ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5919/2005

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 29 din 14

ianuarie 2004, Tribunalul Prahova a respins excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantei B.C., ca neîntemeiată, a respins excepția

lipsei calității procesuale pasive invocată de A.P.A.P.S. București și Statul

Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a admis excepția inadmisibilității

acțiunii în revendicare în temeiul art. 480 C. civ., invocată de Statul Român

și ONT Carpați SA București, respingând acțiunea ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că după data de 14 februarie 2001, când a intrat în

vigoare Legea specială nr. 10/2001, acțiunea în revendicare pe calea dreptului

comun, în temeiul art. 480-481 C. civ. nu mai este admisibilă, și că o acțiune

fondată pe dispozițiile legii noi, este condiționată de parcurgerea procedurii

administrative prealabile sesizării instanței.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia

civilă nr. 1073 din 7 aprilie 2004 a respins ca nefondat apelul reclamantei,

prin mandatar N.V., împotriva sentinței civile nr. 29/2004 a Tribunalului

Prahova cu motivarea că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a legii.

Reclamanta a declarat recurs împotriva

deciziei civile nr. 1073 din 7 aprilie 2004, invocând nulitatea prevăzută de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și apreciind că decizia recurată a fost dată cu

aplicarea greșită a legii.

Dezvoltând motivele de recurs, reclamanta

solicită a se constata că „nu există nici o prevedere în legea specială care să

statueze în mod expres asupra inaplicabilității dispozițiilor art. 480 și urm. C.

civ., în ceea ce privește imobilele la care se referă Legea nr. 10/2001”.

De altfel, art. 47 din Legea nr. 10/2001,

consacră regula potrivit căreia, persoana îndreptățită la restituirea bunurilor

imobile, are alegerea între diferitele căi de valorificare a drepturilor sale,

respectiv, acțiunea de drept comun sau procedura administrativă.

De aceea, consideră că opțiunea sa de a

formula acțiune în revendicare pe calea dreptului comun este îngăduită de lege.

SC ONT Carpați SA București a depus

întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, deoarece atât

instanța de fond cât și cea de apel au apreciat și aplicat cu maximă

obiectivitate și în mod unitar, așa cum s-a statuat în teorie și practică

judiciară, ca în speța dedusă judecății, reclamanta și-a precizat de nenumărate

ori temeiul de drept al acțiunii ca fiind art. 480 C. civ. și în aceste

condiții acțiunea în revendicare introdusă după intrarea în vigoare a Legii nr.

10/2001 este inadmisibilă.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce vor urma:

Reclamanta B.C. a depus acțiunea civilă

în revendicarea imobilului situat în orașul Sinaia județul Prahova, la data de

26 septembrie 2002.

La mai multe termene, a precizat temeiul

juridic al acțiunii promovate ca fiind art. 480 și urm. C. civ., situație

repetată și în motivele de recurs.

La data de 14 februarie 2001 a intrat în

vigoare Legea nr. 10/2001, care are o aplicare generală în materia reparării

daunelor produse prin preluarea abuzivă a bunurilor mobile.

Odată cu intrarea în vigoare a acestei

legi, pentru toate imobilele care intră sub incidența ei, persoanele îndreptățite

pot obține măsuri reparatorii, inclusiv restituirea în natură, numai în

condițiile legii speciale, și anume cu respectarea procedurii prealabile

administrative înainte de sesizarea instanței.

În cauză, în mod corect instanțele au

reținut că art. 47 din Legea nr. 10/2001, prevede că persoana îndreptățită la

restituire are dreptul la opțiune între procedura judiciară în curs și

procedura reglementată de legea nouă, numai dacă acțiunea în revendicare s-a

formulat anterior datei la care Legea nr. 10/2001 a intrat în vigoare,

respectiv anterior datei de 14 februarie 2001.

Accesul liber la justiție nu a fost

încălcat deoarece, reclamanta în cazul în care este nemulțumită de răspunsul

dat notificării sale, are dreptul de a ataca în justiție dispoziția emisă de

unitatea deținătoare. Ea are obligația să parcurgă procedura prealabilă

prevăzută de legea specială, în art. 21 și urm., obligație impusă și de art. 109

alin. (2) C. proc. civ., așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 138/2000.

Față de dispozițiile legale analizate, de

literatura juridică de specialitate și practica judiciară în materie, decizia

civilă atacată se constată a fi temeinică și legală, iar în temeiul art. 312 C.

proc. civ., urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat recursul declarat

de reclamanta B.C. împotriva deciziei civile nr. 1073 din 10 aprilie 2004 a

Curții de Apel Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5

iulie 2005.