ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5311/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 261/2004, Curtea de Apel Alba Iulia a menținut sentința civilă nr. 559/2003 pronunțată de Tribunalul Alba, prin care a fost respinsă cererea reclamantei A.M. de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru instalațiile șteampuri cu 6 săgeți, preluate în mod abuziv de către Statul Român ca efect al aplicării Legii nr.119/1948. Ambele instanțe au menținut decizia pronunțată de Primăria Abrud cu privire la notificarea formulată în acest sens de către reclamantă, în condițiile Legii nr. 10/2001.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut în esență că, argumentarea legală reținută de către instanța fondului în justificarea hotărârii de respingere, este corectă întrucât reclamanta nu a făcut dovada preluării acestor bunuri și nici dovada existenței actuale în materialitatea lor, condiție obligatorie impusă de prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, pentru acordarea despăgubirilor. Împotriva deciziei Curții de Apel a declarat recurs în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., reclamanta A.M., recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea deciziei și admiterea acțiunii sale, așa cum a fost formulată prin cererea introductivă în instanță.

În motivarea recursului s-a invocat greșita interpretare și greșita aplicare a prevederilor Legii nr. 10/2001 de către cele două instanțe, decurgând din faptul că, antecesorii reclamantei au fost proprietari de carte funciară, astfel încât dovada proprietății a fost pe deplin făcută. În ce privește naționalizarea, prevederile Legii nr. 119/1948 sunt clare și de altfel, nici instanța de apel nu a contestat faptul naționalizării steampurilor. În opinia recurentei, acestea sunt bunuri imobile prin destinație care, deși nu sunt prevăzute în mod expres de Legea nr. 10/2001, ca făcând obiect al restituirilor, trebuie restituite deoarece se asimilează cu acele categorii de imobile la care face referire Legea nr. 10/2001.

Examinând recursul recurentei prin prisma criticilor invocate se constată că acesta este nefondat, iar decizia Curții de Apel este legală și temeinică. Astfel, în mod corect instanța de apel, în baza extrasului de carte funciară, a constatat că, antecesorii reclamantei, au fost proprietari ai terenului înscris în C.F. 783 Abrud dar fără a avea un drept exclusiv ci un drept de coproprietate alături de titularii înscriși sub B 14-18. Asupra acestui teren, dreptul Statului Român nu a fost înscris niciodată, sub nici un titlu, astfel încât, preluarea legală ori abuzivă, în temeiul Legii nr. 119/1948 ori a altei legi, nu a avut loc. Cum potrivit art. 26, art. 34 din Legea nr. 115/1938, înscrierile în cartea funciară fac dovada existenței dreptului de proprietate și al titularului acestui drept, rezultă că reclamanta, nu a făcut dovada preluării imobilului coproprietatea bunicilor săi.

Este adevărat că majoritatea preluărilor prin naționalizare, expropriere sau fără titlu ulterioare anului 1948 de către stat, nu au fost notate în C.F. În speță însă, în condițiile în care pârâtul a negat preluarea și deținerea actuală a imobilelor, o astfel de dovadă era imperios necesară. În ce privește instalațiile de prelucrare a minereului (steampuri) amplasate pe respectivul teren, instanțele tot în mod corect au constatat că nu s-a făcut dovada preluării lor de către stat și nici dovada situației juridice actuale a unor astfel de bunuri.

Cum prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 stabilesc faptul că, bunurile imobile prin destinație, cum sunt cele în litigiu respectiv, utilaje și instalații, permit acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent dar numai în situația dovedirii preluării lor efective, cu excepția cazului în care au fost casate, distruse ori înlocuite și cum în speță, nu s-a făcut nici un fel de dovadă în această privință, rezultă că, hotărârea Curții de Apel este legală și temeinică. Astfel, existența actuală a șteampurilor nu a fost probată și nici situația lor juridică ulterioară anului 1948. Nefiind îndeplinit nici unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. pentru eventuala modificare ori casare a hotărârii, conform art. 312 C. proc.

civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanta A.M. (născută J.) împotriva deciziei nr. 261/A din 23 februarie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2005.