ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3807/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3807/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2001)
Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 341 din 13
septembrie 2002 a Tribunalului Galați, a fost condamnat inculpatul B.P. la 6
ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută
de art. 211 alin. (2) lit. b), c) și e) C. pen. S-a computat din pedeapsă
durata arestării preventive de la 5 decembrie 2001, la zi.
În baza art. 998 C. civ., inculpatul
a fost obligat la 194.000.000 lei despăgubiri, către partea civilă SC C. SRL Galați.
A mai fost obligat la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel instanța a
reținut că inculpatul B.P. în ziua de 8 august 2001, în jurul orei 20,00, a
pătruns în sediul casei de schimb valutar aparținând SC C. SRL, înarmat cu un
cuțit și purtând o cagulă pe figură.
Anterior în ziua respectivă
inculpatul a fost văzut de martori și partea vătămată, observând atent
interiorul casei valutare.
După ce a pătruns în interior,
inculpatul a amenințat-o cu cuțitul pe partea vătămată B.I., a trântit-o la
podea, și din casa de bani a furat valută și monedă românească în valoare de
194.000.000 lei.
Starea de fapt a fost stabilită prin
declarațiile părții vătămate și ale mai multor martore oculare, care l-au
recunoscut pe inculpat. Mai mult în cauză s-a efectuat un test ADN care
confirmă că urmele biologice de la locul faptei aparțin inculpatului, care
neagă insistent că ar fi autorul faptelor.
Prin decizia penală nr. 126 din 6
martie 2003, Curtea de Apel Galați a respins apelul inculpatului și a admis
apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați modificând hotărârea de fond,
doar în sensul majorării cheltuielilor de judecată, la care a fost obligat
inculpatul, la 15.000.000 lei.
Împotriva deciziei a declarat recurs
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, care critică hotărârile pronunțate,
pentru greșita individualizare a pedepsei, considerând-o prea blândă în raport
de criteriile generale de individualizare a pedepselor, motiv de casare,
prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen.
Recursul parchetului este fondat.
Potrivit art. 72 C. pen., la
stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții
generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de
gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de
împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În cauză inculpatul a fost condamnat
la o pedeapsă apropiată de limita minimă prevăzută de lege, pentru infracțiunea
comisă. Această infracțiune, tâlhărie în formă calificată, prezintă un pericol
social concret deosebit de ridicat relevat de condițiile în care a fost comisă;
de un infractor înarmat, mascat și din loc public. Mai este de remarcat
valoarea mare a pagubei, tenacitatea făptuitorului și lipsa lui de sinceritate.
Toate acestea conturează
personalitatea unui infractor periculos, care trebuie izolat de societate și
reeducat pentru a reduce pe cât posibil potențialul său periculos.
Așa fiind pedeapsa aplicată de
instanțele de fond și apel inculpatului, este în flagrantă contradicție cu
criteriile de individualizare a pedepselor cu scopul generic al pedepsei,
astfel cum este definit de art. 52 C. pen.
Prin urmare, Curtea, în temeiul art.
385
15
pct. 2 lit. d) C. proc. pen. și art. 385
9
pct. 14 C.
proc. pen., va admite recursul procurorului, va casa hotărârile atacate cu
privire la pedeapsa principală, pe care o va majora la 15 ani închisoare,
menținând restul dispozițiilor.
Se va computa din pedeapsă durata
prevenției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, împotriva deciziei penale nr. 126/
A din 6 martie 2003 a Curții de Apel Galați, privind pe inculpatul B.P.
Casează decizia atacată și sentința
penală nr. 341 din 13 septembrie 2002 a Curții de Apel Galați, numai cu privire
la pedeapsa aplicată.
Modifică pedeapsa aplicată inculpatului
B.P., în sensul că o majorează de la 6 ani și 6 luni închisoare, la 15 ani
închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor
pronunțate.
Deduce din pedeapsa aplicată timpul
arestării preventive de la 5 decembrie 2001, la 17 septembrie 2003.
Pronunțată în ședință publică, azi 17
septembrie 2003.