ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5175/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 7 octombrie 2002 F.M. a

chemat în judecată Primăria orașului Cugir, județul Alba solicitând anularea

dispoziției nr. 1143 din 16 septembrie 2002 prin care i s-a respins cererea,

fondată pe dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, pentru măsuri

reparatorii privind un tractor, o batoză și un cântar zecimal, bunuri preluate

de stat, în anul 1959, din patrimoniul fostului proprietar M.I. (autorul

reclamantei). A cerut, totodată, obligarea pârâtei să-i acorde aceste măsuri

reparatorii.

Tribunalul Alba, secția civilă, prin

sentința nr. 1059 din 27 noiembrie 2002, a admis acțiunea și, anulând

dispoziția atacată, a obligat pe pârâtă să întocmească documentația de plată a

despăgubirilor cuvenite reclamantei pentru bunurile din litigiu.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

civilă, prin decizia nr. 346 din 13 mai 2003, a respins, ca nefondat, apelul

pârâtei, cu motivarea că întrucât bunurile din litigiu, preluate de stat, în

anul 1959, nu au fost înlocuite, casate sau distruse, în cauză sunt aplicabile

dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii pârâta a

declarat recurs, bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., în dezvoltarea căruia a arătat, în esență, că soluția instanței de

fond, a fost dată cu violarea prevederilor art. 6 alin. (2) din Legea nr.

10/2001. Respectiv, în mod nelegal, au fost stabilite măsuri reparatorii prin

echivalent pentru bunuri cooperativizate și nu preluate în patrimoniul

statului, inexistente fizic (datorită casării ori distrugerii lor).

Recursul este fondat în sensul celor

ce urmează.

Potrivit art. 6 alin. (2) din Legea

nr. 10/2001, măsurile reparatorii privesc și utilajele, precum și instalațiile

atașate imobilelor preluate de stat în mod abuziv, în afară de cazul în care au

fost înlocuite, casate sau distruse.

Rezultă că textul are în vedere

categoria unor imobile prin destinație, așa cum sunt definite de art. 468 alin.

(1) C. civ., referitor la care se cere a fi îndeplinite două condiții și anume,

pe de o parte, să existe raport de accesorietate (de afectare) între asemenea

bunuri și imobilul prin natura lui la care ele servesc, iar pe de altă parte,

ambele bunuri să aibă același proprietar.

Textul pct. 6.2 din Normele aprobate

prin H.G. nr. 498/2003 (publicate în M. Of., partea I, nr. 324 din 14 mai 2003)

stabilește că o dată dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului prin

natura lui, se prezumă că instalațiile și utilajele, adică imobilele prin

destinație prevăzute de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, au aparținut

aceluiași proprietar. Nu mai puțin, textul pct. 6.2 prevede că incidența

beneficiului Legii nr. 10/2001 se apreciază în funcție de data intrării în

vigoare a legii, fiind necesar ca bunurile respective să existe în patrimoniul

unității deținătoare la data intrării în vigoare a legii și totodată se impune

ca acestea să nu fi fost casate la această dată, adică să nu existe un proces

verbal de constatare a casării încheiat până la data de 14 februarie 2001.

Or, în speță, instanța de apel a

validat măsurile reparatorii acordate de prima instanță, fără a ține seama, în

contextul cercetării judecătorești a apelului și al motivării soluției

recurate, de toate aceste reglementări, de strică interpretare și aplicare.

Practic, împrejurările de fapt avute în vedere de aceste norme imperative, au

rămas, în totalitatea lor, nestabilite.

Întrucât potrivit art. 314 C. proc.

civ., Înalta Curte poate hotărî asupra fondului pricinii numai în ipoteza în

care instanțele de fond au stabilit pe deplin împrejurările de fapt ale

pricinii, se impune, în temeiul acestui text de lege și a prevederilor art. 314

C. proc. civ., admiterea recursului și reformarea deciziei din apel cu

trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecare.

Instanța de trimitere va ține seama

de dispozițiile art. 315 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul

declarat

de Primăria orașului Cugir împotriva deciziei nr. 346/A din 13 mai 2003 a

Curții de Apel Alba Iulia.

Casează decizia recurată.

Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie

2004