ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5575/2004

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria sectorului I București, prin sentința civilă nr. 9811 din 3 octombrie 2001 a admis acțiunea reclamantului M.D. în contradictoriu cu Primăria sectorului I București și a obligat pârâta să încheie cu reclamantul contractul de închiriere pentru imobilul situat în București. În motivarea soluției instanța a reținut că reclamantul a probat că era îndrituit la repartizarea de către primărie a unei locuințe sociale conform Legii nr. 114/1996 a locuinței și că întrucât acesta, aflat în stare de necesitate a ocupat spațiul în discuție, primăria avea obligația să încheie contractul de închiriere pentru locuința menționată.

Tribunalul București, secția a III – a civilă, prin decizia nr. 250 A din 18 februarie 2002 a respins ca tardiv apelul declarat de Primăria sectorului I București împotriva sentinței civile nr. 9811 din 3 octombrie 2001 a Judecătoriei sectorului I București reținând că hotărârea apelată a fost comunicată pârâtei la 7 noiembrie 2001, iar cererea de apel a fost înregistrată la tribunal la 28 noiembrie 2001 peste termenul de 15 zile prevăzut de dispozițiile art. 284 C. proc. civ. În contra acestei decizii, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ. Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a declarat recurs în anulare pe motiv că a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

Astfel, s-a învederat că sentința civilă nr. 9811 din 30 octombrie 2001 a Judecătoriei sectorului I București a fost comunicată Primăriei sectorului I București la 7 noiembrie 2001, iar această pârâtă a trimis declarația de apel prin poștă, recomandat, la data de 23 noiembrie 2001 conform ștampilei oficiului poștal al expeditorului. Apelul a fost înregistrat la tribunal la 28 noiembrie 2001 după împlinirea termenului, dar întrucât apelanta a depus motivele de apel, la oficiul poștal la 23 noiembrie 2001, actul de procedură se socotește îndeplinit în termenul prevăzut de art. 284 C. proc. civ. Referitor la fondul pricinii s-a susținut că în speță nu erau incidente dispozițiile art. 38 și urm. din Legea nr. 114/1996, iar reclamantul nu a probat că făcea parte dintre beneficiarii stabiliți de consiliul local sau că locuința în discuție urma să îi fie repartizată conform criteriilor fixate de lege.

Recursul în anulare este fondat potrivit considerentelor se succed. Dispozițiile art. 284 alin. (1) C. proc. civ. statuează că, termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar conform art. 104 C. proc. civ. actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui. În speță, pârâta a trimis declarația de apel prin poștă cu scrisoarea recomandată nr. 3023. Pe plicul în care s-a aflat menționata declarație apar însă atât ștampila din 23 noiembrie 2001 imprimată cu tuș roșu cât și ștampila cu data de 27 noiembrie 2001 imprimată cu tuș negru (dos nr. 229/2002).

Or, întrucât în raport de data de 23 noiembrie 2001 apelul apare ca fiind declarat în termen, iar față de data de 27 noiembrie 2001 apare ca tardiv, instanța de apel avea obligația să stabilească cert data la care a fost depus la poștă demersul pârâtei, prin solicitare de la oficiul poștal respectiv de relații în care să se explice totodată și existența celor două ștampile cu date diferite. Numai după clarificarea acestor aspecte instanța putea să se pronunțe în cunoștință de cauză dacă pârâta a exercitat în termenul prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ. calea de atac a apelului. Astfel fiind, recursul în anulare apare ca fondat și va fi admis, iar criticile vizând fondul pricinii urmează a fi avute în vedere în ipoteza în care se stabilește că pârâta a exercitat în termen calea de atac a apelului, alături de motivele de apel formulate de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei nr. 250 A din 18 februarie 2002 a Tribunalului București, secția a III – a civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe, pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2004.