Decizia nr. 475/2004 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 861/2001 a Tribunalului Cluj

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 6 februarie 2001, reclamanta S.C. „Electrica” SA, sucursala Cluj a chemat în judecată Primarul Municipiului Cluj-Napoca solicitând anularea Dispoziției emisă de aceasta cu nr. 405 din 25 ianuarie 2001 prin care i-a fost respinsă contestația împotriva modului de stabilire a impozitului pe clădiri. În motivarea cererii sale, reclamanta a susținut că prin Hotărârea nr. 7838 din 30 octombrie 2000 a Direcției de Impozite și Taxe Locale Cluj a fost obligată la 562.949.801 lei, plus 320.709.168 lei, reprezentând impozite, taxe și majorări neachitate pentru rețelele de distribuție a energiei electrice, deși acestea reprezintă construcții speciale ce nu pot fi asimilate noțiunii de clădire și sunt exceptate de la impozitare conform dispozițiilor Legii nr. 27/1994.

Prin sentința civilă nr. 861 din 17 aprilie 2001, Tribunalul Cluj a respins acțiunea reținând că și aceste bunuri sunt supuse impozitării. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs S.C. „Electrica” SA, recurs admis de Curtea de Apel Cluj prin decizia nr.106 din 23 ianuarie 2002 prin care s-a modificat sentința în sensul admiterii acțiunii și anulării atât a dispoziției nr. 405/2001 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca cât și a notei de constatare nr. 7838/2000 întocmite de Direcția Impozite și Taxe Locale Cluj. Totodată, a fost obligat pârâtul la restituirea taxei de timbru în sumă de 17.683.180 lei , achitată de reclamantă. Împotriva acestei decizii, în conformitate cu dispozițiile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și art. 330 alin. (2) C. proc.

civ., s-a declarat recurs în anulare apreciindu-se că hotărârea criticată a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii. S-a susținut în acest sens, ca ulterior soluționării irevocabile a litigiului, prin O.G. nr. 36/2002, legiuitorul a înțeles să includă rețelele electrice de distribuție în categoria construcțiilor speciale care nu sunt impozabile. Astfel fiind și cum la data controlului, dispozițiile legale în vigoare nu prevedeau o asemenea exceptare, prin soluția pronunțată instanța de recurs a încălcat dispozițiile Legii nr. 27/1994. Recursul în anulare nu este fondat. În conformitate cu dispozițiile Legii nr. 27/1994, bunurile supuse impozitării sunt enunțate ca fiind: terenuri, clădiri, construcții anexe și asimilate clădirilor.

Or, prin Nota de constatare nr .7838/2000, organul fiscal a impus la plată rețelele de distribuție a energiei electrice – asimilându-le greșit noțiunii de clădire și aplicându-le coeficientul corespunzător pentru acestea – astfel cum este prevăzut de O.G. nr. 15/1999. Ca atare, Curtea de Apel Cluj a interpretat și aplicat corect dispozițiile Legii nr. 27/1994, reținând pe de o parte că enumerarea bunurilor supuse impozitării este limitativă, excluzând rețelele care prin ele însele nu pot fi asimilate cu o clădire, iar pe de altă parte, reținând intenția legiuitorului de a exonera aceste construcții speciale de la plata impozitului, intenție exprimată explicit prin O.G. nr. 36/2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr. 106 din 23 ianuarie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2004.