ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1209/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 18 decembrie 2003 la Judecătoria Cluj Napoca, reclamantul M.R.C., a chemat în judecată pe pârâta Banca Națională a României, sucursala Cluj Napoca, pentru restituirea în natură, sau dacă aceasta nu mai este posibilă, echivalentul în lei al valutei și bunurilor preluate abuziv și anume: - 79 monede aur românesc, jubiliare, emisiuni 1944; - 20 monede aur a 20 franci elvețieni; - 6 monede aur a 20 franci francezi; În motivarea acțiunii a arătat că la data de 9 noiembrie 1967, autorului acestuia, M.C., decedat în anul 1981, i s-au confiscat bunurile din aur mai sus menționate, în greutate de aproximativ 650 gr.

Judecătoria Cluj Napoca, prin sentința civilă nr. 5775 din 24 aprilie 2004, a respins acțiunea reclamantului ca nefondată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că măsura confiscării nu a fost abuzivă deoarece era prevăzută de dispozițiile legale în vigoare. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul M.R.C. Curtea de Apel Cluj Napoca, prin decizia civilă nr. 565/R din 16 septembrie 2004, a declinat competența de soluționare a apelului declarat de reclamantul M.R.C. împotriva sentinței civile nr. 5575 din 24 mai 2004 a Judecătoriei Cluj Napoca, în favoarea Tribunalului Cluj, cu motivarea că, potrivit art. 282 1 C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 195 din 25 mai 2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv.

Investit prin declinare de competență, Tribunalul Cluj, prin decizia civilă nr. 429 din 10 decembrie 2004, și-a declinat competența de soluționare a apelului în favoarea Curții de Apel Cluj. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru pronunțarea unui regulator de competență. Soluția de declinare a competenței a fost întemeiată pe faptul că valoarea bunurilor în cauză este de 262.795.764,04 lei, la prețul gramului de aur fin de 431.152 lei, la data promovării acțiunii. Întrucât la data pronunțării sentinței civile nr. 5575 din 24 mai 2004 a Judecătoriei Cluj Napoca, erau în vigoare dispozițiile art. 282 C. proc.

civ., modificate prin O.U.G. nr. 58 din 25 iunie 2003, care prevedeau că „Hotărârile date în primă instanță de judecătorie și tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel” dar și dispozițiile art. 2 C. proc. civ. Asupra conflictului negativ de competență supus soluționării, se rețin următoarele: Reclamantul M.R.C. a investit la data de 18 decembrie 2002, Judecătoria Cluj Napoca cu o acțiune civilă întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 261/2002, pentru aprobarea O.U.G. nr. 190/2000 privind regimul juridic al metalelor prețioase în România, prin care a solicitat obligarea Statului Român prin Banca Națională a României, la restituirea a 79 de monede din aur sau a contravalorii cantității de aur aferentă sumei de 262.795.767,04 lei.

Valoarea obiectului litigiului stabilită de reclamant la data sesizării instanței prin cererea de chemare în judecată a determinat stabilirea competenței materiale în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca. Această din urmă instanță a pronunțat sentința civilă nr. 5575 din 23 mai 2004. Potrivit art. 282 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum acest text a fost modificat prin Legea nr. 195/2004, publicată în M. Of. nr. 470 din 26 mai 2004, „Hotărârile date în primă instanță de judecătorie și tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel, dacă prin legi nu se prevede altfel”. Prevederile acestui text ne conduc la concluzia potrivit căreia curțile de apel sunt instanțe de drept comun în materia căii ordinare de atac a apelului.

Este adevărat că acțiunea promovată de reclamant este o acțiune specifică întemeiată pe prevederile Legii nr. 362/2003, întrucât instituie în favoarea persoanelor îndreptățite un drept de restituire a metalelor prețioase preluate abuziv de Statul Român, în perioada 1946–1990, însă această împrejurare nu are nici o relevanță asupra stabilirii instanței competente să soluționeze apelul declarat, câtă vreme prin lege nu s-a dispus în alt fel. În consecință, va stabili în favoarea Curții de Apel Cluj, competența soluționării apelului declarat de reclamantul M.R.C. împotriva sentinței civile nr. 5775 din 24 mai 2004 a Judecătoriei Cluj Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește în favoarea Curții de Apel Cluj competența soluționării apelului declarat de reclamantul M.R.C. împotriva sentinței civile nr. 5775/2004 a Judecătoriei Cluj Napoca. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2005.