ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1177/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

reclamanții, în contradictoriu cu statul român, prin Consiliul local comunal

Ditrău și F. au revendicat imobilul situat în comuna Ditrău str. Pușcaș

Tivadar, compus din teren de 20 arii și casă de locuit, înscris în CF 678, nr.

top. 2443 și 2444 pe numele antecesoarei lor L.M., căsătorită B., imobil

preluat fără titlu de stat.

Prin sentința civilă nr. 731 din 12

octombrie 2000 a fost obligată Cooperativa de consum Ditrău să predea imobilul

(casa și 1938 mp teren), a dispus evacuarea pârâtei și a respins acțiunea față

de D.G.F.S. Harghita și cererea de intervenție a C. Ditrău.

Curtea de Apel Târgu Mureș, prin

decizia civilă nr. 27/ A din 11 aprilie 2001, a admis apelurile F. și C. Ditrău

și a trimis cauza spre rejudecare, iar, în fond, după trimitere, Tribunalul

Harghita, prin sentința civilă nr. 2033 din 12 decembrie 2001.

- admite acțiunea, constatând că

adresa nr. 556 din 30 iulie 2001 a F., la notificarea K., are caracterul de

decizie, în sensul art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

- că aceasta echivalează cu un refuz

de restituire a imobilului,

- a anulat această „decizie” și a

obligat pârâta F. să predea imobilul către reclamanți.

În apel, prin decizia civilă nr.

104/ A din 23 decembrie 2002, s-a admis apelul declarat de F., a fost schimbată,

în tot, sentința și s-a respins acțiunea ca nefondată, reținând, în esență, că

- reclamanții nu au dovedit titlul

asupra construcției în persoana antecesorilor lor,

- consiliul local atestă că

proprietarul imobilului este C. Ditrău,

- iar proprietarul tabular al

terenului a decedat în 1928, nefiind identificat titularul la data preluării

imobilului în anul 1948, astfel că

- acest imobil nu a fost preluat din

proprietatea autorilor reclamanților

Contra deciziei aceștia au declarat

recurs, pe temeiurile din art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. (au renunțat la

pct. 10 și 11 C. proc. civ.), susținând că

- hotărârea cuprinde motive

contradictorii relative la dreptul de proprietate al autorilor reclamanților

asupra imobilului în litigiu,

- a nesocotit probele care atestă că

autorii lor au edificat construcțiile, iar terenul este înscris în C..F. pe

numele L.M., unul din antecesori, decedată în 1928.

nefondat.

2.1. Situația juridică a

imobilului.

În Cartea funciară apare ca proprietar

tabular numai L.M. cu teren de 1938 mp (înscrisă în anul 1910 și, apoi, 1913

când s-a căsătorit cu B.I.). Nu există mențiuni asupra construcțiilor.

Din extrasul emis de Arhivele

Harghita rezultă că în C.F. 678 Ditrău nu apar numerele topo 2443, 2444 pentru

1938 mp, la dezbaterea succesiunii defunctei L.M.

Din certificatele de moștenitor nr.

446/1978 și nr. 179 din 10 aprilie 1991 în C.F. nr. 678 Ditrău, de asemenea, nu

apar numerele top 2443 și nr. 2444, astfel că este îndoielnică transmisiunea

succesorală a bunului litigios.

Nu s-au administrat probe relative

la dezbaterea succesorală în urma defunctei L.M., decedată la 7 noiembrie 1928,

în termenele și după procedura prevăzută de codul civil, în vigoare și la acea

dată în Ardeal, inclusiv în Ditrău – Harghita.

Pentru perioada 1928 - 1948, timp de

20 de ani nu s-au probat exercițiul dreptului de proprietate de către succesori

ori acte de acceptare a succesiunii, expresă sau tacită, acte de administrare

și de conservare a terenului sau de edificare a construcțiilor.

2.2. Cooperativa de Consum, care a utilizat din anul

1948 imobilul cu destinația de spațiu comercial, a efectuat reparații și

extinderi, ce au dus la schimbarea sa substanțială, transformându-l esențial,

în raport și cu destinația dată. Astfel, în baza autorizației nr. 190/1979 s-au

efectuat următoarele construcții:

- o terasă exterioară deschisă pe o

suprafață de 50,85 mp, care constituie placa superioară din prefabricate din

beton armat al,

- cramei astfel amenajate;

- o extindere în sistem constructiv

asemănător cu cel al construcției inițiale cu SC de 40,2 mp, subsol și parter

cu destinația de bucătărie a restaurantului,

- s-a executat confortizarea

restaurantului amenajat în clădirea existentă,

- recompartimentarea acestuia și

amenajarea celor 4 saloane, a grupurilor sanitare, sobe de încălzit, vestiare

de personal,

- magazie cu garaj ș.a., așa cum se

relevă în raportul de expertiză tehnică și în schița anexă, precum și în

planșele fotografice. Anterior s-au mai efectuat și alte multiple lucrări de

amenajare (conform proiectului și documentațiilor din dosar.

2.3. C. Ditrău relevă că imobilul

l-a cumpărat în 1938 de la F.A. și l-a folosit până în 1948, când a fost

preluat de stat abuziv, că a făcut „o serie de investiții”, astfel că „imobilul

este complet refăcut față de starea inițială”; prin urmare, în perioada 1928 -

1948 autorii reclamanților nu l-au utilizat sau administrat, astfel că bunul

litigios nu a făcut obiectul dezbaterii succesorale.

2.4. Cu extrasul nr. 119/G – 5414

din 4 aprilie 1930 se face dovada că s-a deschis succesiunea „soției lui B.Ș.

născută L.M., decedată în Ditrău la 7 noiembrie 1928”, la pct. 1 fiind „Active.

1.1. imobile cuprinse în cartea funciară, nr. 673 din Ditrău nr. top

2949-2951”, astfel că nu se identifică nr. topo 2443 - 2444 indicate de

reclamanți. Prin ordonanța (în extras) s-a deschis procedura succesorală și s-a

cerut moștenitorilor să achite taxele succesorale, dar nu s-a probat efectuarea

procedurii și eliberarea certificatului de moștenitor.

În atare situație, reclamanții, care

se legitimează cu vocație succesorală, nu au probat titlul de proprietate al

autorilor, situația relevată fiind de natură a pune în discuție și incidența

art. 724 C. civ., relativ la succesiunea vacantă cu aspectele sale privind noul

titular al dreptului de proprietate.

2.5. Drept consecință, pentru a

beneficia de măsurile prevăzute de Legea nr. 10/2001, temei legal pe care

reclamanții și-au recalificat acțiunea lor inițială, trebuia să rezulte, fără

îndoială, că autorii lor au fost titularii dreptului de proprietate, că

bunurile în litigiu le-au aparținut și că preluarea s-a făcut de la aceștia,

nefiind suficientă dovada calității succesorale și a dreptului asupra terenului

până la 7 noiembrie 1928, a unuia din autori.

Nu este lipsită de relevanță și

apărarea pârâtei F., în acord cu susținerea Primăriei Ditrău, că bunul nu a

intrat niciodată în patrimoniul statului, ci, fiind lipsit de administrare, a

fost utilizat și, apoi, reconstruit și amenajat, timp de peste 30 de ani,

invocând uzucapiunea prevăzută de art. 1898 C. civ.

Așa fiind, instanța de apel a dat o

justă și completă apreciere a probelor, pe care le-a interpretat corect și în

acord cu dispozițiile din Legea nr. 10/2001, recursul fiind, deci, nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanții K.T., B.A., B.A., K.E., C.V., B.I., B.J., N.I. și B.M. împotriva

deciziei nr. 104/ A din 23 decembrie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 februarie 2004.