ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3344/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 124 din 9

martie 2004, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpatul G.M.F. la pedeapsa de

17 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a), b) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat,

prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. c) din același cod.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen., iar în baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a

inculpatului, deducând din pedeapsă perioada arestării preventive cu începere

de la 4 decembrie 2003, la zi.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea unui cuțit, corp delict.

Instanța a reținut, în baza probelor

administrate, că, în ziua de 3 decembrie 2003, inculpatul și victima G.G.

(unchiul inculpatului) au consumat băuturi alcoolice la domiciliul martorului

N.G. pe care l-au ajutat la transportul unor arbori, până, în jurul orei 22,00.

Victima a plecat la domiciliul său urmat la circa 30 de minute de inculpat,

care s-a certat cu mama sa, după care a dat drumul la maximum la casetofon, ceea

ce l-a nemulțumit pe G.G., care locuia în aceiași casă.

Inculpatul, după ce a lovit

casetofonul cu pumnul, a intrat în camera în care se afla victima, s-a certat

cu aceasta provocând scandal și a lovit-o apoi cu un cuțit în partea din față a

corpului, în zona umărului drept. Această leziune i-a provocat lui G.G. o

hemoragie progresivă cu rezultat letal, după câteva ore acesta decedând.

Raportul medico-legal de autopsie a

stabilit că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat unei plăgi

înjunghiate deltoidiene cu secțiune de arteră axilară penetrantă perforantă cu

hemotorax major și atelectazie pulmonară dreaptă.

Curtea de Apel Ploiești, secția

penală, prin decizia nr. 166 din 9 aprilie 2004, a respins, ca nefondat, apelul

prin care inculpatul a solicitat reținerea scuzei provocării, prevăzută de art.

73 lit. b) C. pen., și reducerea pedepsei aplicate de prima instanță.

S-a motivat că probele administrate

evidențiază faptul că victima a pus mâna pe topor după ce a fost lovită de

inculpat cu cuțitul, acest fiind cel care a declanșat conflictul.

Declarând recurs împotriva acestei

decizii, inculpatul a solicitat, printr-un prim motiv de casare, prevăzut de

art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., schimbarea încadrării

juridice a faptei în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, motivând că

nu a avut intenția nici măcar indirectă de a omorî pe unchiul său.

Prin cel de-al doilea motiv de

casare, prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 din același cod,

inculpatul a solicitat reducerea pedepsei, susținând că a fost provocat de

victimă, care l-a amenințat cu un topor.

Recursul inculpatului este nefondat.

În concordanță cu probele

administrate, prima instanță a reținut corect situația de fapt și vinovăția

inculpatului, încadrând just în dispozițiile legii infracțiunea săvârșită de

acesta.

Probele administrate în cauză

demonstrează neechivoc că inculpatul a fost acela care a declanșat conflictul

și a lovit victima cu cuțitul într-o zonă vitală. Față de intensitatea

loviturii care a produs o plagă înjunghiată deltoidiană cu secțiune de arteră

axilară penetrantă perforată cu hemotorax major și atelectazie pulmonară

dreaptă, se impune concluzia că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și

a urmărit producerea lui, ceea ce caracterizează intenția directă în săvârșirea

infracțiunii de omor.

Totodată, după cum corect a reținut instanța de

apel, declarațiile inițiale ale inculpatului se coroborează cu cele ale mamei

sale, martora G.C., care a asistat la conflict și a precizat că victima a pus

mâna pe topor după ce a fost lovită cu cuțitul de inculpat, care a provocat

scandal în seara respectivă, aspecte ce nu justifică reținerea scuzei

provocării prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., nici reducerea pedepsei,

corect individualizată în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 72 din

același cod, de prima instanță.

În consecință, cum alte motive de

casare susceptibile a fi examinate din oficiu nu s-au constatat, recursul

inculpatului va fi respins ca nefondat, acesta urmând să fie obligat la

cheltuieli judiciare către stat.

Din pedeapsa aplicată se va deduce,

în continuare, durata arestării preventive cu începere de la 4 decembrie 2003,

până la 17 iunie 2004.

Onorariul cuvenit avocatului

desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul G.M.F. împotriva deciziei penale nr. 166 din 9 aprilie

2004 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada arestării preventive de la 4 decembrie 2003 la 17 iunie

2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 iunie 2004.