ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6259/2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6259/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea civilă introdusă la 23

septembrie 2003 reclamanții C.V. și C.M. au chemat în judecată pe pârâții C.O.A.,

C.F. și C.V., cerând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că,

contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4698 din 13 decembrie

1996, este simulat, atât în ce privește beneficiarul cât și cu privire la

natura sa juridică, fiind, în realitate, o donație încheiată între reclamant în

calitate de donator și pârâtul C.O.A., în calitate de donator, prin persoane

interpuse, respectiv soții pârâți C.F. și C.V.

Au mai solicitat prin aceeași

acțiune, să se constate dreptul lor de proprietate asupra construcțiilor, casă

cu parter, etaj și garaj cu beci la subsol, edificate pe parcela topo

nr.1231/41 din C.F. 5693 Vama, a dreptului de proprietate asupra suprafeței de

852 mp teren, identic cu parcelele topo 1231/41 clădire și 1232/55 fânaț,

pentru pârâții C.F. și V. și să se dispună înscrierea acestui drept pentru

reclamanți ca bun comun în devălmășie, atât asupra terenului cât și asupra

construcțiilor menționate.

În motivarea acțiunii lor,

reclamanții arată că în fapt, primul pârât este fratele său, respectiv al

reclamantului C.V., iar ultimii doi pârâți, sunt fiul și, respectiv, nora

acestuia.

Întrucât primul pârât este fratele său

cel mare și cu care reclamantul arată că s-a înțeles cel mai bine, în anul

1995, i-a propus să-și construiască o casă în comuna natală, Vama, în care să

locuiască împreună cu soția sa, atunci când se vor afla la pensie. Cu această

ocazie, i-a spus că-i donează o suprafață de teren din grădina sa, mai ales și

pentru faptul că nu primise nimic din averea părinților lor.

Tot reclamantul arată că la acea

vreme locuia și făcea serviciu în municipiul Brăila, astfel că de comun acord

cu soția sa, reclamanta C.M., a acceptat propunerea fratelui său, C.O.A., care,

de altfel s-a și materializat prin convenția intitulată „pact de donație”, din

2 august 1995 și prin care i-a fost donată suprafața de 852 mp teren identic cu

parcelele topo nr.1231/41 și 1232/1955, ambele înscrise în C.F. nr. 5698 a

comunei Vama.

Prin acest act de donație,

contrasemnat de primarul comunei Vama, purtând, totodată, și parafa Primăriei,

se mai menționează că scopul donației făcute reclamanților este ca aceștia

să-și construiască o casă pe acest teren, pentru a avea unde să se retragă după

pensionare.

Reclamanții mai arată că, datorită

faptului că personal nu se puteau ocupa de construcția acestei case, datorită

distanței, locuind la Brăila și având și o muncă de răspundere, a convenit cu

nepotul său și soția acestuia, care-i sunt și fini de cununie, să se ocupe ei

de obținerea autorizațiilor necesare și, efectiv, de construcție, bineînțeles,

pe cheltuiala lor, a reclamanților, pentru aceasta dându-le acestor doi pârâți

un autoturism nou. După ce prin pârâtul C.O. a delimitat hotarul terenului pe

care i-l donase, reclamantul s-a prezentat la notarul public și pentru ca

pârâții F. și V.C. să poată obține autorizație de construcția casei, la data de

13 decembrie 1996, a încheiat un contract de vânzare-cumpărare a aceleiași

suprafețe de teren, de 852 mp, pe numele lor, contra sumei de 500.000 lei.

În același timp și având în

încredere totală în pârâții F. și V.C., au convenit cu aceștia, ca după ce

construcția va fi terminată și se vor muta în ea, după pensionare, să procedeze

la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare, care să stabilească situația

de fapt a imobilelor.

Pe baza proiectului pe care l-a pus

la dispoziția celor doi pârâți, cât și a sumelor de bani avansate, construcția

a fost terminată în anul 1998, când reclamanții arată că au sfințit-o și s-au

mutat în aceasta.

Cu privire la materialele necesare

acestei construcții, reclamanții arată că pentru procurarea tablei zincate,

folosite la acoperișul casei, i-au trimis bani pârâtului C.O. care a și

cumpărat tabla necesară, iar factura și chitanța, pentru aceasta, au fost emise

pe numele acestuia.

Cea mai mare parte din materialul

lemnos folosit la construcție, a fost exploatată de pe terenul de pădure despre

care reclamanții arată că le-a fost reconstituit dreptul de proprietate, ca

moștenitori ai tatălui lor C.G. De asemenea, toate obiectele sanitare și

instalațiile aferente au fost procurate de către ei reclamanții și transportate

în comuna Vama, la locul construcției.

Contractul de furnizare a energiei

electrice a fost încheiat de către reclamant pe numele său, cu regia de

specialitate, iar de la terminarea construcției figurează înscris în registrul

agricol de la Primăria Vama, atât cu terenul, cât și cu construcțiile, pentru

acestea achitând impozitele aferente.

Începând din anul 1998, de când

imobilul este casă de locuit pentru reclamanți, aceștia arată că au mai

construit la parterul casei o terasă, o alta, cu balcon, la etaj, au montat

instalația de încălzire centrală și, de asemenea, au construit un garaj, cu

beci la subsol.

Între timp, pârâta C.V. a plecat un

contract de muncă în Israel și pentru că a făcut-o fără acceptul soțului,

relațiile dintre aceștia au devenit tensionate, astfel că la ultima ei venire

în țară, au constatat refuzul acesteia de a se prezenta la notarul public

pentru perfectarea contractului, așa cum se înțelesese anterior, motiv pentru

care a trebuit să se promoveze prezenta acțiune.

Tot atunci, pârâta C.V. a introdus

acțiune de divorț împotriva soțului ei F.C.

Prin sentința civilă nr. 652 din 7

mai 2004 Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a admis acțiunea așa cum a fost

formulată, dreptul de proprietate asupra imobilelor în litigiu, fiind

transferat reclamanților și dispunându-se înscrierea în C.F.

În esență, s-a reținut că

reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra construcțiilor edificate,

întrucât le-au finanțat în întregime, din anul 1998, locuiesc în casa

respectivă, exercitând toate prerogativele de proprietari, fiind trecuți în

registrul agricol, cu aceste bunuri și plătind anual impozitele aferente. Au

încheiat, în num propriu, contract pentru furnizarea energiei electrice, pentru

cablu TV și au construit terase, garaj, beci, încălzire centrală, sistem de

alarmă și garduri împrejmuitoare, toate acestea în timp ce pârâta V.C. era

prezentă în comună, în Israel plecând abia în anul 2001.

Astfel, instanța nu a reținut

afirmația acesteia că reclamanții s-au mutat în casă fără aprobarea ei și că au

construit acele terase, garaj, cu beci și garduri împrejmuitoare, la fel, fără

aprobarea ei. Dacă ar fi fost așa, pârâta nu avea decât să-i oprească,

eventual, printr-o ordonanță președințială prin care să fi solicitat și

evacuarea acestora din imobil. Nu a procedat astfel, dovadă că a acceptat

tacit, cum era și normal, înțelegerea inițială.

La fel, instanța nu a reținut nici

afirmația pârâtei, precum că din Israel a trimis, diferite sume de bani, pentru

a fi remise reclamanților în contul unor împrumuturi contractate de la aceștia.

Nu a făcut și nu a produs în acest sens, nici o dovadă.

Din anul 1998, când s-a finalizat

construcția și când s-au mutat reclamanții și până în anul 2001 când pârâta a

plecat în Israel, aceasta ar fi avut tot timpul și posibilitățile legale de

a-și fi exercitat orice drept asupra imobilelor în litigiu.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta C.V., arătând că prima instanță a constatat caracterul

simulat al contractului de vânzare-cumpărare, fără a face referire la actul

secret, că acțiunea era inadmisibilă, fiind o acțiune în realizare; că, în

fapt, construcțiile au fost edificate de apelantă și soțul său C.F.; mai arată

că banii expediați de reclamant, reprezintă, în fapt, un împrumut, pe care l-a

restituit după ce a plecat din țară, banii fiind încasați de pârâtul C.F. și mama

sa C.S.

Curtea de Apel Suceava, secția

civilă, prin decizia nr. 2674 din 2 noiembrie 2004 a respins, ca nefondat,

apelul declarat de pârâta C.V. împotriva sentinței nr. 652 din 7 mai 2004 a

Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.

S-a motivat că examinându-se actele

și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate, s-a constatat

că apelul este nefondat.

Astfel, la 2 august 1995, pârâtul C.O.

a încheiat cu reclamantul C.V. un înscris sub semnătură privată, care poartă

parafa și semnătura primarului comunei Vama, prin care pârâtul donează

reclamantului suprafața de 852 mp, terenul fiind moștenire după C.G.

Ulterior, la 13 decembrie 1996,

același pârât a vândut același teren, fiului său C.F.

Or, voința reală a părților,

confirmată de toți participanții la aceste operațiuni a fost ca pârâtul O. să-l

gratifice pe fratele său V. cu acest teren, pe care acesta din urmă să-și

construiască ulterior casa, vânzarea către Florin fiind făcută doar pentru ca

acesta din urmă să se ocupe de formalitățile necesare începerii construcției

și, ulterior, de edificarea imobilului.

Faptul că imobilul s a fost

construit pentru reclamanți este dovedit și de mutarea acestora în casă,

imediat după construire, fără ca apelanta să facă dovada că s-a opus pe

parcursul celor 3 ani care s-au scurs de la terminarea construcției (1998) și

până la plecarea în Israel.

Această prezumție de proprietate a

reclamanților este întărită și de situația că aceștia, începând cu anul 1998,

au achitat impozitul aferent pentru casă și teren și au înscris aceste imobile

în evidențele Primăriei Vama.

În aceste condiții, în mod corect

prima instanță a constatat că vânzarea efectuată de către pârâtul C.F. este

simulată sub aspectul naturii actului juridic fiind, în fapt, o donație și sub

aspectul identității beneficiarului actului gratuit.

Chiar dacă actul secret (donația

contrasemnată prin înscris sub semnătură privată) nu îndeplinea, la data

întocmirii, condiția formei autentice, instanța constată că acest act

constituie un început de dovadă scrisă, care, coroborat cu recunoașterea

donatorului, care același efect ca actul autentic.

Susținerea apelantei cum că

reclamanții puteau uza de o acțiune în realizarea dreptului, este neîntemeiată,

atâta timp cât aceștia aveau posesia bunului, dar nu le era recunoscută

proprietatea.

De asemenea, nu s-a produs nici o

dovadă din care să rezulte că banii primiți de apelantă și soțul său F. de la

reclamanți ar reprezenta, în fapt, un împrumut, care ar fi fost restituit după

plecarea apelantei în Israel.

În același timp, însă, în situația

în care reclamanta consideră că nu a fost retribuită corespunzător pentru

contribuția sa la edificarea construcției are posibilitatea de a-și valorifica

creanța într-o acțiune separată.

Având în vedere acestea, Curtea, în

baza art. 296 C. proc. civ., va respinge apelul ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, au declarat recursuri pârâta C.V. și reclamantul V.C.

În recursul său, pârâta a invocat dispozițiile

art. 304 pct. 7-10 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și pe fond,

desființarea ca netemeinice și nelegale a hotărârilor pronunțate în cauză și

respingerea acțiunii reclamantului C.V.

În subsidiar, pârâta-recurentă a

solicitat casarea cu trimitere a hotărârilor pronunțate pentru ca acțiunea

reclamantului să fie judecată ca o acțiune în „realizare” și nu ca o acțiune în

constatare.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

pârâta-apelantă a arătat că, în mod greșit, instanțele anterioare au considerat

acțiunea reclamantului ca o „acțiune în constatare”, în temeiul art. 111 C.

proc. civ., cu toate că petitul 1 și 3 ale acțiunii sunt categoric, cereri în

realizarea unui drept. Că în aceste condiții, în lipsa unei precizări a

acțiunii, cererea trebuia respinsă ca inadmisibilă, existând calea acțiunii în

realizarea dreptului.

Acțiunea prin care se solicită

„constatarea unei simulații cu interpunere de persoane și natură diferită” a

actului simulat față de cel secret, nu poate fi caracterizată ca o acțiune în

constatare, în temeiul art. 11 C. proc. civ., deoarece prin admiterea acțiunii

se schimbă o situație juridică, consecință ce caracterizează acțiunea în

realizarea unui drept.

Apoi, în mod greșit au stabilit

ambele instanțe, că actul de vânzare-cumpărare autentic nr. 4698/1996 cu

cumpărătorii C.F. și C.V. este „simulat”, sub aspectul naturii juridice în act

de donație și sub aspectul identității beneficiarului actului gratuit, acesta

fiind reclamantul L.C.

S-a mai arătat că, în conformitate

cu prevederile art. 813 C. civ., contractul de donație nu poate produce efecte

decât dacă este încheiat în formă autentică, chiar dacă este vorba de un act

secret.

Cerința formei autentice este

prevăzută imperativ

, ad validitatem

, astfel că dovada existenței unei

donații nu poate fi făcută cu martori, chiar dacă ar exista un început de

dovadă scrisă. Aceasta face ca lipsa contraînscrisului să conducă, în mod

indubitabil, la concluzia inexistenței donației și nu la existența unei donații

deghizate.

Actul de vânzare-cumpărare din speță

nu este simulat, inexistent, ci este un act perfect valabil, din punct de

vedere juridic, impunându-se a fi menținut în această formă.

Tot greșit, instanța de apel a

menținut și admiterea petitului 2 al acțiunii, constatarea dreptului de

proprietate al reclamanților asupra construcțiilor edificate pe parcela de

teren proprietatea comună a recurentei și a pârâtului C.F.

Hotărârile nu specifică modurile de

dobândire de către reclamanți a proprietății susținându-se existența uni prezumții

de proprietate, în favoarea reclamanților, pornind de la simpla posedare a

imobilelor deși, astfel, se încalcă flagrant, prezumțiile legale prevăzute de

art. 32 C. fam. și art. 492 C. civ. Se face abstracție de faptul că posedarea

unui bun nu presupune în mod legal și dreptul de proprietate asupra acestuia.

Reclamantul C.V. a criticat decizia

pentru că respingând apelul declarat de pârâta V.C., instanța n-a obligat-o pe

aceasta, la cele 5.000.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de

avocat.

Examinând recursurile declarate, în

raport de criticile formulate și de probele și actele existente în dosarul

cauzei, Curtea constată că numai recursul declarat de pârâta V.C. este

întemeiat, recursul declarat de reclamantul C.V. neputând să fie primit, fiind

nefondat.

Recursul pârâtei C.V. este,

într-adevăr, întemeiat, acțiunea în constatare introdusă de reclamanți neputând

fi admisă, atâta timp cât aceștia aveau la îndemână o acțiune în realizarea

dreptului. Prin acțiunea introdusă, așa cum a fost formulată, nu se confirmă

sau infirmă o situație juridică existentă, ci se schimbă, se creează o situație

juridică nouă, lucru posibil a se realiza doar pe calea acțiunii în realizare.

Instanțele au greșit atunci când au

stabilit că actul de vânzare-cumpărare autentic nr. 4698/1996 cu cumpărătorii C.F.

și C.V. este simulat, sub aspectul naturii juridice în act de donație și sub

aspectul identității beneficiarului actului gratuit. În speță, nu este vorba de

nici un fel de act gratuit, neexistând un act legal de donație. Lipsa unui act

de donație valabil făcut exclude existența vreunei simulații dovedind

legalitatea și realitatea actului de vânzare-cumpărare din cauză, dovedit cu

probe pertinente și concludente.

Soluția instanțelor de fond și apel

este rezultatul cooperării, cu rea credință, dintre reclamanți cu primii doi

pârâți, pentru lipsirea recurentei-pârâte C.V., de dreptul real de proprietate

avut asupra imobilului din litigiu. Ea duce la sustragerea, în mod abuziv, a

construcției în litigiu, din masa de partajat a bunurilor comune dobândite de

recurentă cu fostul său soț C.F.

În raport cu cele arătate, Curtea va

trebui să privească recursul declarat de recurenta-pârâtă C.V. împotriva

deciziei nr. 2674 din 2 noiembrie 2004 a Curții de Apel Suceava, ca fondat și

să-l admită, ca atare, schimbând-o în tot, admițând apelul declarat de aceasta

împotriva sentinței nr. 652 din 7 mai 2004 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc

și respingând acțiunea introdusă de reclamanții C.V. și C.M. împotriva

pârâților C.O., C.F. și C.V., ca nefondată.

Față de modul de soluționare a

recursului declarat de pârâta V.C., urmează a se vedea că recursul

reclamantului C.V. este nefondat și că el va trebui respins, ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta C.V.

împotriva deciziei nr. 2674 din 2 noiembrie 2004 a Curții de Apel Suceava, pe

care o schimbă în tot admițând apelul declarat de aceasta în contra sentinței

nr. 652 din 7 mai 2004 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și respinge

acțiunea introdusă de reclamanții C.V. și C.M. împotriva pârâților C.O., C.F. și

C.V., ca nefondată.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul C.V. împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iulie 2005.