ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3344/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 124 din 9 martie 2004, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpatul G.M.F. la pedeapsa de 17 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. c) din același cod. A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., iar în baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului, deducând din pedeapsă perioada arestării preventive cu începere de la 4 decembrie 2003, la zi. În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unui cuțit, corp delict.

Instanța a reținut, în baza probelor administrate, că, în ziua de 3 decembrie 2003, inculpatul și victima G.G. (unchiul inculpatului) au consumat băuturi alcoolice la domiciliul martorului N.G. pe care l-au ajutat la transportul unor arbori, până, în jurul orei 22,00. Victima a plecat la domiciliul său urmat la circa 30 de minute de inculpat, care s-a certat cu mama sa, după care a dat drumul la maximum la casetofon, ceea ce l-a nemulțumit pe G.G., care locuia în aceiași casă. Inculpatul, după ce a lovit casetofonul cu pumnul, a intrat în camera în care se afla victima, s-a certat cu aceasta provocând scandal și a lovit-o apoi cu un cuțit în partea din față a corpului, în zona umărului drept.

Această leziune i-a provocat lui G.G. o hemoragie progresivă cu rezultat letal, după câteva ore acesta decedând. Raportul medico-legal de autopsie a stabilit că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat unei plăgi înjunghiate deltoidiene cu secțiune de arteră axilară penetrantă perforantă cu hemotorax major și atelectazie pulmonară dreaptă. Curtea de Apel Ploiești, secția penală, prin decizia nr. 166 din 9 aprilie 2004, a respins, ca nefondat, apelul prin care inculpatul a solicitat reținerea scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., și reducerea pedepsei aplicate de prima instanță. S-a motivat că probele administrate evidențiază faptul că victima a pus mâna pe topor după ce a fost lovită de inculpat cu cuțitul, acest fiind cel care a declanșat conflictul.

Declarând recurs împotriva acestei decizii, inculpatul a solicitat, printr-un prim motiv de casare, prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, motivând că nu a avut intenția nici măcar indirectă de a omorî pe unchiul său. Prin cel de-al doilea motiv de casare, prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 din același cod, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei, susținând că a fost provocat de victimă, care l-a amenințat cu un topor. Recursul inculpatului este nefondat. În concordanță cu probele administrate, prima instanță a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrând just în dispozițiile legii infracțiunea săvârșită de acesta.

Probele administrate în cauză demonstrează neechivoc că inculpatul a fost acela care a declanșat conflictul și a lovit victima cu cuțitul într-o zonă vitală. Față de intensitatea loviturii care a produs o plagă înjunghiată deltoidiană cu secțiune de arteră axilară penetrantă perforată cu hemotorax major și atelectazie pulmonară dreaptă, se impune concluzia că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui, ceea ce caracterizează intenția directă în săvârșirea infracțiunii de omor.

Totodată, după cum corect a reținut instanța de apel, declarațiile inițiale ale inculpatului se coroborează cu cele ale mamei sale, martora G.C., care a asistat la conflict și a precizat că victima a pus mâna pe topor după ce a fost lovită cu cuțitul de inculpat, care a provocat scandal în seara respectivă, aspecte ce nu justifică reținerea scuzei provocării prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., nici reducerea pedepsei, corect individualizată în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 72 din același cod, de prima instanță. În consecință, cum alte motive de casare susceptibile a fi examinate din oficiu nu s-au constatat, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, acesta urmând să fie obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Din pedeapsa aplicată se va deduce, în continuare, durata arestării preventive cu începere de la 4 decembrie 2003, până la 17 iunie 2004. Onorariul cuvenit avocatului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.M.F. împotriva deciziei penale nr. 166 din 9 aprilie 2004 a Curții de Apel Ploiești. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 4 decembrie 2003 la 17 iunie 2004. Obligă pe recurent să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 iunie 2004.