ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1720/2024

Ședința publică din data de 19 iunie 2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr. x/2005, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții B. și C., solicitând să îi lase în deplină proprietate și liberă posesie terenul situat în Comuna Voluntari, tarlaua x, parcelele 770, 670 și 692, în suprafață de 36.000 m.p., precum și obligarea acestora să ridice construcțiile pe care le-au edificat pe terenul proprietatea sa împotriva avertizărilor sale și împotriva normelor legale, iar în caz contrar să fie autorizată reclamahta să desființeze aceste construcții pe cheltuiala pârâților, cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 480 și 492 din C. civ.

Pârâții B. și C. au formulat cerere reconvențională, invocând uzucapiunea de 30 de ani cu privire la terenurile deținute de aceștia și accesiunea imobiliară în privința construcțiilor edificate pe acestea.

În drept, pârâții au invocat art. 1890 din C. civ., art. 492 și următoarele din C. civ., art. 492 și următoarele din C. civ.

La data de 07.11.2005, reclamanta și-a întregit cererea de chemare în judecată cu privire la pârâții D., E., F., G. și H..

Prin cererea reconvențională, pârâtul-reclamant H. a solicitat instanței să constate că au dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani dreptul de proprietate asupra terenului de 1000 m.p. situat în Voluntari, județul Ilfov, iar prin accesiune imobiliară, dreptul de proprietate asupra construcției edificată pe acesta.

Prin cererea reconvențională, pârâtul-reclamant G., a solicitat instanței să constate că a dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani dreptul de proprietate asupra terenului de 2000 m.p., situat în Voluntari, județul Ilfov.

Prin întâmpinările formulate, pârâții B., C. H., G., F. au invocat excepția lipsei calități procesuale active a reclamantei.

În subsidiar, pârâtul F. a solicitat, prin cerere reconvențională, să se constate că este constructor de bună-credință al imobilului casă de locuit, situat în comuna Voluntari, județul Ilfov.

La data de 12.05.2006, reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că, în contradictoriu cu pârâții B., C., D., E., F., G. și H., solicită obligarea acestora să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul situat în Comuna Voluntari, tarlaua x, parcelele 770, 670 și 692, după cum urmează; pe pârâtul I E. - suprafața de 869 m.p., D. -suprafața de 825 m.p., G. - suprafața de 1063 m.p., H. -suprafața de 1972 m.p., F. - suprafața de 417 m.p., B. - suprafața de 999 m.p., C. - suprafața de 929 m.p.

În ședința publică de la data de 26.06.2006, pârâții-reclamanți B., C., H. și G. au renunțat la judecarea capătului de cerere având ca obiect uzucapiune, instanța luând act de această manifestare de voință.

La data de 15.09.2006, I. a formulat cerere de intervenție voluntară în interes propriu prin care a solicitat introducerea sa în cauză, față de împrejurarea că, așa cum rezultă din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare nr. x/29.11.1996, cumpărătorii imobilului a cărui demolare se solicită prin prezenta acțiune sunt pârâtul D. și intervenienta, fiind căsătoriți la acea dată. De asemenea, s-a mai solicitat, în temeiul art. 60 din C. proc. civ., chemarea în garanție a Primăriei Voluntari, pentru ca aceasta să suporte prejudiciul care se va crea în eventualitatea în care cererea reclamantei va fi admisă, apreciind valoarea prejudiciului la 400.000 RON.

La termenul de judecată din 17.10.2006, instanța a calificat cererea de intervenție formulată de intervenienta I., ca fiind o cerere de intervenție accesorie și a fost admisă în principiu.

Totodată, instanța a invocat, din oficiu, nulitatea cererii de arătare a titularului dreptului și de chemare în garanție a Primăriei Voluntari formulate de intervenienta I., excepție care a fost admisă pe considerentul că cele două cereri nu îndeplineau condițiile prevăzute de art. 112 din C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1029/9.03.2007, Judecătoria Buftea a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a respins acțiunea, a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant F. și a constatat că acesta este constructor de bună-credință al imobilului casă de locuit situat în orașul Voluntari, județul Ilfov, identificată conform raportului de expertiză nr. x/12.12.2006 întocmit de expert J.. A admis cererea de intervenție formulată de I. și a constatat că aceasta este constructor de bună-credință asupra imobilului casă de locuit situat în orașul Voluntari, județul Ilfov, identificat conform aceluiași raport de expertiză și a luat act de renunțarea pârâților H., G., B. și C. la cererea reconvențională.

Prin decizia civilă nr. 202A/7.02.2008, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis apelul formulat de A. împotriva acestei sentințe, a anulat sentința apelată și a constatat competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului București, față de valoarea obiectului acțiunii principale, care este mai mare de 500.000 RON.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții B., C., H. și F., G., D. și intervenienta I..

La termenul de judecată din 22.09.2008, recurentul D. a declarat că înțelege să renunțe la judecata recursului.

Prin decizia civilă nr. 1326/22.09.2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2005, s-au respins ca nefondate, recursurile formulate de recurenții-pârâți B., C., H. și F., de recurentul-pârât G., precum și de recurenta-intervenientă I., împotriva deciziei civile nr. 202A/7.02.2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, încontradictoriu cu intimata-reclamantă A. și intimatul-pârât E.; s-a luat act de renunțarea recurentului D., la judecata recursului și au fost obligați recurenții-pârâți B., C., H., F., G. și recurenta-intervenientă I. la plata sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă A..

Cauza a fost astfel înregistrată la data de 20.12.2008, în fond, pe rolul Tribunalului București, secția a V-a Civilă, sub nr. x/2008.

În rejudecare, la data de 16.03.2009, pârâtul E. a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat instanței ca, în cazul admiterii acțiunii principale, să constate în favoarea sa un drept de superficie asupra terenului ocupat de imobilul casă de locuit, proprietatea sa, situat în Orașul Voluntari, str. x, Jud. Ilfov, pe durata existenței construcției, în suprafață de 250 mp., stabilind și un drept de servitute de trecere la str. x.

La aceeași dată ca și pârâtul de mai sus, pârâtul H. formulează cerere reconvențională, prin care solicită instanței ca, în cazul admiterii acțiunii principale, să constate în favoarea sa un drept de superficie asupra terenului ocupat de imobilul casă de locuit, proprietatea sa, situat în Orașul Voluntari, str. x, Jud. Ilfov, pe durata existenței construcției, în suprafață de 250 m.p., stabilind și un drept de servitute de trecere la str. x.

La aceeași dată ca și pârâtul de mai sus, pârâtul D. formulează cerere reconvențională, prin care solicită instanței ca, în cazul admiterii acțiunii principale, să constate în favoarea sa un drept de superficie asupra terenului ocupat de imobilul casă de locuit, proprietatea sa, situat în Orașul Voluntari, str. x, Jud. Ilfov, pe durata existenței construcției, în suprafață de 250 m.p., stabilind și un drept de servitute de trecere la str. x

Prin sentința civilă nr. 1270 din 13.06.2012, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată așa cum a fost modificată formulată de reclamanta A. și a luat act de renunțarea pârâților B., C., H. și G. la judecarea cererilor reconvenționale privind constatarea dobândirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra terenurilor și tuate în Com. Voluntari, str. x, str. x, str. x, str. x, jud. Ilfov și prin accesiune a dreptului de proprietate asupra construcțiilor edificate pe terenurile și tuate în Com. Voluntari, str. x, str. x, str. x.

A luat act de renunțarea pârâtului F. la judecarea cererii reconvenționale privind constatarea calității sale de constructor de bună credință a imobilului - casă de locuit și tuat în com. Voluntari, str. x, jud. Ilfov.

A respins ca nefondate cererea de intervenție în interes propriu, cererea de arătare a titularului dreptului și cererea de chemare în garanție, formulate de intervenienta I..

A respins ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâtul E. pentru constatarea unui drept de superficie asupra terenului ocupat de casă de locuit, și tuat în Or. Voluntari, str. x, jud. Ilfov și stabilirea unei servituți de trecere la str. x.

A respins ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâtul H. pentru constatarea unui drept de superficie asupra terenului ocupat de casă de locuit, și tuat în Or. Voluntari, str. x, jud. Ilfov și stabilirea unei servituți de trecere la str. x.

A respins ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâtul D. pentru constatarea unui drept de superficie asupra terenului ocupat de casă de locuit, și tuat în Or. Voluntari, str. x, jud. Ilfov și stabilirea unei servituți de trecere la str. x.

A respins ca nefondată cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

A respins ca nefondate cererile formulate de pârâții E., H., F., D. și intervenienta I. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, înainte de a analiza probelor administrate în cauză, tribunalul a reținut că la data de 26.06.2006, pârâții reclamanți B., C., H. și G. au renunțat la judecarea cererilor reconvenționale privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate în patrimoniul lor prin uzucapiune, astfel că a luat act de această manifestare de voință, urmând a analiza pe fond cererea de chemare în judecată, cererea de intervenție formulată de numita I. și orice alte cereri la care nu s-a renunțat pe parcursul procesului.

De asemenea, tribunalul a luat act de renunțarea la judecarea cererii reconvenționale formulate și de pârâtul F. - f x ds. TMB prin care solicita să se constate calitatea acestuia de constructor de bună credință.

Pentru faptul că s-a apreciat că prima instanță de fond care a analizat cauza nu a fost competentă material să soluționeze cauza de față, tribunalul a dat eficiență juridică manifestărilor de voință ale părților din primul ciclu procesual.

Cu privire la cererea de intervenție formulată de numita I., în calitate de soție a pârâtului D. care nu a formulat cerere reconvențională, prin care solicită să i se recunoască acesteia calitatea de constructor de bună credință, tribunalul a calificat-o ca fiind o cerere de intervenție în interes principal deoarece emite o pretenție proprie și tinde să clarifice situația juridică a imobilului a cărui demolare se cere.

A reținut, de asemenea, că, prin același înscris, intervenienta I. a formulat cerere de arătare a titularului dreptului, precizând că Primăria Voluntari este proprietarul terenului pe care l-au închiriat și pe care au construit casa și cerere de chemare în garanție a Primăriei Voluntari, urmând ca, dacă petenta și soțul acesteia - pârâtul D. vor cădea în pretenții, aceasta să fie obligată la plata către petentă a sumei de 400.000 RON cu titlu de prejudiciu.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocate de pârâta B. prin întâmpinare, instanța a reținut că datorită faptului că în cauză se judecă o acțiune în revendicare care presupune analizarea pe fond a calității de proprietar a reclamantului și eventual compararea titlurilor de proprietate de care părțile se prevalează, tribunalul a apreciat că fiind chiar de esența acțiunii analizarea calității de proprietar a reclamantei, excepția de față reprezintă o simplă apărare a pârâtului.

Urmare celor de mai sus, tribunalul a analizat pe fondul cauzei eventuala calitate a reclamantei de proprietar asupra terenului în cauză și nu ca excepție distinctă.

Din analiza coroborată a probelor administrate în cauză, tribunalul a constatat că reclamanta se pretinde proprietara unui teren în suprafață de 4 ha situat în com. Voluntari, jud. Ilfov, tarlaua x, parcelele 770, 670, 690, 692.

În acest sens, reclamanta se prevalează de contractul de donație nr. x/23.09.1996, prin care numita K. le-a donat soților L. și A. teren în suprafață de 36.000 mp situat în intravilanul com. Voluntari, tarlaua x, parcelele 770, 670, 692, SAI. Acesta figurează în evidențele fiscale pe sos. x, com. Voluntari, jud. Ilfov.

Anterior, la data de 04.10.1982, numita M. a lăsat testament în favoarea soților L. și A., testament care și-a produs efecte juridice în sensul că soții L. și A., în calitate de moștenitori testamentari ai defunctei sus menționate, au obținut în instanță (sentința civilă nr. 2221/08.07.1993 pronunțată de Judecătoria Sectorului Agricol Ilfov, mun. București în cauza cu nr. x/1991- fila x) dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 4 ha teren arabil situat în Comuna Voluntari SAI.

La dosar se află depuse înscrisuri în legătură cu proprietatea numitei M. asupra terenului vândut soților L. și A. (f.104 - Sentința civilă nr. 251/14.02.1992 pronunțată de Judecătoria SAI pronunțată în cauza cu nr. x/1991 prin care Comisia Centrală a Comunei Voluntari de aplicare a legii nr. 18/1991 este obligată să reconstituie petentului N. (probabil rudă cu numita M.) dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 4,8 ha teren arabil din extravilanul localității.

Prin certificatul de moștenitor nr. x/1990 -f 105 se reține că numita A., reclamanta în cauză, în calitate de legatară universală are cota de 1/2 din masa succesorală, în masa succesorală a defunctei M. nefiind menționat și terenul în cauză.

Prin contractul de vânzare cumpărare nr. x/10.11.1994 -f 47, soții L. și A. au vândut numitei K. un teren intravilan în suprafață de 36.000 mp (33.000 mp + 3.000 mp din totalul de 40.000 mp), teren situat în com. Voluntari, tarla x, parcelele 770, 670, 690, 692 SAI.

Despre acest teren se face referire în contract că este dobândit de vânzători în baza sentinței civile nr. 2221/1993 pronunțată de Judecătoria S.A.I. și fișei de punere în posesie nr. 747/1994.

La același moment, pentru faptul că reclamanta avea la acea dată un drept de proprietate asupra unei suprafețe de 40.000 mp, aceasta a vândut diferența de 4000 mp rămași astfel: 2000 mp către O., cu contractul de vânzare cumpărare nr. x/10.11.1994 și 2000 mp către P., cu contractul de vânzare cumpărare nr. x/10.11.1994.

Prin contractul de vânzare cumpărare nr. x/04.10.2000 -f 248, soții L. și A. au vândut numitului Q. suprafața de 500 mp teren situat în intravilanul com. Voluntari, tarlaua x, jud. Ilfov, cu vecinătățile indicate în contract unde se consemnează că acest teren este parte din cel dobândit de vânzători prin contractul de donație nr. x/1996.

Prin contractul de vânzare cumpărare nr. x/12.02.1998 -f 267-269, soții L. și A. au vândut numitului R. suprafața de 24800 mp teren din suprafața totală de 36.000 mp situat în com. Voluntari, șos. x, jud. Ilfov, cu vecinătățile indicate în contract unde se consemnează că acest teren este parte din cel dobândit de vânzători prin contractul de donație nr. x/1996.

Prin contractul de vânzare cumpărare nr. x/02.11.1999 -f 251-252, soții L. și A. au vândut către S.C. S. S.R.L. suprafața de 2190 mp teren viran situat în intravilanul com. Voluntari, T1/1, P 2/15, jud. Ilfov, cu vecinătățile indicate în contract unde se consemnează că acest teren este parte din cel dobândit de vânzători prin contractul de donație nr. x/1996.

La dosar, la filele x, se află depuse înscrisuri care atestă că parte din terenul situat în intravilanul loc. Voluntari, tarla x, parcelele 770, 670, 690 și 692 a făcut obiectul altor tranzacții între alte persoane care nu sunt părți în cauză: prin contractul de vânzare cumpărare nr. x/27.02.1996 -f 330, soții O. și T. au vândut către S.C. U. S.R.L. suprafața de 2000 mp teren situat în intravilanul com. Voluntari, tarlaua x, parcelele 770, 670, 690 și 692, jud. Ilfov, cu vecinătățile indicate în contract unde se consemnează că acest teren este dobândit de la soții L. și A. în baza contractului de vânzare cumpărare nr. x/10.11.1994, la rândul lor dobândit în baza sentinței civile nr. 2221/1993 emisă de Judecătoria SAI.

Vânzările parțiale de teren cumulate cu situația de fapt au determinat vecinătăți conflictuale. Astfel S.C. U. S.R.L. s-a judecat cu pârâtul C. pentru granițuire.

Acest ultim lot vândut a fost vândut apoi integral către V. - f 326 care a vândut parte din teren - f 327, respectiv suprafața de 151,64 mp către W..

Adunând suprafețele vândute de reclamantă, tribunalul a constatat că aceasta a vândut suprafața de 27.490 mp din totalul de 36.000 mp, rămânând diferența de 8510 mp (se are în vedere faptul că tranzacțiile relevate de înscrisurile de la fil 333-336 au în vedere un lot de 2000 de mp vândut distinct de cei 36000 mp redobândiți de reclamantă).

Deși ultima vânzare a soților L. și A. a avut loc în anul 2000, în evidențele fiscale ale anului 2006 -f 412, aceștia figurează cu suprafața de 8700 mp ca parte din suprafața inițială de 40000 mp din care se reține că s-au înstrăinat mai multe loturi de teren.

Urmare celor de mai sus, s-a constatat o succesiune de acte juridice între soții L. și A. și numita K. pe care însă tribunalul nu l-a putut cenzura indiferent de scopul părților la încheierea acestor acte, actele fiind valabile, întrucât nu au fost desființate până în prezent.

Reclamanta a pretins că parte din terenul proprietatea sa este folosit de pârâții în cauză care și-au construit case profitând de vârsta avansată a acesteia.

Faptul că pârâții au construit case pe terenurile pe care le folosesc nu este contestat de nimeni, ci chiar confirmat de probele administrate în cauză (mai ales expertiza tehnică în specialitatea construcții - f 510 și urm), inclusiv prin faptul că parte din pârâți au formulat cereri reconvenționale prin care au solicitat să se constate că au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune de 30 de ani.

Situația de fapt și poziția procesuală a pârâților în acest sens rămâne indiferent de renunțarea ulterioară a acestora la judecarea cererilor reconvenționale.

Din înscrisul de la fial 62 din dosar - adresă răspuns emisă de Inspectoratul de Stat în Construcții reiese că, construcțiile executate pe terenul din Com. Voluntari, str. x au fost edificate în perioada 1990-1994.

Aceeași situație, respectiv existența unor construcții pe terenul din șos. x, com. Voluntari, reiese din adresa nr. x/29.09.1996 - f 65 emisă de Primăria Com. Voluntari.

Pe terenul reclamantei, cf. adresei nr. x/27.08.1996 -f 429, în anul 1996, autoritățile locale au identificat 7 construcții în stadii diferite de execuție, respectiv pe cel construit în str. x, construit în 1992 de F., pe cel construit în str. x, construit în 1992 de E., pe cel construit în str. x, construit de C., pe cel construit în str. x, construit în 1992 de X..

Existența acestor imobile la data formulării litigiului de față și după, respectiv în anul 2007, rezultă și din raportul de expertiză tehnică în specialitatea construcții care a identificat în teren construcțiile edificate de pârâți pe terenul revendicat în cauză.

S-a concluzionat astfel că pârâtul D. are o casă de locuit, garaj și anexe pe str. x, or. Voluntari, jud. Ilfov, pârâtul E. are o casă de locuit, coteț de porci, șopron și magazine pe str. x, or. Voluntari, jud. Ilfov, pârâtul H. are o casă de locuit, magazie 1, magazie 2 și anexă pe str. x, or. Voluntari, jud. Ilfov, pârâtul F. are o casă de locuit și anexă pe str. x, or. Voluntari, jud. Ilfov, pârâtul G. are o casă de locuit, fundație construcție nouă și garaj pe str. x, or. Voluntari, jud. Ilfov, pârâtul C. are o casă de locuit și anexă pe str. x, or. Voluntari, jud. Ilfov, pârâta B. are o casă de locuit, corp secundar 1 și corp secundar 2 pe str. x, or. Voluntari, jud. Ilfov.

Cu privire la existența construcțiilor în cauză și data edificării lor, tribunalul a avut în vedere expertizele tehnice efectuate în cauză care au presupus deplasarea la fața locului. S-a înlăturat ca neutil și neconcludent în cauză înscrisul depus la fil 614 care consemnează o declarație a unei persoane care contestă existența construcțiilor pe terenul reclamantei în perioada anului 1994.

Tribunalul a avut în vedere faptul că declarația nu este administrată nemijlocit de instanță, iar fără această înscrisul nu are existență de sine stătătoare.

În al doilea ciclu procesual, instanța de rejudecare a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice topografice - f 132 și urm. Vol. 1 Tmb - pentru identificarea și măsurarea terenului aparținând reclamantei conform titlului de proprietate exhibat de aceasta și identificarea construcțiilor edificate de pârâți și dacă acestea se află situate pe proprietatea reclamantei.

Expertul desemnat în cauză a concluzionat că o suprafață de 6492 mp este ocupată de pârâți. Din schița anexă la expertiză - f 136 se constată că pârâți ocupă grupat exact diferența de teren nevândută de reclamantă. Această concluzie rezultă din faptul că vecinii acestora sunt dobânditorii direct de la reclamantă ai unor loturi din terenul acesteia.

De asemenea, în al doilea ciclu procesual s-a efectuat și un alt raport de expertiză tehnică în specialitatea construcții care a concluzionat că pârâtul D. ocupă o suprafață de 825 mp, cu suprafață construită de 195 mp, pârâtul E. ocupă o suprafață de 869 mp, cu suprafață construită de 202 mp, pârâtul H. ocupă o suprafață de 1972 mp, cu suprafață construită de 255 mp, pârâtul F. ocupă o suprafață de 417 mp, cu suprafață construită de 172 mp, pârâtul G. ocupă o suprafață de 1063 mp, cu suprafață construită de 98 mp, pârâtul C. ocupă o suprafață de 929 mp, cu suprafață construită de 150 mp, pârâta B. ocupă o suprafață de 999 mp, cu suprafață construită de 98,30 mp.

Cu privire la pârâții F. și C., din adresa nr. x/27.08.1996 -f 66 rezultă că aceștia au edificat construcții astfel: F. în anul 1992, pe str. x, iar C. în anul 1994 pe str. x.

Pârâtul F. folosea terenul în cauză, la momentul edificării construcției, în baza contractului de închiriere nr. x/23.07.1991 - f 132, casa fiind construită în baza unui aviz de principiu -f 134.

La dosarul cauzei, la fila x se află înscrisuri prin care se probează faptul că acest pârât este cel care achită taxe și impozite și plătește utilități pentru imobilul situat în com. Voluntari, str. x (nr. neindicat în înscrisuri), jud. Ilfov.

Din interogatoriul administrat în cauză pârâtului F. în ambele cicluri procesuale (f 492 ds. 1 fond), reiese că acesta nu a cunoscut situația juridică a imobilului, respectiv faptul că reclamanta ar fi proprietara terenului decât când a fost chemat în judecată de aceasta.

La dosarul cauzei, la fil 28 - 45 se află înscrisuri prin care se probează faptul că pârâta B. și soțul acesteia și pârâtul C. sunt cei care achită taxe și impozite și plătesc utilități pentru imobile nedeterminate (nu rezultă din aceste înscrisuri), fiind de presupus că sunt cele folosite efectiv de pârâți.

La fil 71 se află depusă o declarația olografă, nesemnată, prin care aparent pârâtul F. își manifestă intenția de a cumpăra terenul de 400 mp din str. x, com- Voluntari, jud. Ilfov.

Din interogatoriul administrat în cauză pârâtului C. în ambele cicluri procesuale (f 498 ds. 1 fond), reiese că acesta nu a cunoscut situația juridică a imobilului, respectiv faptul că reclamanta ar fi proprietara terenului decât când a fost chemat în judecată de aceasta.

Cu privire la situația pârâtului D. și implicit a intervenientei I., din actul de la fila x (adresă răspuns enr. 116853/19.10.2001 emisă de Inspectoratul de Poliție al Jud. Ilfov), rezultă că aceștia au cumpărat de la numitul X. (cu contract de vânzare cumpărare nr. x/29.11.1996) un teren în suprafață de 600 mp și imobilul construit pe acesta, situat în Com. Voluntari, șos. x A (str. x, parcela x) jud. Ilfov - f 202, 355.

Numitul X., care nu este parte în prezenta cauză, dar care este autorul pârâtului D., a fost amendat pentru construcție fără autorizație, dar a obținut hotărâre favorabilă - sentința civilă nr. 1544/15.04.1994 - f 352 schimbată în tot prin decizia civilă nr. 1858A/17.11.1994 a Tribunalului Mun. București-f 353, la fel ca și alți pârâți -f 66.

Autorul X. deținea terenul de la Primăria Voluntari în baza contractului de închiriere nr. x/15.04.1991, construcția fiind edificată în baza avizului de principiu nr. x/25.04.1991.

Cu privire la construcția acestor pârâți, tribunalul a luat act că la dosarul de fond se află o copie de pe încheierea de carte funciară nr. x/03.11.2005 prin care, avându-se în vedere inclusiv contractul de vânzare sus menționat, este înscris dreptul de proprietate al pârâților pe construcție, iar al Statului pe teren situat în Com. Voluntari, str. x, jud. Ilfov.

La dosarul cauzei, la fil 362-370 se află înscrisuri prin care se probează faptul că soții Dragomir sunt cei care achită taxe și impozite și plătesc utilități pentru imobilul situat în com. Voluntari, str. x, jud. Ilfov.

Din interogatoriul administrat în cauză intervenientei I. în ambele cicluri procesuale (f 480 ds. 1 fond), reiese că aceasta nu a cunoscut situația juridică a imobilului, respectiv faptul că reclamanta ar fi proprietara terenului decât în anul 2001 când a fost chemată în judecată de aceasta.

Din interogatoriul administrat în cauză pârâtului D. în ambele cicluri procesuale (f 483 ds. 1 fond), reiese că acesta nu a cunoscut situația juridică a imobilului, respectiv faptul că reclamanta ar fi proprietara terenului decât în anul 2001 când a fost chemată în judecată de aceasta.

Cu privire la situația pârâtului H., la fila x se află depusă o declarația olografă, nesemnată (la locul semnături este redat numele pârâtului la fel ca și în textul actului de unde se deduce că reprezintă doar consemnarea numelui), prin care aparent acest pârât își manifestă intenția de a cumpăra terenul pe care se află ridicată casa sa.

La dosarul cauzei, la fila x se află înscrisuri prin care se probează faptul că pârâtul H. este cel care achită taxe și impozite și plătește utilități pentru imobilul situat în com. Voluntari, str. x, jud. Ilfov.

Din interogatoriul administrat în cauză pârâtului H. în ambele cicluri procesuale (f 486 ds. 1 fond), reiese că aceasta nu a cunoscut situația juridică a imobilului, respectiv faptul că reclamanta ar fi proprietara terenului decât în anul 2001 când a fost chemată în judecată de aceasta.

Cu privire la situația pârâtului E., aceasta reiese din înscrisurile depuse la fil. 206 și urm. Astfel, acesta a construit o casă (acest fapt se deduce din moment ce i s-a solicitat demolarea inclusiv de către Primăria Com. Voluntari - f 207) pe un teren de 600 mp situat în str. x, com. Voluntari, închiriat în baza contractului de închiriere nr. x/29.09.1991 -f 206.

Cu privire la această construcție, autoritățile locale au solicitat demolarea, pârâtul având însă câștig de cauză dat de instanță prin sentința civilă nr. 2601/16.09.1993 pronunțată de Judecătoria SAI în dosarul nr. x/1993 - f 385.

Mai mult decât atât, prin decizia civilă nr. 769/02.04.2003 -f 210, 376 pronunțată de Tribunalul București în cauza cu nr. x/2003 s-a recunoscut calitatea de constructori de bună credință a soților Iacob cu privire la imobilul construit str. x, com. Voluntari, cauza fiind soluționată în contradictoriu cu alt reclamant decât cel în cauză, respectiv Primăria Com. Voluntari.

La dosarul cauzei, la fila x se află înscrisuri prin care se probează faptul că pârâtul E. este cel care achită taxe și impozite și plătește utilități pentru imobilul situat în com. Voluntari, str. x 83 sau 15 (f 216), jud. Ilfov.

Din interogatoriul administrat în cauză pârâtului E. în ambele cicluri procesuale (f 499 ds. 1 fond), reiese că aceasta nu a cunoscut situația juridică a imobilului, respectiv faptul că reclamanta ar fi proprietara terenului decât când a fost chemat în judecată de aceasta.

Cu privire la situația pârâtei B., la dosarul cauzei, la fil 28 - 45 se află înscrisuri prin care se probează faptul că pârâta B. și soțul acesteia și pârâtul C. sunt cei care achită taxe și impozite și plătesc utilități pentru imobile nedeterminate (nu rezultă din aceste înscrisuri), fiind de presupus că sunt cele folosite efectiv de pârâți.

Din interogatoriul administrat în cauză pârâtei în ambele cicluri procesuale (f 501 ds. 1 fond), reiese că aceasta nu a cunoscut situația juridică a imobilului, respectiv faptul că reclamanta ar fi proprietara terenului decât când a fost chemată în judecată de aceasta.

Cu privire la situația pârâtului G., instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 5003/27.11.1997 pronunțată de Judecătoria Buftea în cauza cu nr. x/1997- f 116, definitivă și irevocabilă, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local Afumați, jud. Ilfov, s-a constatat că acesta este constructor de bună credință a casei din str. x, jud. Ilfov.

Din înscrisurile de la fil 121-124, rezultă că acest pârât este cel care achită taxe și impozite și plătește utilități pentru imobil.

La fil 228 se află depusă o declarația olografă, nesemnată, prin care aparent numitul L. își manifestă intenția de a cumpăra un teren neindentificat prin acest înscris.

Din interogatoriul administrat în cauză pârâtului G. în ambele cicluri procesuale (f 489 ds. 1 fond), reiese că acesta nu a cunoscut situația juridică a imobilului, respectiv faptul că reclamanta ar fi proprietara terenului decât când a fost chemat în judecată de aceasta.

Urmare celor de mai sus, tribunalul a reținut că reclamanta se pretinde proprietara terenurilor pe care le folosesc pârâții și pe care aceștia și-au construit case și se comportă ca atare pretinzând pârâților să elibereze terenurile folosite de aceștia, cu consecința demolării construcțiilor lor.

Situația de fapt de mai sus a determinat tensiuni între părți care au culminat cu litigii penale - dosarul penal nr. x/2001 în care s-a pronunțat sentința penală nr. 1788/18.10.2001 pronunțată de Judecătoria Buftea prin care pârâții în cauză au fost achitați pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie prev. de art. 220 C. pen.

Din coroborarea probelor administrate în cauză, s-a constatat că, indiferent de neconcordanțele de suprafețe între cele două parcele ale reclamantei, în amplasamentul reclamantei se regăsesc terenurile folosite de pârâți așa cum sunt indicate.

Drept urmare, instanța a reținut că în favoarea pârâților operează, din însăși faptul posesiei, o prezumtiei relativa de proprietate, iar reclamanta nu face dovada deplină a dreptului său de proprietate.

Astfel, chiar dacă reclamanta se prevalează în mod special de contractul de donație nr. x/23.09.1996 încheiat cu numita K., tribunalul a reținut că acesta se fundamentează pe sentința civilă nr. 2221/1993 pronunțată de Judecătoria S.A.I. și fișa de punere în posesie nr. 747/1994.

Însă sentința civilă nr. 221/1993 sus menționată nu instituie decât o obligație de a face, respectiv de a se dispune reconstituirea dreptului de proprietate asupra a 4 ha teren arabil situat în Comuna Voluntari SAI și pe numele lui L. și A. reținându-se calitatea acestora de continuatori ai autoarei.

În plus, tribunalul a reținut că instanța de mai sus nu a identificat topometric terenul de reconstituit acesta fiind apanajul exclusiv al Comisiilor de aplicare a legii nr. 18/1991.

După această sentință, tribunalul a reținut că reclamanta nu a dobândit nici un titlu de proprietate în baza legii nr. 18/1991, ci doar un act de punere în posesie despre care nu se poate afirma că îi conferă dreptul de proprietate exclusiv.

Din chiar titlul actului - de punere în posesie - se constată că acesta are un caracter executoriu și accesoriu doar, respectiv de a da eficiență practică unui eventual titlu de proprietate care în cauză nu există.

Legea nr. 18/1991, în art. 8 prevede expres că actul prin care se stabilește dreptul de proprietate este titlul de proprietate, care în cauză nu există.

Orice alt act emis chiar în baza aceleiași legi speciale nu poate avea aceleași efecte juridice deoarece legea nu a prevăzut nici un caz de echipolență.

S-a constatat astfel că reclamanta nu face dovada deplină a dreptului său de proprietate, motiv pentru care a respins cererea principală ca nefondată.

Cu privire la cererea de arătare a titularului dreptului formulată de pârâta I., instanța de fond a reținut că din situația de fapt, așa cum a fost expusă mai sus, nu reiese că pârâta I. deține/exercită pentru altul un drept asupra terenului în cauză. Astfel, aceasta pretinde că a închiriat terenul de la Primăria Voluntari.

Acest contract care îi conferă un drept propriu de folosință, astfel că aceasta nu deține/exercită pentru altul acest drept asupra terenului în cauză.

Urmare celor de mai sus, tribunalul a respins această cerere ca nefondată deoarece nu se încadrează în premisele art. 64 C. proc. civ.

Cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de pârâta I., instanța de fond a reținut că pentru faptul că o astfel de cerere este condiționată de soluția pe fondul acțiunii în revendicare de față care a fost respinsă, tribunalul a respins-o ca nefondată.

Cu privire la cererea reconvențională formulată de pârâtul E. pentru constatarea unui drept de superficie, cu servitute de trecere s-a reținut că deoarece în cauză s-a reținut că reclamanta nu și-a dovedit calitatea de proprietar al terenului pe care pârâtul și-a construit casa, este evident faptul că nu se poate stabili un drept de superficie al acestuia în contradictoriu cu reclamanta în cauză.

Cu privire la cererea reconvențională formulată de pârâtul H. pentru constatarea unui drept de superficie, cu servitute de trecere, pentru identitate de rațiune, având în vedere aceleași considerente ca mai sus, tribunalul a respins această cerere reconvențională ca nefondată.

Cu privire la cererea reconvențională formulată de pârâtul D. pentru constatarea unui drept de superficie, cu servitute de trecere, pentru identitate de rațiune, având în vedere aceleași considerente ca mai sus, tribunalul a respins această cerere reconvențională ca nefondată.

Cu privire la cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, tribunalul a respins-o ca nefondată. Aceasta deoarece o astfel de obligația implică o culpă procesuală.

În cauză însă, dat fiind faptul că mare parte din neînțelegerile dintre părți au fost determinate și de conduita organelor de stat abilitate în materie de constituiri/reconstituiri ale drepturilor de proprietate asupra terenurilor, inclusiv asupra celui în cauză, demersul judiciar, indiferent de cine a fost întreprins nu face decât să clarifice situația juridică a imobilelor, aspect de interes pentru toate părțile în cauză.

În plus, tribunalul a reținut că reclamanta în cauză a căzut în pretenții, în accepțiunea art. 274 C. proc. civ.

Cu privire la cererile formulate de pârâții E., H., F., D. și intervenienta I. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, tribunalul le-a respins ca nefondate, avându-se în vedere aceleași considerente ca mai sus, cu privire la cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A..

Prin decizia civilă nr. 270A din 17 iunie 2014 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă A., împotriva sentinței civile nr. 1270/13.06.2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2008, în contradictoriu cu intimata-intervenientă I. și intimații-pârâți F., D., Y. și Z., H., G., C., și B..

A admis cererea de aderare la apel formulată de intimatul-pârât E..

A schimbat în parte sentința apelată, astfel:

A admis în parte cererea reclamantei după cum urmează:

A obligat pe pârâții B., C., H., G., F. și D. să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie terenurile deținute, astfel: pârâtul B. terenul din orașul Voluntari, județul Ilfov; pârâtul C. terenul din orașul Voluntari, județul Ilfov, pârâtul H. terenul din orașul Voluntari, județul Ilfov, pârâtul G. terenul din orașul Voluntari, județul Ilfov, pârâtul F. terenul din orașul Voltuntari str. x, județul Ilfov, pârâtul D., terenul din orașul Voluntari, județul Ilfov.

A obligat pe acești pârâți să ridice construcțiile edificate pe terenurile menționate mai sus, iar în cazul neexecutării de către aceștia, autorizează pe reclamantă să le desființeze ea, pe cheltuiala pârâților.

A menținut soluția primei instanțe de respingere a cererii reclamantei formulată împotriva pârâților Z. și Y. ca neîntemeiată.

A admis cererea reconvențională formulată de Z. și Y., astfel:

A constatat dreptul de superficie al pârâtelor reclamante Z. și Y. asupra imobilului teren și construcție din orașul Voluntari, județul Ilfov.

A obligat pe pârâții B., C., H., G., F. și D. la suma de 29.433 RON cheltuieli de judecată către reclamantă în toate fazele procesuale.

A obligat pe reclamantă la 1538 RON cheltuieli de judecată către Z. și Y..

A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut următoarele:

În ceea ce privește situația de fapt, instanța a reținut că din cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, reiese că aceasta invocă dreptul său de proprietate asupra terenului aflat în posesia pârâților în baza contractului de donație nr. x/23.09.1996 încheiat cu numita K., fundamentat pe sentința civilă nr. 2221/1993 pronunțată de Judecătoria S.A.I. și fișa de punere în posesie nr. 747/1994.

Este adevărat că prin sentința civilă nr. 221/1993 pronunțată de Judecătoria SAI a fost obligată Comisia Centrală a Comunei Voluntari de aplicare a Legii nr. 18/1991 doar la reconstituirea în favoarea petenților L. și A. a dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 4 ha teren arabil din extravilanul localității, dobândită de aceștia prin moștenire testamentară de la defuncta M., fără ca acest teren să fie individualizat în această hotărâre.

Însă, fișa de punere în posesie nr. 747/1994 a fost eliberată în executarea acestei hotărâri judecătorești, iar aceasta stabilește amplasamentul terenului pentru care a fost emisă, ca fiind în Tarlaua 32, Parcela 770, 690, 692, 670, iar prin schița anexă la această fișă acesta a fost împărțit în două loturi, respectiv unul în suprafață de 31300 mp și altul în suprafață de 8700 mp.

Este adevărat că în cazul terenurilor pentru care s-a făcut reconstituirea dreptului de proprietate după procedura instituită prin legile speciale, Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997 și Legea nr. 1/2000, o persoană poate să redobândească posesia numai pentru suprafețele de teren atribuite în cadrul procedurii de reconstituire, iar dovada dreptului de proprietate pentru terenul care face obiectul revendicării se face cu titlu de proprietate emis conform art. 116 din Legea nr. 18/1991. Însă, procesul-verbal de punere în posesie nr. x/1991 atestă nu doar faptul reconstituirii, ci, pentru faptul că stabilește amplasamentul terenului atribuit, aceasta face dovada existenței dreptului de proprietate al apelantei reclamante pentru terenul ce face obiectul acțiunii în revendicare.

În acest sens sunt și dispozițiile Legii nr. 1/2000, care prevăd că drepturile dobândite cu respectarea prevederilor fondului funciar, pentru care au fost eliberate adeverințe de proprietate, procese-verbale de punere în posesie sau titluri de proprietate, rămân valabile fără nici o altă confirmare.

Aceste adeverințe au avut un caracter provizoriu, valabilitatea lor încetând o dată cu emiterea și înmânarea titlurilor de proprietate.

Prin urmare, adeverința de punere în posesie nr. 747/1994, deși are valoare provizorie, face dovada dreptului de proprietate al apelantei reclamante până la eliberarea titlului de proprietate și poate fi opusă cu asemenea valoare într-o acțiune în revendicare în contra posesorilor care nu au nici o dovadă de proprietate.

A mai reținut instanța de apel că reclamanta a depus la dosar extrasul de carte funciara eliberat pe numele acesteia, din care rezultă că dreptul de proprietate dobândit de aceasta prin contractul de donație nr. x/23.09.1996 a fost întabulat în cartea funciară fiind opozabil erga omnes.

Este adevărat, de asemenea, că mare parte din acest teren a făcut obiectul unor înstrăinări, suprafața de teren rămasă în proprietatea apelantei reclamante fiind de 8500 mp, din care, potrivit concluziilor raportului de expertiză topografică, suprafața de 6492 mp este ocupat de către pârâți.

Aceștia din urmă nu au nu i-au putut opune apelantei reclamante nici un alt drept de proprietate, ei având posesia terenurilor pe care le ocupă, în baza unor contracte de închiriere încheiate cu Primăria Orașului Voluntari.

Astfel, pârâtul F. deține o suprafață de 417 mp în baza contractului de închiriere nr. x/23.07.1991, pârâții D. și intervenienta I. ocupă o suprafață de 825 mp, din care suprafața de 600 mp în baza contractului de închiriere nr. x/15.04.1991 deținut de numitul X. și transmis către aceștia prin contractul de vânzare cumpărare a construcției nr. 596/29.11.1996.

În ceea ce îi privește pe pârâții B., C., H. și G., aceștia nu au prezentat nici un act juridic în baza căruia dețin posesia suprafețelor de teren identificate prin raportul de expertiză tehnică topografică întocmit în cauză, respectiv 999 mp pârâta B., 929 mp pârâtul C., 1972 mp pârâtul H. și 1063 mp pârâtul G..

Faptul că aceștia au plătit impozitele și taxele pentru terenurile pe care le ocupă, putea avea relevanță în analizarea îndeplinirii condițiilor uzucapiunii.

Însă, deși pârâții B., C., H. și G. au invocat pe cale reconvențională uzucapiunea de 30 de ani supra terenurilor și accesiunea imobiliară asupra construcțiilor, au renunțat la judecarea acestor cereri la data de 26.06.2006, astfel încât, respectând principiul disponibilității care guvernează procesul civil, instanța nu poate da eficiență, sub aspectul dovedirii dreptului de proprietate, efectelor prescripției achizitive.

În această situație, apreciind că reclamantă a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului revendicat de la pârâți, care nu i-au putut opune acesteia un astfel de drept, instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiată acțiunea în revendicare.

În ceea ce privește cererea reclamantei prin care a solicitat obligarea pârâților de a ridica construcțiile pe care le-au edificat pe terenul proprietatea sa, instanța de apel a reținut incidența dispozițiilor art. 494 alin. (3) teza a II-a C. civ., potrivit cărora "dacă plantatiile, cladirile si operele au fost făcute de catre o a treia persoana de bună-credință, proprietarul pămîntului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantații, clădiri, și lucrări, dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor și prețul muncii, sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creșterii valorii fondului".

Per a contrario, demolarea unei constructii edificata pe terenul altuia, în raport de exigentele art. 494 C. civ., nu se poate dispune la cererea proprietarului terenului decât daca constructorul a fost de rea-credință, în sensul că ar fi cunoscut că terenul asupra caruia realizeaza construcția nu îi aparține.

În speță, pârâtul F. deține o suprafață de 417 mp în baza contractului de închiriere nr. x/23.07.1991, pe care a edificat o construcție în suprafață de 172 mp, iar pârâții D. și intervenienta I. ocupă o suprafață de 825 mp, din care suprafața de 600 mp în baza contractului de închiriere nr. x/15.04.1991 deținut de numitul X. și transmis către aceștia prin contractul de vânzare cumpărare a construcției nr. 596/29.11.1996, pe care se află edificată o construcție în suprafață de 195 mp.

Prin urmare, câtă vreme pârâții dețineau terenurile în baza unor contracte de închiriere încheiate cu Primăria Orașului Voluntari, aceștia nu puteau crede că terenurile pe care au construit casele sunt ale lor, cu atât mai mult cu cât aceste construcții au fost ridicate fără să fi fost eliberate autorizații de construcție cerute de legislația în vigoare

Pe de altă parte, din cuprinsul acestor contracte de închiriere rezultă că pârâții, în calitate de chiriași, aveau obligația de a face demersuri pentru obținerea aprobării necesare executării de construcții.

Or, toate construcțiile edificate de pârâți pe suprafețele de teren în litigiu au fost construite fără ca aceștia să dețină autorizație de construire, ci doar avize de principiu emise de Primăria Orașului Voluntari, care nu țin loc autorizației de construire prevăzută de lege.

De altfel, aceștia au și fost amendați de Primarul Orașului Voluntari pentru construirea fără autorizație, iar potrivit adresei nr. x din 26 septembrie 2007 emisă de Primăria Voluntari în "registrele de evidență a autorizațiilor de construire nu figurează cu autorizații de construire eliberate pe numele persoanelor numite, acestea fiind construcții abuzive".

Mai mult, dacă pârâții ar fi respectat obligațiile impuse de legislația în domeniul construcțiilor și ar fi executat construcțiile până la începerea aplicării Legii nr. 18/1991, terenurile deținute în baza contractelor de închiriere nu ar mai fi putut face obiect al acestei legi, fiind exceptate de la efectuarea de puneri în posesie.

Nici pârâții H., B., C. și G. nu au putut prezenta autorizații de construire pentru construcțiile edificate pe terenurile pe care le ocupă, respectiv pârâtul H. o construcție în suprafață de 255 mp, pârâta B. o construcție de 98,30 mp, pârâtul C. o construcție de 150 mp și pârâtul G. o construcție de 98 mp.

De altfel, acestea sunt considerate de Primăria Orașului Voluntari, potrivit aceleiași adrese nr. x din 26 septembrie 2007, "construcții abuzive".

Pe de altă parte, acești pârâți nu pot fi considerați constructori de bună credință și pentru faptul că, în lipsa unui înscris, chiar și sub semnătură privată, care să le formeze convingerea eronată că terenurile pe care construiesc le aparțin, aceștia au exercitat o simplă posesie ca stare de fapt asupra terenurilor, fiindu-le imputabilă ridicarea unor construcții în aceste condiții. Aceasta întrucât lipsa de diligență a constructorului de a verifica, în prealabil, situația juridică a terenului pe care ridică o construcție, constituie unul dintre elementele care pot contura reaua-credinta a acestuia.

În ceea ce le privește pe pârâtele aderente la apelul declarat de reclamantă, moștenitoarele pârâtului E., buna credinta a acestora nu poate fi pusa la îndoiala, ea fiind recunoscută și consacrată prin sentința civilă nr. 2601/16.09.1993, definitivă și irevocabilă, pronunțată de Judecătoria SAI.

Concluzionând, având în vedere buna-credință a constructorului E., recunoscută și consacrată prin sentința civilă nr. 2601/16.09.1993, definitivă și irevocabilă, pronunțată de Judecătoria SAI, apelanta reclamantă, proprietar al terenului, nu poate cere ridicarea construcției ci doar dobândirea acesteia prin invocarea accesiunii cu despăgubirea constructorului, motiv pentru care cererea privind obligarea pârâtelor aderente la apel de a ridica construcțiile edificate de defunctul E. pe terenul proprietatea reclamantei nu poate fi primită.

Pârâtele aderente la apelul declarat de reclamantă au solicitat pe această cale, modificarea hotărârii, în caz de admitere a acțiunii principale, în sensul admiterii cererii reconvenționale formulată de autorul lor și constatarea în favoarea acestora a unui drept de superficie asupra terenului ocupat de imobilul casă de locuit, proprietatea sa, stabilind și un drept de servitute de trecere la str. x.

În speță, astfel cum s-a arătat, prin sentința civilă nr. 2601/16.09.1993, definitivă și irevocabilă, pronunțată de Judecătoria SAI, autorului pârâtelor aderent la apelul reclamantei i-a fost recunoscută calitatea de constructor de bună credință.

În aceste condiții, în raport de drepturile dobândite în mod irevocabil de defunctul E. asupra construcției, instanța de apel a apreciat că pentru utilizarea optimă a acesteia se impune recunoașterea unui drept de folosință asupra terenului afectat de această construcție, ce limitează dreptul de proprietate al reclamantei, astfel că acțiunea în revendicare formulată în contradictoriu cu aderenții la apel urmează a fi respinsă.

Totodată, coexistența celor două drepturi, respectiv cel de proprietate asupra construcției și cel de folosință asupra terenului dă naștere unui drept de superficie, pe care Curtea urmează a-l recunoaște pârâtelor reclamante Z. și Y..

Acest drept nu poate fi recunoscut și celorlalți pârâți, întrucât, nefiindu-le recunoscută calitatea de constructori de bună credință asupra construcțiilor edificate pe terenul proprietatea reclamantei, constituirea unui drept de superficie nu este posibilă.

Împotriva deciziei civile nr. 270A din 17 iunie 2014 și a încheierii de ședință din 09 septembrie 2014, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă au declarat recurs reclamanta A. (decedată), de pârâții F. (decedat), C., G., H., B., D. și intervenienta I..

Recursul declarat de reclamanta A. (decedată)

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 din C. proc. civ. de la 1865, reclamanta a solicitat admiterea recursului și casarea în parte a deciziei instanței de apel în ceea ce privește admiterea cererii reconvenționale formulate de Z. și Y., privind constatarea dreptului de superficie a acestora asupra imobilului teren și construcție din orașul Voluntari, strada x nr. 15, jud. Ilfov, întrucât pe de o parte, instanța a acordat mai mult decât s-a solicitat prin cererea reconvențională, iar pe de altă parte, decizia a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.

În ceea ce privește aplicarea greșită a dispozițiilor referitoare la dreptul de supericie, reclamanta a susținut că, potrivit prevederilor legale și a jurisprudenței în materie în vigoare