ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 978/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 978/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 24/2000 a Colegiului
jurisdicțional Botoșani, a fost admisă sesizarea formulată în conformitate cu art.
36 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, pe baza încheierii nr. 26/1998 și au fost
obligați la despăgubiri civile: T.S., directorul Casei de Copii Școlari
Trușești [3.756.813 lei, 2.019.651 lei, 2.808.025 lei c/val carburantului
consumat nejustificat, cu depășirea consumului normat lunar, în perioada 1995 –
martie 1998, plus folosul nerealizat], T.S. și A.B., șofer, în solidar [2.948.000
lei c/val. carburantului consumat nejustificat pentru auto, plus folosul
nerealizat], T.. și G.E., contabil șef, în solidar [4.826.654 lei folos
nerealizat aferent sumei de 27.662.633 lei plătită nejustificat cu O.P. nr. 552/1996
către S.E.P.P.L. Gura Humorului].
Prin decizia nr. 249/2002, a Curții
de Conturi, secția jurisdicțională, pronunțată după casarea cu trimitere spre
rejudecare, de către Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios
administrativ, prin decizia nr. 3369/2001, a deciziei nr. 335/2000 a Curții de
Conturi, secția jurisdicțională, a fost respins recursul jurisdicțional
declarat de T.S. și G.E. împotriva sentinței civile nr. 24/2000, a Colegiului jurisdicțional
Botoșani.
S-a reținut că susținerile
recurenților nu sunt probate, iar în legătură cu ultima sumă (27.622.633 lei)
s-a apreciat că decontarea efectivă s-a efectuat în anul 1997 și de suma
plătită în avans, a beneficiat furnizorul, din decembrie 1996, în mai 1997,
fiind încălcate dispozițiile art. 36 din Legea nr. 72/1996 și art. 1 alin. (2)
din H.G. nr. 368/1996.
Împotriva deciziei nr. 249/2002 a
Curții de Conturi, secția jurisdicțională, au declarat recurs în termen, T.S.,
G.E. și A.B., reiterând susținerile anterioare.
Astfel, au arătat în esență că
volumul de activitate al unității a fost mare (reparații capitale), iar
achiziționarea materialelor s-a făcut direct de la producători, din foile de
parcurs rezultând că s-a transportat și marfă, nefiind numai un transport de
persoane; că autoutilitara are an de fabricație 1984, nu a fost niciodată
reparată și acest tip de autovehicul nu a fost avut în vedere de R.A.R.; că în
iernile anilor 1995 – 1998 au fost drumuri înzăpezite, datorită căderilor mari
de zăpadă; că sumele datorate SC F. Gura Humorului au intrat în contul acesteia
la începutul anului 1997, deoarece nu a acceptat custodia mărfii, iar Consiliul
Local al comunei Trușești nu a considerat că a fost păgubit.
Verificând cauza în funcție de
motivarea recursului în lumina dispozițiilor art. 304
1
C. proc. civ., Curtea constată că recurentul nu este fondat.
Referitor la sumele reprezentând
c/val carburantului, din probele administrate în cauză nu rezultă susținerile
recurenților. Aceștia nu au administrat dovezi, respectiv acte de constatare
încheiate de o comisie tehnică de specialitate privind starea tehnică a
mașinilor în perioada 1995 – 1998. Nu pot fi reținute concluziile expertizei
efectuate în cauză, întrucât consumurile de carburanți stabilite de expert, se
referă la data de 27 septembrie 1999, și nu la perioada controlată, 1995 –
Având în vedere că autoturismul Dacia a fost dobândit în anul 1995, în
mod corect s-a reținut de Curtea de Conturi că pentru consumul carburanților nu
era necesară efectuarea expertizei.
De asemenea, recurenții nu au probat
susținerea, în sensul existenței volumului mare al aprovizionării cu materiale
și a stării drumurilor. Situația Centrului Meteorologic Regional Moldova
privind temperaturile înregistrate în iarna anului 1996 – 1997, nu poate fi
reținută ca probă relevantă, deoarece mărfurile nu au fost facturate la
prețurile din decembrie 1996, când au fost plătite, ci la prețurile din martie
– mai 1997, când au fost preluate de beneficiar, în urma recepției.
În ce privește ultima sumă,
27.622.633 lei, din acte rezultă că, fără a exista documente de recepție a
mărfii, decontarea efectivă s-a făcut cu facturile nr. 637.199/1997 și nr. 637.398/1997,
iar de suma plătită în avans a beneficiat furnizorul, în perioada decembrie
1996 – mai 1997, fiind încălcate dispozițiile art. 36 din Legea nr. 72/1996 și art.
1 din H.G. nr. 368/1996. Ca urmare, bugetul local a fost prejudiciat cu folosul
nerealizat aferent acelei perioade, calculat la nivelul dobânzii de la data
plății, dobândă practicată de Banca Națională a României.
Pentru considerentele expuse,
recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs care
să poată fi analizate din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.T., G.E.
și B.A. împotriva deciziei nr. 249 din 29 mai 2002 a Curții de Conturi, Secția jurisdicțională, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 9 martie 2004.