ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2048/2004

Asupra cauzei de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Cu cererea înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, inculpatul deținut M.A.C.condamnat în primă instanță la 15 ani închisoare pentru omor deosebit de grav, prevăzut de art. 176 lit. d) C.pen. și la 7 ani închisoare, pentru tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen. având de executat pedeapsa finală de 15 ani închisoare, a solicitat revocarea măsurii arestării preventive, pe considerente medicale, arătând că este bolnav cardiac și de prostată, în faza terminală, încât, avându-se în vedere și vârsta înaintată la care se află, se impune punerea sa în libertate. Cererea este nefondată.

Ea repetă o cerere cu conținut similar formulată în fața Curții de Apel Timișoara, respinsă de aceasta, prin decizia nr. 42/A din 4 februarie 2004, hotărâre definitivă, așa cum s-a constatat prin decizia nr. 1012 din 20 februarie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a respins recursul petiționarului ca inadmisibil, constatându-se că, potrivit art. 141 C. proc. pen., nu se poate ataca cu recurs hotărârea prin care s-a respins cererea privind revocarea măsurii arestării preventive, textul menționat referindu-se doar la încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care s-a dispus luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menținerea unei măsuri preventive, ori prin care se constată încetarea de drept a arestării preventive.

În speță, de la data pronunțării acestei decizii și până în prezent, nu s-au schimbat cu nimic împrejurările avute în vedere de instanță, inculpatul petent are aceeași situație juridică, de arestat preventiv și nu există vreun temei juridic pentru a se reveni asupra soluției pronunțate. Numai după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, petentul ar putea face uz de motivele invocate, pentru a obține o eventuală întrerupere a executării pedepsei, în condițiile art. 455 raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen. În raport cu cele arătate, neconstatând temeiuri pentru admiterea acestei cereri, Înalta Curte va trebui să o privească ca nefondată și să o respingă ca atare. Văzând și reglementarea plății cheltuieliloe judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu, ce se avansează din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul M.A.C. prin care solicită revocarea măsurii arestării preventive. Obligă pe recurent să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 16 aprilie 2004.