ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 307/2003

D E C I Z I A NR.307 DOSAR NR.4359/2002 S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul D.G. împotriva deciziei penale nr. 228 din 17 septembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia. S-a prezentat recurentul, arestat, asistat de avocat B.C., apărător desemnat din oficiu. Procedura de citare a fost îndeplinită. Apărătorul recurentului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, să se constate că este nevinovat, solicitând reaudierea numiților T.A. și H.G. indicați de recurent ca fiind autorii faptei pentru care el a fost condamnat. Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat. Recurentul, în ultimul cuvânt, a lăsat soluția la aprecierea instanței.

C U R T E A Asupra recursului penal de față; Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele : Prin sentința penală 153 din 10 iunie 2002, pronunțată de Tribunalul Alba a fost respinsă cererea de revizuire formulată de D.G., împotriva sentinței penale nr.51/2001, pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr.5434/2000. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că motivul invocat de condamnat respectiv – infracțiunile pentru care a fost condamnat au fost comise de alte persoane, vinovăția sa nefiind dovedită în cauză – nu se încadrează în situațiile prevăzute de art.394 Cod procedură penală. Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat apel condamnatul care a solicitat desființarea hotărârii atacate și admiterea cererii de revizuire.

Prin decizia penală nr.228 din 17 septembrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul Drăgănescu Gheorghe. În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că motivele invocate de petent nu se încadrează în cazurile de revizuire. În termen legal, hotărârile de mai sus au fost recurate de condamnat care a susținut că a fost condamnat fără probe, iar adevărații autori nu au fost citați în cauză, deși s-a solicitat chemarea lor în fața instanței. Critica formulată va fi examinată în raport de cazul de casare prevăzut de art.385 9 alin.1 pct.17 1 Cod procedură penală, constatându-se, însă, că instanțele au făcut în cauză o corectă aplicare a dispozițiilor art.394 Cod procedură penală.

Potrivit art.393 Cod procedură penală, pot fi supuse revizuirii doar hotărârile judecătorești definitive, iar conform art.394 Cod procedură penală, revizuirea - cale extraordinară de atac - nu poate fi cerută decât în limita unor cazuri expres, limitativ și imperativ prevăzute de acest text. Ca atare, susținerea recurentului privind lipsa de vinovăție în săvârșirea faptelor pentru care a fost condamnat, nu se încadrează în motivele expres prevăzute de lege, această apărare a fost însă examinată de instanțe pe parcursul judecării cauzei în fond și în căile ordinare de atac. Acesta este și motivul pentru care – în mod corect – instanțele au respins cererea de revizuire și respectiv, au menținut această soluție și totodată motivul pentru care recursul declarat este nefondat și se va respinge în temeiul art.385 15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.

Conform art.192 al.2 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E : Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.G. împotriva deciziei penale nr.228 din 17 septembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia. Obligă recurentul la 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2003.