ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 475/2004

Asupra

recursului în anulare de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la 6 februarie 2001, reclamanta  S.C. „Electrica” SA, sucursala

Cluj a chemat în judecată Primarul Municipiului Cluj-Napoca solicitând anularea

Dispoziției  emisă de aceasta cu nr. 405 din 25 ianuarie 2001 prin care i-a

fost respinsă contestația împotriva modului de stabilire a impozitului pe

clădiri.

În

motivarea cererii sale, reclamanta a susținut că prin Hotărârea nr. 7838 din 30

octombrie 2000 a Direcției de Impozite și Taxe Locale Cluj a fost obligată la

562.949.801 lei, plus 320.709.168 lei,  reprezentând impozite, taxe și majorări

neachitate pentru rețelele de distribuție a energiei electrice, deși acestea

reprezintă construcții speciale ce nu pot fi asimilate noțiunii de  clădire și sunt

exceptate de la impozitare conform dispozițiilor Legii nr. 27/1994.

Prin

sentința civilă nr. 861 din 17 aprilie 2001, Tribunalul Cluj a  respins

acțiunea reținând că și aceste bunuri sunt supuse impozitării.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs S.C. „Electrica” SA, recurs admis de Curtea

de Apel Cluj prin decizia nr.106 din 23 ianuarie 2002 prin care s-a modificat

sentința în sensul admiterii acțiunii și anulării atât a dispoziției nr. 405/2001

a Primarului Municipiului Cluj-Napoca cât și a notei de constatare nr. 7838/2000

întocmite de Direcția Impozite și Taxe Locale Cluj. Totodată, a fost obligat

pârâtul la restituirea taxei de timbru în sumă de 17.683.180 lei , achitată de

reclamantă.

Împotriva

acestei decizii, în conformitate cu dispozițiile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992

și art. 330 alin. (2) C. proc. civ., s-a declarat recurs în anulare

apreciindu-se că  hotărârea criticată a fost pronunțată cu încălcarea esențială

a legii.

S-a

susținut în acest sens, ca ulterior soluționării irevocabile a litigiului, prin

O.G. nr. 36/2002, legiuitorul a înțeles să includă rețelele electrice de

distribuție în categoria construcțiilor speciale care nu sunt impozabile.

Astfel

fiind și cum la data controlului,  dispozițiile legale în vigoare nu prevedeau

o asemenea exceptare, prin soluția pronunțată instanța de recurs a încălcat

dispozițiile Legii nr. 27/1994.

Recursul

în anulare nu este fondat.

În

conformitate cu dispozițiile Legii nr. 27/1994, bunurile supuse impozitării

sunt enunțate ca fiind: terenuri, clădiri, construcții anexe și asimilate

clădirilor.

Or,

prin Nota de constatare nr .7838/2000, organul fiscal a  impus la plată

rețelele de distribuție a energiei electrice – asimilându-le greșit noțiunii de

clădire și aplicându-le coeficientul  corespunzător pentru acestea – astfel cum

este prevăzut de O.G. nr. 15/1999.

Ca

atare, Curtea de Apel Cluj a  interpretat și aplicat corect dispozițiile Legii

nr. 27/1994,  reținând pe de o parte că enumerarea bunurilor supuse impozitării

este limitativă, excluzând rețelele care prin ele însele nu pot  fi asimilate

cu o clădire, iar pe de altă parte, reținând intenția legiuitorului de a

exonera aceste construcții speciale  de la plata impozitului,  intenție

exprimată explicit prin  O.G. nr. 36/2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr. 106 din 23 ianuarie

2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 februarie 2004.