ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6286/2004

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 140/2001 a

Tribunalului București, secția a V – a civilă și de contencios administrativ,

s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții P.M.N., P.P.L. și P.F. în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației și Cercetării, Ministerul

Finanțelor Publice, C.Ș., C.M. și G.R. și G.F., pârâții fiind obligați să lase

reclamanților în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 6722 mp

situat în sector 3, respectiv parcelele nr. 1, 2 și 3 delimitate prin raportul

de expertiză efectuat în cauză.

Instanța a reținut că N.P., autorul

reclamanților a dobândit terenul în litigiu, în suprafață de 3 pogoane și

jumătate, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 29201/1938.

Ulterior terenul a fost trecut în folosința Ministerului Învățământului Public

în baza Decretului 114 din 15 martie 1948.

P.N. a decedat la 9 ianuarie 1957,

moștenitorii săi fiind P.M., fiu și P.E., soție supraviețuitoare.

La 23 august 1998 a decedat P.M. și

la 8 februarie 1988 a decedat P.E., moștenitorii lor fiind reclamanții din

acțiunea de față.

Din expertiza efectuată în cauză

rezultă că terenul este afectat de utilități publice (o școală și o grădiniță),

suprafața de 6722 mp fiind liberă (delimitată în 3 parcele).

În baza art. 480 C. civ. instanța de

fond a admis acțiunea și a obligat pârâții să lase terenul liber în deplină

proprietate și posesie reclamanților.

Împotriva sentinței au declarat apel

reclamanții arătând că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra capătului de

cerere privind nulitatea absolută a trecerii în proprietatea statului a suprafeței

de 17500 mp, deși a fost o expropriere pentru utilitate publică nu s-a realizat

cu plata unei juste despăgubiri.

Pârâții C. și G. folosesc terenul

liber pe care au edificat construcții fără a avea un titlu valabil.

A mai declarat apel și Ministerul

Finanțelor Publice invocând excepția lipsei calității procesuale pasive,

conform art. 12 alin. (4) din Legea nr. 213/1998 în litigiile privitoare la

dreptul de proprietate în instanță trebuie să stea titularul acestui drept,

respectiv Ministerul Educației și Cercetării. A mai invocat și excepția

inadmisibilității cererii în baza art. 3 din Legea nr. 84/1995 deoarece terenul

în litigiu face parte din domeniul public.

Curtea de Apel București, secția a

III – a civilă, prin decizia civilă nr. 59 A din 7 februarie 2002 a respins

excepția inadmisibilității acțiunii invocată de Ministerul Finanțelor Publice,

a admis apelul reclamanților, a schimbat în parte sentința apelată obligându-i

pe pârâții G.R. și F. să lase în deplină proprietate și posesie reclamanților

suprafața de teren de 1854 mp și a respins ca nefondat apelul declarat de

Ministerul Finanțelor Publice.

Instanța a reținut, în esență, că

excepția inadmisibilității acțiunii este nefondată întrucât terenul în litigiu

nu face parte din domeniul public.

Din concluziile raportului de

expertiză efectuat în cauză rezultă că pârâții G.R. și F. au construit un

imobil pe terenul în suprafață de 1854 mp. Pentru terenul deținut aceștia nu au

prezentat nici un titlu de proprietate.

Referitor la terenul deținut de

pârâții C.M. și Ș. s-a constatat că la dosarul de fond se află sentința civilă

nr. 6717 din 22 iunie 1998 a Judecătoriei sector 3, definitivă și irevocabilă,

prin care s-a constatat că aceștia au dobândit dreptul de proprietate, prin

uzucapiune, asupra terenului în suprafață de 1535 mp și prin accesiune asupra

construcției edificate pe teren.

Soluția instanței de apel a fost

recurată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice în baza art. 304 pct. 3 C.

proc. civ., reiterându-se din nou excepțiile inadmisibilității acțiunii și

lipsa calității procesuale pasive, iar pe fondul cauzei se învederează că

terenul a trecut cu titlu legal în proprietatea statului.

Au mai formulat recurs și

reclamanții P.M.N., P.P.L. și P.F. În motivarea recursului s-a învederat că

instanța de apel, în mod greșit a considerat că terenul în litigiu a fost

preluat cu titlu în proprietatea statului și tot în mod greșit s-a apreciat că

pârâții C.Ș. și M. au prezentat un titlu valabil asupra terenului deținut.

Împotriva deciziei au mai declarat

recurs și pârâții G.R. și F. solicitând casarea acesteia conform art. 304 pct.

5 C. proc. civ. deoarece a fost dată cu încălcarea formelor de procedură

prevăzute de art. 105 C. proc. civ., dânșii nefiind citați legal pentru nici un

termen de judecată.

Recursurile sunt fondate și vor fi

admise pentru motivele ce succed.

Examinând actele de procedură

efectuate de instanța de apel Curtea constată că recurenții-pârâți G.R. și F. au

fost citați pentru termenul din 25 octombrie 2001 în str. B., sectorul 3,

dovezile de îndeplinire a procedurii de citare fiind restituite cu mențiunea

„destinatar mutat de la adresă”. Pentru termenele următoare, 13 decembrie 2001

și 7 februarie 2002 instanța de apel a dispus citarea acestora prin publicitate

conform art. 95 C. proc. civ.

Procedura citării prin publicitate

are un caracter cu totul excepțional, ce se folosește doar în împrejurarea în

care reclamantul dovedește că a făcut demersuri semnificative pentru a afla

domiciliul pârâtului. În cazul de față domiciliul recurenților-pârâți se

cunoștea, aceștia locuiesc, așa cum arată și în motivele de recurs, de 10 ani

în imobilul edificat pe terenul în litigiu.

În consecință, decizia pronunțată în

apel a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea

nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Așa fiind, recursurile vor fi

admise, decizia nr. 59 A din 7 februarie 2002 a Curții de Apel București, secția

a III – a civilă, se va casa și se va trimite dosarul aceleiași instanțe pentru

rejudecarea apelului.

Instanța de trimitere va cita pe

recurenții-pârâți G.R. și F. la adresa indicată în motivele de recurs, lângă

Școala generală nr. 47.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de

reclamanții P.F., P.M.N., P.P.L. și pârâții G.F., G.R. și Ministerul Finanțelor

Publice împotriva deciziei civile nr. 59 A din7 februarie 2002 a Curții de Apel

București, secția a III-a civilă.

Casează decizia și trimite cauza

pentru rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2004.