului de clasă al navei nu au profitat pârâtului ci Statului Român, care este proprietarul acestei nave, recurentul fiind doar un administrator al ei. Închirierea navei s-a făcut în scopul pregătirii studenților și nu în scop comercial, așa încât el nu putea fi tras la răspundere decât în temeiul contractului și al calității sale de administrator al unui bun public. De altfel, nava nici nu a putut fi utilizată conform contractului, întrucât pe parcursul derulării acestuia s-a adoptat O.G. nr. 48 din 29 iulie 2003, act normativ potrivit căruia certificatul de clasă obținut de o navă a expirat la 1 septembrie 2003, noul certificat fiind obținut abia în iulie 2005 (contractul urma să expire în septembrie 2005) dată cu care nava a redevenit aptă de voiaj.

În speță acțiunea reclamantei era și inadmisibilă nu numai sub aspectul neîndeplinirii cerințelor îmbogățirii fără justă cauză ci și sub aspect procedural, acțiunea inițială în constatare fiind înlocuită de reclamantă cu o cerere în realizarea dreptului, reclamanta știind că o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ. nu putea fi primită. În final recurentul apreciază că retragerea navei din contract de către el s-a datorat refuzului reclamantei de a mai plăti chiria, așa încât a consimțit și ea la producerea prejudiciului invocat, fapt pentru care nu i se poate reține lui caracterul ilicit al faptei prejudiciabile. Prin întâmpinare intimata - reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, rezilierea contractului fiind cerută de pârâta Academia Navală prin notificarea din 2 octombrie 2002, iar nava fiindu-i predată în decembrie 2002. În consecință, toate susținerile recurentei făcute în temeiul O.G.

nr. 48/2003 urmează a fi înlăturate, acest act normativ fiind ulterior rezilierii contractului și predării navei. Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta: Recurentul Ministerul Apărării pentru Academia Navală M.B. critică în recursul de față atât soluția dată în acțiunea în anulare pe aspectul motivului invocat în temeiul art. 364 lit. i) C. proc. civ., respectiv cel al inadmisibilității înlocuirii acțiunii în constatare cu cea în realizarea dreptului, cât și soluția dată pe fondul pricinii, urmare anulării hotărârii arbitrale. Chiar dacă motivele de recurs nu sunt astfel structurate de către recurent, Curtea, în raport de conținutul criticilor și de aspectele pe care le vizează, le va analiza în acest mod, recurentul înțelegând să dezvolte criticile și chiar să le reia fără a ține cont de faptul că recursul său vizează o soluție dată într-o procedură specială, respectiv cea a acțiunii în anulare a unei hotărâri arbitrale.

Cu aceste precizări, Curtea apreciază că instanța a făcut o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 132 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. atunci când a reținut că înlocuirea cererii în constatare cu o cerere pentru realizarea dreptului nu se consideră o modificare a acțiunii, așa încât ea poate fi făcută și după prima zi de înfățișare, criticile recurentului în legătură cu durata scursă între aceste precizări fiind irelevante pe aspectul inadmisibilității cererii. În consecință aspectul invocat viza motivul prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc. civ., pe care instanța de fond corect nu l-a primit, acțiunea în anulare fiind admisă doar pentru un singur temei, respectiv cel al nulității clauzei compromisorii.

Cât privește fondul cauzei criticile recurentei sunt nefondate deoarece, deși instanța în finalul argumentării dispune obligarea la plată a pârâtelor și în temeiul art. 992 C. civ., din întreaga argumentare a soluției rezultă că instanța a avut în vedere clauzele contractului încheiat la 3 septembrie 2001 între părți și a pronunțat soluția având în vedere art. 34 și art. 43 din contract. Așadar, temeiul răspunderii pârâtelor l-a constituit interpretarea și aplicarea celor convenite de părți în art. 43 din contract, neaplicabile în speță pentru că rezilierea s-a produs din inițiativa pârâtelor conform art. 34 din contract. Că cele reținute de instanță sunt corecte rezultă din chiar finalul motivării recursului de către recurent când acesta recunoaște că rezilierea a avut loc în condițiile art. 34 din contract și că chiar dacă s-a produs un prejudiciu reclamantei, aceasta a contribuit și ea la crearea lui prin refuzul de a mai achita chiria.

Câtă vreme Academia Navală, pentru care răspunde recurentul de față, a fost parte în contract, asumându-și drepturi și obligații, nu se poate apăra în recurs, când deja s-a stabilit o răspundere în sarcina sa, că răspunzător ar putea fi Statul Român, proprietarul navei, pe care – de altfel – nu a înțeles să-l cheme în garanție, și care nu a fost parte în contract. De asemenea, recurentul nu poate invoca în apărările sale în recurs dispozițiile O.G. nr. 48/2003 deoarece acest act normativ nu poate produce efecte retroactiv, el fiind adoptat după rezilierea unilaterală a contractului de către pârâte și predarea navei acestora, fapt petrecut în decembrie 2002, după cum arată însuși recurentul.

În consecință, cum valoarea prejudiciului suferit de reclamantă a fost stabilit prin expertiza pe care părțile au convenit-o prin Protocolul din 18 iulie 2003 și pe care Academia Navală și-a însușit-o prin faxul din 17 martie 2004, Curtea apreciază că recursul pârâtului este nefondat urmând a fi respins. În temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimata - reclamantă, respectiv 3.000 lei, suma reprezentând onorariul apărătorului dovedit cu actele depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Apărării prin D.L.A.J. pentru Academia Navală M.B. Constanța, împotriva sentinței civile nr. 17/COM din 13 iunie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurentul la 3.000 lei cheltuieli de judecată către intimată. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 27 martie 2008.