ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5218/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. La 11 aprilie 2001 reclamanții S.I., C.O., N.D., C.E. și C.A. în calitate de moștenitori ai autorului lor M.A. au cerut, în contradictoriu ca Statul Român și Consiliul local Unirea și cu ceilalți pârâți să se dispună anularea exproprierii imobilului înscris în C.F. 2 Unirea II, cu nr. top. 77/2 și revendicarea acestuia pe temeiul din art. 481 C. civ., precum și constatarea că, pe calea uzucapiunii, acel imobil a devenit proprietatea autorului. Prin sentința civilă nr. 517/2001 Tribunalul Alba a respins acțiunea, reținând că imobilul a fost preluat cu titlu valabil prin efectul Legii nr. 187/1945, iar condițiile uzucapiunii nu sunt întrunite.

Apelul reclamanților a fost respins prin decizia civilă nr. 327 din 16 aprilie 2003, cu argumentul că prin acea lege s-a înfăptuit reforma agrară, iar scopul exproprierii s-a realizat. Contra deciziei reclamanții au declarat recurs, pe temeiul din art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând, în esență, că: - în mod greșit s-a considerat că exproprierea nu s-a făcut pentru utilitate publică, astfel că terenul a fost preluat abuziv, - eronat s-a reținut că posesia a început din anul 1919 și nu anterior și că - greșit au fost obligați la cheltuieli de judecată către intervenienți, față de care nu aveau interese contrare. 2. Recursul este nefondat. Exproprierea imobilelor înscrise în C.F. 12 Unirea II top 77/2, s-a făcut în baza art. 3 lit. d) din Legea nr. 187/1945 asupra reformei agrare, cu scopul împroprietării țăranilor îndreptățiți cu bunurile agricole ale absenteiștilor.

Acest scop s-a îndeplinit, el nefiind identic cu cel de “utilitate publică” pe care Legea nr. 33/1994 și alte acte normative anterioare, îl consacră. Pe de altă parte, reclamanții nu au probat că dispoziția legală citată din Legea nr. 187/1945 nu a fost aplicată corect. În sfârșit, ca efect al exproprierii proprietatea a trecut la stat, iar anterior posesia nu s-a probat, ca fiind exercitată anterior anului 1919, când era în vigoare codul civil austriac și sub care puteau opera, eventual, condițiile legale ale uzucapiunii. Totodată, reclamanții nu mai pot revendica terenul în litigiu pe calea dreptului comun (art. 480 și art. 481 C. civ.), prin această acțiune introdusă la 11 aprilie 2001, întrucât de la 14 februarie 2001 a intrat în vigoare Legea nr. 10/2001, care prevede o procedură specială, aplicabilă și în speță.

Acțiunea reclamanților a fost corect respinsă, sub toate aspectele, astfel că aceștia au căzut în pretenții, față de toate celelalte părți-pârâți, intervenienți, ceea ce atrage, conform art. 274 C. proc. civ., obligarea lor și la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanții S.I., C.O., N.D., C.E. și C.A. împotriva deciziei nr. 327 A din 16 aprilie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, ca nefondat. Obligă pe recurenți la 4.500.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul pârât M.S. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2004.