ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5919/2005

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 29 din 14 ianuarie 2004, Tribunalul Prahova a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei B.C., ca neîntemeiată, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de A.P.A.P.S. București și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a admis excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare în temeiul art. 480 C. civ., invocată de Statul Român și ONT Carpați SA București, respingând acțiunea ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că după data de 14 februarie 2001, când a intrat în vigoare Legea specială nr. 10/2001, acțiunea în revendicare pe calea dreptului comun, în temeiul art. 480-481 C. civ.

nu mai este admisibilă, și că o acțiune fondată pe dispozițiile legii noi, este condiționată de parcurgerea procedurii administrative prealabile sesizării instanței. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr. 1073 din 7 aprilie 2004 a respins ca nefondat apelul reclamantei, prin mandatar N.V., împotriva sentinței civile nr. 29/2004 a Tribunalului Prahova cu motivarea că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a legii. Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1073 din 7 aprilie 2004, invocând nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și apreciind că decizia recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Dezvoltând motivele de recurs, reclamanta solicită a se constata că „nu există nici o prevedere în legea specială care să statueze în mod expres asupra inaplicabilității dispozițiilor art. 480 și urm. C. civ., în ceea ce privește imobilele la care se referă Legea nr. 10/2001”.

De altfel, art. 47 din Legea nr. 10/2001, consacră regula potrivit căreia, persoana îndreptățită la restituirea bunurilor imobile, are alegerea între diferitele căi de valorificare a drepturilor sale, respectiv, acțiunea de drept comun sau procedura administrativă. De aceea, consideră că opțiunea sa de a formula acțiune în revendicare pe calea dreptului comun este îngăduită de lege. SC ONT Carpați SA București a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, deoarece atât instanța de fond cât și cea de apel au apreciat și aplicat cu maximă obiectivitate și în mod unitar, așa cum s-a statuat în teorie și practică judiciară, ca în speța dedusă judecății, reclamanta și-a precizat de nenumărate ori temeiul de drept al acțiunii ca fiind art. 480 C. civ.

și în aceste condiții acțiunea în revendicare introdusă după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 este inadmisibilă. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor urma: Reclamanta B.C. a depus acțiunea civilă în revendicarea imobilului situat în orașul Sinaia județul Prahova, la data de 26 septembrie 2002. La mai multe termene, a precizat temeiul juridic al acțiunii promovate ca fiind art. 480 și urm. C. civ., situație repetată și în motivele de recurs. La data de 14 februarie 2001 a intrat în vigoare Legea nr. 10/2001, care are o aplicare generală în materia reparării daunelor produse prin preluarea abuzivă a bunurilor mobile. Odată cu intrarea în vigoare a acestei legi, pentru toate imobilele care intră sub incidența ei, persoanele îndreptățite pot obține măsuri reparatorii, inclusiv restituirea în natură, numai în condițiile legii speciale, și anume cu respectarea procedurii prealabile administrative înainte de sesizarea instanței.

În cauză, în mod corect instanțele au reținut că art. 47 din Legea nr. 10/2001, prevede că persoana îndreptățită la restituire are dreptul la opțiune între procedura judiciară în curs și procedura reglementată de legea nouă, numai dacă acțiunea în revendicare s-a formulat anterior datei la care Legea nr. 10/2001 a intrat în vigoare, respectiv anterior datei de 14 februarie 2001. Accesul liber la justiție nu a fost încălcat deoarece, reclamanta în cazul în care este nemulțumită de răspunsul dat notificării sale, are dreptul de a ataca în justiție dispoziția emisă de unitatea deținătoare. Ea are obligația să parcurgă procedura prealabilă prevăzută de legea specială, în art. 21 și urm., obligație impusă și de art. 109 alin. (2) C. proc.

civ., așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 138/2000. Față de dispozițiile legale analizate, de literatura juridică de specialitate și practica judiciară în materie, decizia civilă atacată se constată a fi temeinică și legală, iar în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanta B.C. împotriva deciziei civile nr. 1073 din 10 aprilie 2004 a Curții de Apel Ploiești. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 iulie 2005.