ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5218/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

C.O., N.D., C.E. și C.A. în calitate de moștenitori ai autorului lor M.A. au

cerut, în contradictoriu ca Statul Român și Consiliul local Unirea și cu

ceilalți pârâți să se dispună anularea exproprierii imobilului înscris în C.F.

2 Unirea II, cu nr. top. 77/2 și revendicarea acestuia pe temeiul din art. 481 C.

civ., precum și constatarea că, pe calea uzucapiunii, acel imobil a devenit

proprietatea autorului.

Prin sentința civilă nr. 517/2001

Tribunalul Alba a respins acțiunea, reținând că imobilul a fost preluat cu

titlu valabil prin efectul Legii nr. 187/1945, iar condițiile uzucapiunii nu

sunt întrunite.

Apelul reclamanților a fost respins

prin decizia civilă nr. 327 din 16 aprilie 2003, cu argumentul că prin acea

lege s-a înfăptuit reforma agrară, iar scopul exproprierii s-a realizat.

Contra deciziei reclamanții au

declarat recurs, pe temeiul din art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând, în

esență, că:

- în mod greșit s-a considerat că

exproprierea nu s-a făcut pentru utilitate publică, astfel că terenul a fost

preluat abuziv,

- eronat s-a reținut că posesia a

început din anul 1919 și nu anterior și că

- greșit au fost obligați la

cheltuieli de judecată către intervenienți, față de care nu aveau interese

contrare.

Exproprierea imobilelor înscrise în

C.F. 12 Unirea II top 77/2, s-a făcut în baza art. 3 lit. d) din Legea nr.

187/1945 asupra reformei agrare, cu scopul împroprietării țăranilor

îndreptățiți cu bunurile agricole ale absenteiștilor.

Acest scop s-a îndeplinit, el

nefiind identic cu cel de “utilitate publică” pe care Legea nr. 33/1994 și alte

acte normative anterioare, îl consacră.

Pe de altă parte, reclamanții nu au

probat că dispoziția legală citată din Legea nr. 187/1945 nu a fost aplicată

corect.

În sfârșit, ca efect al exproprierii

proprietatea a trecut la stat, iar anterior posesia nu s-a probat, ca fiind

exercitată anterior anului 1919, când era în vigoare codul civil austriac și

sub care puteau opera, eventual, condițiile legale ale uzucapiunii.

Totodată, reclamanții nu mai pot

revendica terenul în litigiu pe calea dreptului comun (art. 480 și art. 481 C.

civ.), prin această acțiune introdusă la 11 aprilie 2001, întrucât de la 14

februarie 2001 a intrat în vigoare Legea nr. 10/2001, care prevede o procedură

specială, aplicabilă și în speță.

Acțiunea reclamanților a fost corect

respinsă, sub toate aspectele, astfel că aceștia au căzut în pretenții, față de

toate celelalte părți-pârâți, intervenienți, ceea ce atrage, conform art. 274 C.

proc. civ., obligarea lor și la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

reclamanții S.I., C.O., N.D., C.E. și C.A. împotriva deciziei nr. 327 A din 16

aprilie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, ca nefondat.

Obligă pe recurenți la 4.500.000 lei cheltuieli de judecată către

intimatul pârât M.S.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie

2004.