ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.11.2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5248/2003

HOTĂRÂRE
14.11.2003
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5248/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 457 din 8

mai 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost condamnat

inculpatul L.F. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 și la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de consum de droguri, prevăzută de art. 4 din aceiași lege.

În temeiul art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea

de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) din același cod.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a dedus perioada arestării preventive cu începere de la 3

decembrie 2002, la zi.

În baza art. 17 din legea nr.

143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 0,44 grame heroină.

S-a reținut că, în ziua de 3

decembrie 2002, inculpatul a fost depistat de lucrătorii de poliție la

intersecția străzilor V.S. și L.F. din sectorul 2 având asupra sa 10 doze de

heroină pe care încerca să le comercializeze. Cu ocazia cercetărilor s-a

stabilit că inculpatul era consumator de heroină.

Apelul inculpatului, prin care a

solicitat reducerea pedepsei, a fost respins de Curtea de Apel București,

secția a II-a penală, conform deciziei nr. 392/ A din 11 iulie 2003.

Declarând recurs, inculpatul a

susținut că este numai consumator de droguri astfel că pedeapsa aplicată este

mult prea severă. A solicitat reducerea substanțială a pedepsei și aplicarea

dispozițiilor art. 81 C. pen., în sensul suspendării condiționate a executării

acesteia.

Recursul nu este întemeiat.

În concordanță cu probele

administrate, instanța de fond a reținut corect situația de fapt și vinovăția

inculpatului, încadrând just în dispozițiile legii infracțiunea săvârșită de

acesta.

Este de precizat că inculpatul a

fost prins în timp ce încerca să comercializeze cele 10 doze de heroină, iar

martorii audiați (L.P.T. și F.D.) au confirmat că inculpatul, pe lângă faptul

că este consumator de droguri se ocupa și de vânzarea acestora, în acest mod

asigurându-și și doza sa periodică. Mai mult, chiar inculpatul a recunoscut

prin declarațiile date că este traficant și consumator de droguri.

Pentru infracțiunile săvârșite,

inculpatul a fost condamnat la pedepse orientate spre minimul special prevăzut

de lege, respectându-se criteriile generale de individualizare prevăzute în

art. 72 C. pen.

Față de această situație, o reducere

a pedepsei nu ar fi posibilă decât prin recunoașterea unor circumstanțe

atenuante judiciare, ceea ce nu este cazul în speță.

Pe de altă parte, suspendarea

condiționată a executării pedepsei nu este posibilă față de dispozițiile art.

81 alin. (3) C. pen., care stabilesc că această măsură nu poate fi dispusă în

cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii

mai mare de 15 ani, cum este situația în ce privește infracțiunea prevăzută de

art. 2 din Legea nr. 143/2000.

Întrucât alte motive de casare,

susceptibile a fi examinate din oficiu, nu s-au constatat, recursul

inculpatului va fi respins ca nefondat.

Recurentul inculpat va fi obligat la

cheltuieli judiciare către stat, în care se include și onorariul avocatului din

oficiu, iar din pedeapsă se va deduce timpul arestării preventive.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul L.F. împotriva deciziei penale nr. 392/ A din 11 iulie

2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsă timpul arestării

preventive a inculpatului de la 3 decembrie 2002 la 14 noiembrie 2003.

Obligă pe inculpat la plata sumei de

1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 noiembrie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-01-05
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 31/2005
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 515 din 16 aprilie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus condamnarea inculpatului V.C. la două pedepse de câte 9 an
ÎCCJ 2004-09-09
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4462/2004
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 202 din 12 februarie 2002, Tribunalul București a condamnat pe inculpatul I.R. la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor pr
ÎCCJ 2003-01-23
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 333/2003
Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 438 din 16 mai 2002, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul V.I.N. la 10 ani închisoare, pentru săvârșir
ÎCCJ 2004-10-29
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5598/2004
Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 67 din 15 ianuarie 2004, Tribunalul București, secția a II–a penală, l-a condamnat pe inculpatul I.N.A. la 12 ani închisoare și 5 ani in
ÎCCJ 2003-05-28
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2522/2003
Asupra recursului de față; Din actele dosarului, constată următoarele: Tribunalul București, secția II-a penală, prin sentința nr. 500 din 24 mai 2002, a condamnat pe inculpatul P.F. la 10 (zece) ani de închisoare și 3 ani interzicerea unor
Sursă