ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5110/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 29 aprilie 2002 , reclamantul T.I. a chemat în judecată pe pârâtul T.G., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța in cauză, instanța de judecata să-l oblige pe pârât să lase reclamantului în deplina proprietate și liniștită posesie suprafața de 1600 mp teren situat in intravilanul localității Ruginoasa. Totodată, reclamantul a solicitat să fie obligat paratul să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie camera de la garaj, beciul de la bucătăria de vara și saivanul pentru oi, construite de pârât fără drept. În fine, reclamantul a solicitat ca prin aceeași hotărâre pârâtul să fie obligat sa demoleze un coteț pentru porci și păsări, un coșer pentru porumb și un WC construite de acesta fără drept, sau să fie autorizat reclamantul să le demoleze pe cheltuiala pârâtului.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a dobândit, prin cumpărare cu act autentic, suprafața de 3200 mp situat în localitatea Ruginoasa, pe care se afla și casa din care a dobândit o cotă de 5/8, restul fiind moștenire. Pârâtul a ocupat integral acest teren, apoi a lăsat folosința acestuia reclamantului, după care, în primăvara anului 2002, a ocupat abuziv și a cultivat jumătate din grădina. Prin sentința nr. 2990 din 22 decembrie 2003, J udecătoria Pașcani a respins acțiunea. În motivarea acestei sentințe, instanța de fond a reținut că reclamantul a dobândit într-adevăr , prin cumpărare de la tatăl său T.I., suprafața de 3200 mp teren și 5/8 dintr-un imobil. Judecătoria Pașcani, prin sentința nr. 4172 din 13 octombrie 1998, dezbătând succesiunea defunctei T.F., a dispus ieșirea din indiviziune a persoanelor cu vocație succesorală.

Atâta timp cât nu s-a realizat ieșirea din indivizuine, pârâtul T.G. nu deține teren din proprietatea reclamantului. Ca atare , nu sunt îndeplinite condițiile art. 480 C. civ. Cu referire la construcțiile menționate de reclamant , acestea au fost edificate de părinții părților și nu fac parte din cota de 5/8 deținută de reclamant. Totodată, reclamantul nu a dovedit că acestea au fost edificate pe terenul proprietatea sa , așa încât nu se poate dispune demolarea. Împotriva hotărârii primei instanțe reclamantul T.I. a declarat apel, criticile privind greșita stabilire a situației de fapt. Prin decizia nr. 1456 din 29 septembrie 2004, Curtea de Apel lași a respins apelul, ca nefondat, cu motivarea ca în mod corect s-a reținut de către prima instanță că acțiunea în revendicare este neîntemeiată, atâta timp cât nu s-a realizat ieșirea din indiviziune.

Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamantul T.I. a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurentul a susținut că hotărârea atacată este nelegală, pentru următoarele motive: 1 - Greșita respingere a cererii de efectuare a unei noi expertize. 2 - Greșita respingere a acțiunii în revendicare, față de faptul că pârâtul nu a justificat deținerea terenului revendicat. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arata în continuare: Prin încheierea din 16 iunie pronunțată în dosarul nr. 124/2004, Curtea de Apel lași a respins cererea privind efectuarea unui supliment de expertiză, în raport de împrejurarea că la instanța de fond s-au efectuat două expertize topometrice și nu s-au formulat obiecțiuni.

Este adevărat că la raportul de expertiză tehnică M.B. a formulat obiectiuni. Însă , la termenul din 16 mai 2003, instanța a dispus efectuarea unui supliment de expertiză. La termenul din 12 septembrie 2003, instanța de fond a admis cererea reclamantului și a dispus efectuarea unei noi expertize. Noul raport a fost comunicat reclamantului la termenul din 21 noiembrie 2003, iar apelul s-a judecat la data de 19 decembrie 2003, fără ca reclamantul să formuleze obiecțiuni la noua expertiză. Ca atare, în raport de dispozițiile art. 212 alin. (2) C. proc. civ., în mod corect cererea reclamantului, formulată în apel, cu privire la efectuarea unei noi expertize, vizând aspecte necontestate procedural de către reclamant, la judecarea în fond a acțiunii și asupra cărora instanța era lămurită, a fost respinsă, așa încât recursul se constată a fi fondat sub aspectul acestei critici.

În acțiunea în revendicare imobiliară, reclamantul trebuie să probeze că este titularul dreptului de proprietate, în favoarea pârâtului operând o prezumție relativă de proprietate, desprinsă din faptul posesiunii bunului. Prin urmare, în mod judicios a statuat instanța asupra sarcinii probei, așa încât recursul se constată a fi nefondat și sub aspectul acestei din urmă critici. În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de T.I. împotriva deciziei civile nr. 1456 din 29 septembrie 2004 a Curții de Apel Iași ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2005.