ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.06.2003

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3138/2003

HOTĂRÂRE
24.06.2003
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3138/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Tribunalul Mureș, secția comercială, prin sentința

nr. 72 din 21 ianuarie 2000 a admis acțiunea formulată de reclamanta C.B.,

sucursala Alba Iulia, precizată și a obligat, în solidar, pe pârâții M.I. și

M.R., C.E. și C.O. la plata sumelor de: 4.000.000 lei credit restant, 18.080.268

lei dobândă aferentă, 3.524.732 lei cheltuieli de judecată, în baza și în

limita contractelor de garanție încheiate de aceștia pentru restituirea

creditului restant, în sumă de 8.000.000 lei, acordat de bancă la 14 octombrie

1994 pârâtului M.I.

Prin decizia nr. 618 din 23 octombrie 2000, Curtea de

Apel Târgu Mureș, secția comercială, a admis apelul declarat de pârâta garantă

C.O. împotriva sentinței.

Schimbând în parte sentința, a respins, ca nefondată,

acțiunea promovată de reclamanta C.B. SA Alba Iulia împotriva pârâtei garante

C.O., menținând restul dispozițiilor sentinței.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut, în motivarea

deciziei, că reclamanta C.B. a acordat, prin contractul de împrumut nr. 10 din

14 octombrie 1994, un împrumut de 8.000.000 lei, cu termen de rambursare la

data de 25 octombrie 1995, Asociației Familiale T.M. din Târnăveni, împrumut a

cărui restituire a fost garantată, până la concurența sumei de 4.000.000 lei,

prin contract de ipotecă și de soții C.O. și C.E.

La data de 8 iunie 1998, pârâta garantă C.O. a plătit

suma de 4.000.000 lei, iar cum, din contractul de ipotecă, rezultă că s-a

garantat restituirea unui împrumut acordat persoanei fizice M.I., iar nu A.F.

T.M., acțiunea, față de această garantă, s-a apreciat a fi neîntemeiată.

Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta C.B.,

solicitând casarea acesteia, respingerea apelului pârâtei și menținerea

sentinței tribunalului.

Se critică decizia pentru greșita apreciere a

probelor, deoarece, pe chitanța de plată a sumei de 4.000.000 lei eliberată

intimatei, s-a înscris ca obiect al plății „dobânzi” și pentru neaplicarea

prevederilor art. 1111 C. com.

Recursul este fondat pentru considerentele care

urmează:

Prin contractul de împrumut nr. 10 din 14 octombrie

1994, reclamanta C.B. a acordat A.F.T.M., reprezentată prin administratorii

M.I. și M.R., un credit de 8.000.000 lei, iar restituirea lui a fost garantată

și de intimații C.O. și C.E., care au semnat contractul de împrumut, aceștia

încheind și contractul de ipotecă, autentificat sub nr. 24964 din 13 octombrie

1994, prin care se obliga să garanteze împrumutul de 4.000.000 lei și dobânzile

aferente cu imobilul proprietate personală.

Intimații nu contestă acest lucru, dar opun chitanța

nr. 21484 din 8 iunie 1998, care reprezintă, susțin aceștia, dovada plății

sumei de 4.000.000 lei a cărei restituire au garantat-o.

Este de observat, însă, că intimații au garantat nu

numai o sumă într-un anumit cuantum, dar și dobânda aferentă acesteia, iar, din

chitanța invocată, rezultă că obiectul plății îl reprezintă dobândă credit A.F.

T.M., ceea ce reprezintă, practic, o concretizare a regulilor imputației

plății, în sensul că suma plătită se impută cu întâietate asupra dobânzilor,

conform art. 1111 C. civ.

Prin urmare, greșit instanța de apel a stabilit că

suma de 4.000.000 lei reprezintă plata sumei garantate, situație în care se va

admite recursul declarat de reclamantă, se va casa decizia atacată și se va

trimite cauza spre rejudecare pentru a determina dobânda aferentă cotei părți

din creditul garantat – 4.000.000 lei, urmând a se constata sau nu plătită suma

prin chitanța eliberată de reclamantă la 8 iunie 1998.

Curtea de apel va face aplicarea prevederilor art.

725 alin. (2) teza 2 C. proc. civ. „în caz de casare cu trimitere spre

rejudecare, dispozițiile legii noi, privitoare la competență, sunt pe deplin

aplicabile”, urmând să reconsidere calea de atac cu consecințele aferente.

Admite recursul creditoarei C.B., sucursala Sibiu,

împotriva deciziei nr. 618/ A din 23 octombrie 2000 a Curții de Apel Târgu

Mureș, pe care o casează și trimite cauza, spre rejudecare, la curtea de apel.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-07-02
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3288/2003
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 3 februarie 2003, reclamanta, B.K. SA, sucursala Mureș, a chemat în judecată pe debitoarea, SC E.I.E. SRL Târgu Mureș, și
ÎCCJ 2003-10-02
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3768/2003
ins acțiunea față de ceilalți pârâți, cu motivarea că sunt giranți ipotecari, potrivit contractului de garanție imobiliară, iar față de aceștia se poate porni executarea silită imobiliară și nu sunt aplicabile prevederile art. 42 alin. (2)
ÎCCJ 2003-10-01
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3734/2003
nr. 321 din 12 martie 1999, Tribunalul Mureș a admis acțiunea formulată și precizată de B.I.R., sucursala Mureș, iar pârâta, SC T.A.S. SRL Târgu-Mureș, a fost obligată la plata sumei de 185.979.584 lei, cu titlu de credit nerambursat, plus
ÎCCJ 2003-06-11
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3016/2003
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 8 noiembrie 1996, reclamanta, B.A. SA, sucursala județeană Timiș, a chemat în judecată, în fața Tribunalului Timiș, pârâții SC R.T. SRL, I.V., I.F.,
ÎCCJ 2003-03-12
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1528/2003
nu s-au depus de către aceasta probe în acest sens. În mod corect, ambele instanțe au respins acțiunea reclamantei față de garantul ipotecar U.M. Astfel, contractul de garanție imobiliară nr. 2326 din 26 mai 1995, încheiat între reclamantă
Sursă