ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5399/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5399/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 3 ianuarie 2001 la
Judecătoria Sibiu S.G. a chemat în judecată Banca Națională a României, filiala
Târgu Jiu și Filiala Deva, Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.P.C.F.S. Târgu
Jiu și Deva, solicitând să se constate că în anii 1960 și 1972 i-au fost
confiscate tatălui său S.Ș. galbeni din aur, mari și mici și să se dispună
restituirea acestora în natură, iar în situația în care nu se regăsesc fizic să
i se acorde despăgubirile corespunzătoare valorii metalelor prețioase la prețul
practicat de B.N.R. la data pronunțării sentinței.
O primă soluție de fond a fost dată în cauză de
Tribunalul Hunedoara, investit prin declinare de competență de Tribunalul
Sibiu, care la rândul său a fost investit în același mod de Judecătoria Sibiu.
Astfel, prin sentința civilă nr. 594 din 21 decembrie 2001 a Tribunalului
Hunedoara, secția civilă, a fost respinsă acțiunea ca nefondată, avându-se în
vedere că nu s-a dovedit în cauză că reclamantul sau autorul său ar fi deținut monedele
în litigiu și că acestea ar fi fost confiscate.
Apelul declarat de reclamant împotriva hotărârii
a fost anulat ca netimbrat prin decizia nr. 101 din 10 decembrie 2002 a Curții
de Apel Alba Iulia, secția civilă.
S-a reținut că apelul nu a fost timbrat cu suma
de 6.062.500 lei, în legătură cu care apelantul a fost înștiințat, astfel că
sunt incidente prevederile art. 20 din Legea nr. 146/1997. S-a avut în vedere și
că dispozițiile O.G. nr. 190/2000 au fost suspendate prin O.U.G. nr. 295/2000.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul a
declarat recursul de față, susținând că în mod greșit i-a fost anulat apelul
pentru că astfel de acțiuni nu sunt supuse timbrării.
Recursul este întemeiat, urmând a fi admis în
raport de cele ce urmează:
Așa cum rezultă și din expunerea rezumativă a
lucrărilor dosarului tribunalul și-a întemeiat soluția de anulare a apelului ca
netimbrat pe prevederile O.U.G. nr. 295/2000, prin care în adevăr, O.G. nr. 190/2000,
potrivit căreia astfel de acțiuni sunt scutite de plata taxei de timbru, a fost
suspendată. De aceea și reclamantul a înțeles să timbreze acțiunea la valoarea pretențiilor
formulate, cu suma de 12.125.000 lei, pentru apel fiind stabilită taxa de
timbru de ½ din suma menționată.
Dar, prevederile O.U.G. nr. 190/2000 sunt din
nou în vigoare, de la data de 1 ianuarie 2003, conform Legii nr. 261/2002. Prin
urmare, de la această dată, astfel de acțiuni sunt exceptate de la plata taxei
de timbru, în același sens fiind și prevederile art. 34 din Legea nr. 362/2003,
astfel că în mod nelegal a fost anulat apelul ca netimbrat.
Așa fiind, recursul de față urmează a fi admis,
a se casa decizia recurată și a se trimite cauza aceleiași instanțe pentru
judecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul S.G. împotriva
deciziei civile nr. 101/A din 10 decembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia.
Casează decizia recurată și trimite cauza spre
rejudecarea apelului aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2004.