ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5311/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin decizia nr. 261/2004, Curtea de

Apel Alba Iulia a menținut sentința civilă nr. 559/2003 pronunțată de

Tribunalul Alba, prin care a fost respinsă cererea reclamantei A.M. de acordare

a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru instalațiile șteampuri cu 6

săgeți, preluate în mod abuziv de către Statul Român ca efect al aplicării

Legii nr.119/1948.

Ambele instanțe au menținut decizia

pronunțată de Primăria Abrud cu privire la notificarea formulată în acest sens

de către reclamantă, în condițiile Legii nr. 10/2001.

Pentru a pronunța această decizie,

instanța de apel a reținut în esență că, argumentarea legală reținută de către

instanța fondului în justificarea hotărârii de respingere, este corectă

întrucât reclamanta nu a făcut dovada preluării acestor bunuri și nici dovada

existenței actuale în materialitatea lor, condiție obligatorie impusă de

prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, pentru acordarea

despăgubirilor.

Împotriva deciziei Curții de Apel a

declarat recurs în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ.,

reclamanta A.M., recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea

deciziei și admiterea acțiunii sale, așa cum a fost formulată prin cererea

introductivă în instanță.

În motivarea recursului s-a invocat

greșita interpretare și greșita aplicare a prevederilor Legii nr. 10/2001 de

către cele două instanțe, decurgând din faptul că, antecesorii reclamantei au

fost proprietari de carte funciară, astfel încât dovada proprietății a fost pe

deplin făcută. În ce privește naționalizarea, prevederile Legii nr. 119/1948

sunt clare și de altfel, nici instanța de apel nu a contestat faptul

naționalizării steampurilor.

În opinia recurentei, acestea sunt

bunuri imobile prin destinație care, deși nu sunt prevăzute în mod expres de Legea

nr. 10/2001, ca făcând obiect al restituirilor, trebuie restituite deoarece se

asimilează cu acele categorii de imobile la care face referire Legea nr. 10/2001.

Examinând recursul recurentei prin

prisma criticilor invocate se constată că acesta este nefondat, iar decizia

Curții de Apel este legală și temeinică.

Astfel, în mod corect instanța de

apel, în baza extrasului de carte funciară, a constatat că, antecesorii reclamantei,

au fost proprietari ai terenului înscris în C.F. 783 Abrud dar fără a avea un

drept exclusiv ci un drept de coproprietate alături de titularii înscriși sub B

14-18.

Asupra acestui teren, dreptul

Statului Român nu a fost înscris niciodată, sub nici un titlu, astfel încât,

preluarea legală ori abuzivă, în temeiul Legii nr. 119/1948 ori a altei legi,

nu a avut loc.

Cum potrivit art. 26, art. 34 din

Legea nr. 115/1938, înscrierile în cartea funciară fac dovada existenței

dreptului de proprietate și al titularului acestui drept, rezultă că

reclamanta, nu a făcut dovada preluării imobilului coproprietatea bunicilor săi.

Este adevărat că majoritatea

preluărilor prin naționalizare, expropriere sau fără titlu ulterioare anului

1948 de către stat, nu au fost notate în C.F.

În speță însă, în condițiile în care

pârâtul a negat preluarea și deținerea actuală a imobilelor, o astfel de dovadă

era imperios necesară.

În ce privește instalațiile de

prelucrare a minereului (steampuri) amplasate pe respectivul teren, instanțele

tot în mod corect au constatat că nu s-a făcut dovada preluării lor de către

stat și nici dovada situației juridice actuale a unor astfel de bunuri.

Cum prevederile art. 6 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001 stabilesc faptul că, bunurile imobile prin destinație, cum

sunt cele în litigiu respectiv, utilaje și instalații, permit acordarea de

măsuri reparatorii prin echivalent dar numai în situația dovedirii preluării

lor efective, cu excepția cazului în care au fost casate, distruse ori

înlocuite și cum în speță, nu s-a făcut nici un fel de dovadă în această

privință, rezultă că, hotărârea Curții de Apel este legală și temeinică.

Astfel, existența actuală a șteampurilor nu a fost probată și nici situația lor

juridică ulterioară anului 1948.

Nefiind îndeplinit nici unul din

motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. pentru eventuala modificare ori

casare a hotărârii, conform art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanta A.M.

(născută J.) împotriva deciziei nr. 261/A din 23 februarie 2004 a Curții de

Apel Alba Iulia, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2005.