ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 307/2003

D E C

I Z I A  NR.307                                                                                                                             DOSAR

NR.4359/2002

S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul D.G.

împotriva deciziei penale nr. 228 din 17 septembrie 2002 a Curții de Apel Alba

Iulia.

S-a prezentat recurentul, arestat, asistat de avocat B.C.,

apărător desemnat din oficiu.

Procedura de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul recurentului a solicitat admiterea recursului, casarea

hotărârilor  și, pe fond, să se constate că este nevinovat, solicitând

reaudierea  numiților T.A. și H.G. indicați de recurent ca fiind autorii faptei

pentru care el a fost condamnat.

Procurorul  a pus concluzii de respingere a recursului, ca

nefondat.

Recurentul, în ultimul cuvânt, a lăsat soluția la aprecierea

instanței.

C U R T E A

Asupra

recursului penal de față;

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele :

Prin sentința penală 153 din 10 iunie 2002, pronunțată de

Tribunalul Alba a fost respinsă cererea de revizuire formulată de D.G.,

împotriva sentinței penale nr.51/2001, pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul

nr.5434/2000.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că motivul invocat de condamnat

respectiv  – infracțiunile pentru care a fost condamnat au fost comise de alte

persoane, vinovăția sa nefiind dovedită în cauză – nu se încadrează în

situațiile prevăzute de art.394 Cod procedură penală.

Împotriva

sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat apel condamnatul care a

solicitat desființarea  hotărârii atacate și admiterea cererii de revizuire.

Prin

decizia penală nr.228 din 17 septembrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Alba

Iulia s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul Drăgănescu

Gheorghe.

În

motivarea soluției, instanța de apel a reținut că motivele invocate de petent

nu se încadrează în cazurile de revizuire.

În

termen legal, hotărârile de mai sus au fost recurate de condamnat care a

susținut că a fost condamnat fără probe, iar adevărații autori nu au fost

citați în cauză, deși s-a solicitat chemarea lor în fața instanței.

Critica

formulată va fi examinată în raport de cazul de casare prevăzut de art.385

9

alin.1 pct.17

1

Cod procedură penală, constatându-se, însă, că

instanțele au făcut în cauză o corectă aplicare a dispozițiilor art.394 Cod

procedură penală.

Potrivit

art.393 Cod procedură penală, pot fi supuse revizuirii doar hotărârile

judecătorești definitive, iar conform art.394 Cod procedură penală, revizuirea

- cale extraordinară de atac  - nu poate fi cerută decât în limita unor cazuri

expres, limitativ și imperativ prevăzute de acest text.

Ca

atare, susținerea recurentului privind lipsa de vinovăție în săvârșirea

faptelor pentru care a fost condamnat, nu se încadrează în motivele expres

prevăzute de lege, această apărare a fost însă examinată de instanțe pe

parcursul judecării cauzei  în fond și în căile ordinare de atac.

Acesta

este și motivul  pentru care – în mod corect – instanțele au respins cererea de

revizuire și respectiv, au menținut această soluție și totodată motivul pentru

care recursul declarat este nefondat și se va respinge în temeiul art.385

15

pct.1 lit.b Cod procedură penală.

Conform

art.192 al.2 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.G. împotriva

deciziei penale nr.228 din 17 septembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia.

Obligă

recurentul la 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2003.