ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6259/2005

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea civilă introdusă la 23 septembrie 2003 reclamanții C.V. și C.M. au chemat în judecată pe pârâții C.O.A., C.F. și C.V., cerând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4698 din 13 decembrie 1996, este simulat, atât în ce privește beneficiarul cât și cu privire la natura sa juridică, fiind, în realitate, o donație încheiată între reclamant în calitate de donator și pârâtul C.O.A., în calitate de donator, prin persoane interpuse, respectiv soții pârâți C.F. și C.V. Au mai solicitat prin aceeași acțiune, să se constate dreptul lor de proprietate asupra construcțiilor, casă cu parter, etaj și garaj cu beci la subsol, edificate pe parcela topo nr.1231/41 din C.F.

5693 Vama, a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 852 mp teren, identic cu parcelele topo 1231/41 clădire și 1232/55 fânaț, pentru pârâții C.F. și V. și să se dispună înscrierea acestui drept pentru reclamanți ca bun comun în devălmășie, atât asupra terenului cât și asupra construcțiilor menționate. În motivarea acțiunii lor, reclamanții arată că în fapt, primul pârât este fratele său, respectiv al reclamantului C.V., iar ultimii doi pârâți, sunt fiul și, respectiv, nora acestuia. Întrucât primul pârât este fratele său cel mare și cu care reclamantul arată că s-a înțeles cel mai bine, în anul 1995, i-a propus să-și construiască o casă în comuna natală, Vama, în care să locuiască împreună cu soția sa, atunci când se vor afla la pensie.

Cu această ocazie, i-a spus că-i donează o suprafață de teren din grădina sa, mai ales și pentru faptul că nu primise nimic din averea părinților lor. Tot reclamantul arată că la acea vreme locuia și făcea serviciu în municipiul Brăila, astfel că de comun acord cu soția sa, reclamanta C.M., a acceptat propunerea fratelui său, C.O.A., care, de altfel s-a și materializat prin convenția intitulată „pact de donație”, din 2 august 1995 și prin care i-a fost donată suprafața de 852 mp teren identic cu parcelele topo nr.1231/41 și 1232/1955, ambele înscrise în C.F. nr. 5698 a comunei Vama. Prin acest act de donație, contrasemnat de primarul comunei Vama, purtând, totodată, și parafa Primăriei, se mai menționează că scopul donației făcute reclamanților este ca aceștia să-și construiască o casă pe acest teren, pentru a avea unde să se retragă după pensionare.

Reclamanții mai arată că, datorită faptului că personal nu se puteau ocupa de construcția acestei case, datorită distanței, locuind la Brăila și având și o muncă de răspundere, a convenit cu nepotul său și soția acestuia, care-i sunt și fini de cununie, să se ocupe ei de obținerea autorizațiilor necesare și, efectiv, de construcție, bineînțeles, pe cheltuiala lor, a reclamanților, pentru aceasta dându-le acestor doi pârâți un autoturism nou. După ce prin pârâtul C.O. a delimitat hotarul terenului pe care i-l donase, reclamantul s-a prezentat la notarul public și pentru ca pârâții F. și V.C. să poată obține autorizație de construcția casei, la data de 13 decembrie 1996, a încheiat un contract de vânzare-cumpărare a aceleiași suprafețe de teren, de 852 mp, pe numele lor, contra sumei de 500.000 lei.

În același timp și având în încredere totală în pârâții F. și V.C., au convenit cu aceștia, ca după ce construcția va fi terminată și se vor muta în ea, după pensionare, să procedeze la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare, care să stabilească situația de fapt a imobilelor. Pe baza proiectului pe care l-a pus la dispoziția celor doi pârâți, cât și a sumelor de bani avansate, construcția a fost terminată în anul 1998, când reclamanții arată că au sfințit-o și s-au mutat în aceasta. Cu privire la materialele necesare acestei construcții, reclamanții arată că pentru procurarea tablei zincate, folosite la acoperișul casei, i-au trimis bani pârâtului C.O. care a și cumpărat tabla necesară, iar factura și chitanța, pentru aceasta, au fost emise pe numele acestuia.

Cea mai mare parte din materialul lemnos folosit la construcție, a fost exploatată de pe terenul de pădure despre care reclamanții arată că le-a fost reconstituit dreptul de proprietate, ca moștenitori ai tatălui lor C.G. De asemenea, toate obiectele sanitare și instalațiile aferente au fost procurate de către ei reclamanții și transportate în comuna Vama, la locul construcției. Contractul de furnizare a energiei electrice a fost încheiat de către reclamant pe numele său, cu regia de specialitate, iar de la terminarea construcției figurează înscris în registrul agricol de la Primăria Vama, atât cu terenul, cât și cu construcțiile, pentru acestea achitând impozitele aferente. Începând din anul 1998, de când imobilul este casă de locuit pentru reclamanți, aceștia arată că au mai construit la parterul casei o terasă, o alta, cu balcon, la etaj, au montat instalația de încălzire centrală și, de asemenea, au construit un garaj, cu beci la subsol.

Între timp, pârâta C.V. a plecat un contract de muncă în Israel și pentru că a făcut-o fără acceptul soțului, relațiile dintre aceștia au devenit tensionate, astfel că la ultima ei venire în țară, au constatat refuzul acesteia de a se prezenta la notarul public pentru perfectarea contractului, așa cum se înțelesese anterior, motiv pentru care a trebuit să se promoveze prezenta acțiune. Tot atunci, pârâta C.V. a introdus acțiune de divorț împotriva soțului ei F.C. Prin sentința civilă nr. 652 din 7 mai 2004 Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a admis acțiunea așa cum a fost formulată, dreptul de proprietate asupra imobilelor în litigiu, fiind transferat reclamanților și dispunându-se înscrierea în C.F.

În esență, s-a reținut că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra construcțiilor edificate, întrucât le-au finanțat în întregime, din anul 1998, locuiesc în casa respectivă, exercitând toate prerogativele de proprietari, fiind trecuți în registrul agricol, cu aceste bunuri și plătind anual impozitele aferente. Au încheiat, în num propriu, contract pentru furnizarea energiei electrice, pentru cablu TV și au construit terase, garaj, beci, încălzire centrală, sistem de alarmă și garduri împrejmuitoare, toate acestea în timp ce pârâta V.C. era prezentă în comună, în Israel plecând abia în anul 2001. Astfel, instanța nu a reținut afirmația acesteia că reclamanții s-au mutat în casă fără aprobarea ei și că au construit acele terase, garaj, cu beci și garduri împrejmuitoare, la fel, fără aprobarea ei.

Dacă ar fi fost așa, pârâta nu avea decât să-i oprească, eventual, printr-o ordonanță președințială prin care să fi solicitat și evacuarea acestora din imobil. Nu a procedat astfel, dovadă că a acceptat tacit, cum era și normal, înțelegerea inițială. La fel, instanța nu a reținut nici afirmația pârâtei, precum că din Israel a trimis, diferite sume de bani, pentru a fi remise reclamanților în contul unor împrumuturi contractate de la aceștia. Nu a făcut și nu a produs în acest sens, nici o dovadă. Din anul 1998, când s-a finalizat construcția și când s-au mutat reclamanții și până în anul 2001 când pârâta a plecat în Israel, aceasta ar fi avut tot timpul și posibilitățile legale de a-și fi exercitat orice drept asupra imobilelor în litigiu.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta C.V., arătând că prima instanță a constatat caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare, fără a face referire la actul secret, că acțiunea era inadmisibilă, fiind o acțiune în realizare; că, în fapt, construcțiile au fost edificate de apelantă și soțul său C.F.; mai arată că banii expediați de reclamant, reprezintă, în fapt, un împrumut, pe care l-a restituit după ce a plecat din țară, banii fiind încasați de pârâtul C.F. și mama sa C.S. Curtea de Apel Suceava, secția civilă, prin decizia nr. 2674 din 2 noiembrie 2004 a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta C.V. împotriva sentinței nr. 652 din 7 mai 2004 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.

S-a motivat că examinându-se actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate, s-a constatat că apelul este nefondat. Astfel, la 2 august 1995, pârâtul C.O. a încheiat cu reclamantul C.V. un înscris sub semnătură privată, care poartă parafa și semnătura primarului comunei Vama, prin care pârâtul donează reclamantului suprafața de 852 mp, terenul fiind moștenire după C.G. Ulterior, la 13 decembrie 1996, același pârât a vândut același teren, fiului său C.F. Or, voința reală a părților, confirmată de toți participanții la aceste operațiuni a fost ca pârâtul O. să-l gratifice pe fratele său V. cu acest teren, pe care acesta din urmă să-și construiască ulterior casa, vânzarea către Florin fiind făcută doar pentru ca acesta din urmă să se ocupe de formalitățile necesare începerii construcției și, ulterior, de edificarea imobilului.

Faptul că imobilul s a fost construit pentru reclamanți este dovedit și de mutarea acestora în casă, imediat după construire, fără ca apelanta să facă dovada că s-a opus pe parcursul celor 3 ani care s-au scurs de la terminarea construcției (1998) și până la plecarea în Israel. Această prezumție de proprietate a reclamanților este întărită și de situația că aceștia, începând cu anul 1998, au achitat impozitul aferent pentru casă și teren și au înscris aceste imobile în evidențele Primăriei Vama. În aceste condiții, în mod corect prima instanță a constatat că vânzarea efectuată de către pârâtul C.F. este simulată sub aspectul naturii actului juridic fiind, în fapt, o donație și sub aspectul identității beneficiarului actului gratuit.

Chiar dacă actul secret (donația contrasemnată prin înscris sub semnătură privată) nu îndeplinea, la data întocmirii, condiția formei autentice, instanța constată că acest act constituie un început de dovadă scrisă, care, coroborat cu recunoașterea donatorului, care același efect ca actul autentic. Susținerea apelantei cum că reclamanții puteau uza de o acțiune în realizarea dreptului, este neîntemeiată, atâta timp cât aceștia aveau posesia bunului, dar nu le era recunoscută proprietatea. De asemenea, nu s-a produs nici o dovadă din care să rezulte că banii primiți de apelantă și soțul său F. de la reclamanți ar reprezenta, în fapt, un împrumut, care ar fi fost restituit după plecarea apelantei în Israel.

În același timp, însă, în situația în care reclamanta consideră că nu a fost retribuită corespunzător pentru contribuția sa la edificarea construcției are posibilitatea de a-și valorifica creanța într-o acțiune separată. Având în vedere acestea, Curtea, în baza art. 296 C. proc. civ., va respinge apelul ca nefondat. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recursuri pârâta C.V. și reclamantul V.C. În recursul său, pârâta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7-10 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și pe fond, desființarea ca netemeinice și nelegale a hotărârilor pronunțate în cauză și respingerea acțiunii reclamantului C.V. În subsidiar, pârâta-recurentă a solicitat casarea cu trimitere a hotărârilor pronunțate pentru ca acțiunea reclamantului să fie judecată ca o acțiune în „realizare” și nu ca o acțiune în constatare.

În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta-apelantă a arătat că, în mod greșit, instanțele anterioare au considerat acțiunea reclamantului ca o „acțiune în constatare”, în temeiul art. 111 C. proc. civ., cu toate că petitul 1 și 3 ale acțiunii sunt categoric, cereri în realizarea unui drept. Că în aceste condiții, în lipsa unei precizări a acțiunii, cererea trebuia respinsă ca inadmisibilă, existând calea acțiunii în realizarea dreptului. Acțiunea prin care se solicită „constatarea unei simulații cu interpunere de persoane și natură diferită” a actului simulat față de cel secret, nu poate fi caracterizată ca o acțiune în constatare, în temeiul art. 11 C. proc. civ., deoarece prin admiterea acțiunii se schimbă o situație juridică, consecință ce caracterizează acțiunea în realizarea unui drept.

Apoi, în mod greșit au stabilit ambele instanțe, că actul de vânzare-cumpărare autentic nr. 4698/1996 cu cumpărătorii C.F. și C.V. este „simulat”, sub aspectul naturii juridice în act de donație și sub aspectul identității beneficiarului actului gratuit, acesta fiind reclamantul L.C. S-a mai arătat că, în conformitate cu prevederile art. 813 C. civ., contractul de donație nu poate produce efecte decât dacă este încheiat în formă autentică, chiar dacă este vorba de un act secret. Cerința formei autentice este prevăzută imperativ , ad validitatem , astfel că dovada existenței unei donații nu poate fi făcută cu martori, chiar dacă ar exista un început de dovadă scrisă. Aceasta face ca lipsa contraînscrisului să conducă, în mod indubitabil, la concluzia inexistenței donației și nu la existența unei donații deghizate.

Actul de vânzare-cumpărare din speță nu este simulat, inexistent, ci este un act perfect valabil, din punct de vedere juridic, impunându-se a fi menținut în această formă. Tot greșit, instanța de apel a menținut și admiterea petitului 2 al acțiunii, constatarea dreptului de proprietate al reclamanților asupra construcțiilor edificate pe parcela de teren proprietatea comună a recurentei și a pârâtului C.F. Hotărârile nu specifică modurile de dobândire de către reclamanți a proprietății susținându-se existența uni prezumții de proprietate, în favoarea reclamanților, pornind de la simpla posedare a imobilelor deși, astfel, se încalcă flagrant, prezumțiile legale prevăzute de art. 32 C. fam. și art. 492 C. civ.

Se face abstracție de faptul că posedarea unui bun nu presupune în mod legal și dreptul de proprietate asupra acestuia. Reclamantul C.V. a criticat decizia pentru că respingând apelul declarat de pârâta V.C., instanța n-a obligat-o pe aceasta, la cele 5.000.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat. Examinând recursurile declarate, în raport de criticile formulate și de probele și actele existente în dosarul cauzei, Curtea constată că numai recursul declarat de pârâta V.C. este întemeiat, recursul declarat de reclamantul C.V. neputând să fie primit, fiind nefondat. Recursul pârâtei C.V. este, într-adevăr, întemeiat, acțiunea în constatare introdusă de reclamanți neputând fi admisă, atâta timp cât aceștia aveau la îndemână o acțiune în realizarea dreptului.

Prin acțiunea introdusă, așa cum a fost formulată, nu se confirmă sau infirmă o situație juridică existentă, ci se schimbă, se creează o situație juridică nouă, lucru posibil a se realiza doar pe calea acțiunii în realizare. Instanțele au greșit atunci când au stabilit că actul de vânzare-cumpărare autentic nr. 4698/1996 cu cumpărătorii C.F. și C.V. este simulat, sub aspectul naturii juridice în act de donație și sub aspectul identității beneficiarului actului gratuit. În speță, nu este vorba de nici un fel de act gratuit, neexistând un act legal de donație. Lipsa unui act de donație valabil făcut exclude existența vreunei simulații dovedind legalitatea și realitatea actului de vânzare-cumpărare din cauză, dovedit cu probe pertinente și concludente.

Soluția instanțelor de fond și apel este rezultatul cooperării, cu rea credință, dintre reclamanți cu primii doi pârâți, pentru lipsirea recurentei-pârâte C.V., de dreptul real de proprietate avut asupra imobilului din litigiu. Ea duce la sustragerea, în mod abuziv, a construcției în litigiu, din masa de partajat a bunurilor comune dobândite de recurentă cu fostul său soț C.F. În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul declarat de recurenta-pârâtă C.V. împotriva deciziei nr. 2674 din 2 noiembrie 2004 a Curții de Apel Suceava, ca fondat și să-l admită, ca atare, schimbând-o în tot, admițând apelul declarat de aceasta împotriva sentinței nr. 652 din 7 mai 2004 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și respingând acțiunea introdusă de reclamanții C.V.

și C.M. împotriva pârâților C.O., C.F. și C.V., ca nefondată. Față de modul de soluționare a recursului declarat de pârâta V.C., urmează a se vedea că recursul reclamantului C.V. este nefondat și că el va trebui respins, ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta C.V. împotriva deciziei nr. 2674 din 2 noiembrie 2004 a Curții de Apel Suceava, pe care o schimbă în tot admițând apelul declarat de aceasta în contra sentinței nr. 652 din 7 mai 2004 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și respinge acțiunea introdusă de reclamanții C.V. și C.M. împotriva pârâților C.O., C.F. și C.V., ca nefondată. Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C.V. împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iulie 2005.