ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6286/2004

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 140/2001 a Tribunalului București, secția a V – a civilă și de contencios administrativ, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții P.M.N., P.P.L. și P.F. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației și Cercetării, Ministerul Finanțelor Publice, C.Ș., C.M. și G.R. și G.F., pârâții fiind obligați să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 6722 mp situat în sector 3, respectiv parcelele nr. 1, 2 și 3 delimitate prin raportul de expertiză efectuat în cauză. Instanța a reținut că N.P., autorul reclamanților a dobândit terenul în litigiu, în suprafață de 3 pogoane și jumătate, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 29201/1938.

Ulterior terenul a fost trecut în folosința Ministerului Învățământului Public în baza Decretului 114 din 15 martie 1948. P.N. a decedat la 9 ianuarie 1957, moștenitorii săi fiind P.M., fiu și P.E., soție supraviețuitoare. La 23 august 1998 a decedat P.M. și la 8 februarie 1988 a decedat P.E., moștenitorii lor fiind reclamanții din acțiunea de față. Din expertiza efectuată în cauză rezultă că terenul este afectat de utilități publice (o școală și o grădiniță), suprafața de 6722 mp fiind liberă (delimitată în 3 parcele). În baza art. 480 C. civ. instanța de fond a admis acțiunea și a obligat pârâții să lase terenul liber în deplină proprietate și posesie reclamanților.

Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții arătând că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind nulitatea absolută a trecerii în proprietatea statului a suprafeței de 17500 mp, deși a fost o expropriere pentru utilitate publică nu s-a realizat cu plata unei juste despăgubiri. Pârâții C. și G. folosesc terenul liber pe care au edificat construcții fără a avea un titlu valabil. A mai declarat apel și Ministerul Finanțelor Publice invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, conform art. 12 alin. (4) din Legea nr. 213/1998 în litigiile privitoare la dreptul de proprietate în instanță trebuie să stea titularul acestui drept, respectiv Ministerul Educației și Cercetării.

A mai invocat și excepția inadmisibilității cererii în baza art. 3 din Legea nr. 84/1995 deoarece terenul în litigiu face parte din domeniul public. Curtea de Apel București, secția a III – a civilă, prin decizia civilă nr. 59 A din 7 februarie 2002 a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de Ministerul Finanțelor Publice, a admis apelul reclamanților, a schimbat în parte sentința apelată obligându-i pe pârâții G.R. și F. să lase în deplină proprietate și posesie reclamanților suprafața de teren de 1854 mp și a respins ca nefondat apelul declarat de Ministerul Finanțelor Publice. Instanța a reținut, în esență, că excepția inadmisibilității acțiunii este nefondată întrucât terenul în litigiu nu face parte din domeniul public.

Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză rezultă că pârâții G.R. și F. au construit un imobil pe terenul în suprafață de 1854 mp. Pentru terenul deținut aceștia nu au prezentat nici un titlu de proprietate. Referitor la terenul deținut de pârâții C.M. și Ș. s-a constatat că la dosarul de fond se află sentința civilă nr. 6717 din 22 iunie 1998 a Judecătoriei sector 3, definitivă și irevocabilă, prin care s-a constatat că aceștia au dobândit dreptul de proprietate, prin uzucapiune, asupra terenului în suprafață de 1535 mp și prin accesiune asupra construcției edificate pe teren. Soluția instanței de apel a fost recurată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice în baza art. 304 pct. 3 C. proc.

civ., reiterându-se din nou excepțiile inadmisibilității acțiunii și lipsa calității procesuale pasive, iar pe fondul cauzei se învederează că terenul a trecut cu titlu legal în proprietatea statului. Au mai formulat recurs și reclamanții P.M.N., P.P.L. și P.F. În motivarea recursului s-a învederat că instanța de apel, în mod greșit a considerat că terenul în litigiu a fost preluat cu titlu în proprietatea statului și tot în mod greșit s-a apreciat că pârâții C.Ș. și M. au prezentat un titlu valabil asupra terenului deținut. Împotriva deciziei au mai declarat recurs și pârâții G.R. și F. solicitând casarea acesteia conform art. 304 pct. 5 C. proc. civ. deoarece a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute de art. 105 C. proc.

civ., dânșii nefiind citați legal pentru nici un termen de judecată. Recursurile sunt fondate și vor fi admise pentru motivele ce succed. Examinând actele de procedură efectuate de instanța de apel Curtea constată că recurenții-pârâți G.R. și F. au fost citați pentru termenul din 25 octombrie 2001 în str. B., sectorul 3, dovezile de îndeplinire a procedurii de citare fiind restituite cu mențiunea „destinatar mutat de la adresă”. Pentru termenele următoare, 13 decembrie 2001 și 7 februarie 2002 instanța de apel a dispus citarea acestora prin publicitate conform art. 95 C. proc. civ. Procedura citării prin publicitate are un caracter cu totul excepțional, ce se folosește doar în împrejurarea în care reclamantul dovedește că a făcut demersuri semnificative pentru a afla domiciliul pârâtului.

În cazul de față domiciliul recurenților-pârâți se cunoștea, aceștia locuiesc, așa cum arată și în motivele de recurs, de 10 ani în imobilul edificat pe terenul în litigiu. În consecință, decizia pronunțată în apel a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Așa fiind, recursurile vor fi admise, decizia nr. 59 A din 7 februarie 2002 a Curții de Apel București, secția a III – a civilă, se va casa și se va trimite dosarul aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului. Instanța de trimitere va cita pe recurenții-pârâți G.R. și F. la adresa indicată în motivele de recurs, lângă Școala generală nr. 47.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de reclamanții P.F., P.M.N., P.P.L. și pârâții G.F., G.R. și Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei civile nr. 59 A din7 februarie 2002 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Casează decizia și trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2004.