ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1794/2017

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 18.04.2008, ulterior declinată în favoarea Tribunalului București, reclamanții A. și B. au solicitat ca, în urma comparării de titluri, să se constate că titiul lor de proprietate, din 31.07.1998 emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Ilfov, este mai caracterizat decât titlul pârâților C. și E. - contractul de vânzare-cumpărare din 12.10.2005, autentificat la notarul public F. - și să-i oblige pe aceștia să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 640 m.p, situat în strada Galata, oraș Voluntari, județ Ilfov.

Totodată, au solicitat obligarea pârâților G., H., I., J. și K. să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul situat în strada Galata, orașul Voluntari, județul Ilfov, pe care aceștia îl ocupă în prezent fără niciun titlu.

Prin cererea precizatoare formulată la data de 19.05.2008, reclamanții au solicitat și evacuarea pârâților C., E., G., H., I., J. și K. din construcțiile amplasate pe terenul situat În strada Galata, Voluntari, județul Ilfov.

La data de 12.05.2008, pârâții G., H., I. și K. au formulat întâmpinare și cerere reconvențională, în contradictoriu atât cu reclamanții, precum și cu pârâții C., E., L. - în calitate de mandatar al lui M., cât și cu pârâții persoane juridice Biroul Notarial Public N., Primăria Voluntari - Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991, Prefectura județului Ilfov - Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate:

a) nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 12 octombrie 2005 de B.N.P. N., încheiat între M., în calitate de vânzător, și C. și E., în calitate de cumpărători ai imobilului situat în Voluntari, județul Ilfov, compus din teren în suprafață de 600 m.p, și construcția edificată pe acesta, pentru cauză ilicită și fraudă la lege;

b) nulitatea absolută parțială a ultimei poziții având nr. de tarla 32, parcela 639, în suprafață de 1972 m.p., din titlul de proprietate din 31.07.1998, eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Ilfov;

c) în conformitate cu dispozițiile art. 36 alin. (6) din Legea nr. 18/19991 republicată, atribuirea în proprietatea pârâților, în indiviziune, a terenului în suprafața de 1.972 m.p., aflat în Voluntari, județ Ilfov, pentru care reclamanții-pârâți nu au fost puși în posesie, în condițiile în care titlul eliberat acestora nu se afla amplasat în zona la care face referire sentința civila nr. 2387 din 21.12.1990, pronunțată de Judecătoria Sectorului Agricol Ilfov, în dosarul civil nr. x/1990;

d) să se constate că reclamanților pârâți A. și B. le-a fost atribuită, prin sentința civilă nr. 2387 din 21.12.1990, terenul în suprafața de 10.000 rn.p, situat tn Voluntari, șos. Ștefanești, S.A.I., deci, pe un alt amplasament și cu o suprafață mai mare cu aproximativ 2.000 m.p., în care este inclusă în mod abuziv și suprafața de 1.972 m.p., aflată în Voluntari, județ Ilfov, teren pe care se află amplasate casele lor.

Prin cererea precizatoare la cererea reconvențională, formulată la data de 15.03.2010, pârâții-reclamanți G., H., I. și K. au solicitat, în contradictoriu cu reclamanții-pârâți A., și B. și cu pârâții L. mandatar al lui M., B.N.P. N., Primăria Voluntari - Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991, Prefectura județului Ilfov - Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 18/1991, constatarea accesiunii imobiliare artificiale asupra construcțiilor edificate pe terenul în litigiu de către pârâții reclamanți.

Prin sentința nr. 910 din 23.04.2012, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, cererea principală, astfel cum a fost precizată; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului B.N.P. N. și a respins cererea reconvențională împotriva acestui pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. (continuată de moștenitorii acestuia), E., Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 de pe lângă Primăria Voluntari, Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 de pe lângă Prefectura județului Ilfov pe cererea reconvențională; a admis în parte cererea reconvențională formulată și completată și a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate din 31.07.1998, în ceea ce privește terenul în suprafață de 1972 m.p. situat în tarlaua 32, parcela 639, respectiv în ceea ce privește amplasamentul acestuia.

rin decizia nr. 51/A din 12.02.2014, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelurile declarate de reclamanții-pârâți A. și B., de pârâții Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Voluntari și Primăria Voluntari împotriva sentinței civile nr. 910/2012 a Tribunalului București; a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a respins capătul din cererea reconvențională, având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate din 31.07.1998, în ceea ee privește terenul în suprafață de 1972 m.p." ca operând autoritatea de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 3321 din 24.06.2011 a Judecătoriei Buftea, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1212/R din 27.04.2012 a Tribunalului București; a admis în parte cererea principală; a respins acțiunea în revendicarea terenului în suprafață de 640 m.p. situat în Voluntari, județul Ilfov, ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. și E., ca nefondată; a obligat pârâții-reclamanți G. și H. să lase reclamanților A. și B., în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 603 m.p. situat în Voluntari, județul Ilfov; a dispus evacuarea pârâții-reclamanți G. și H. din construcția edificată pe acest teren; a obligat pârâta-reclamantă I. să lase reclamanților A. și B., în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 609 m.p. situat în Voluntari, județul Ilfov; a dispus evacuarea pârâtei-reclamante I. din construcția edificată pe acest teren; a obligat pârâtul-reclamant J. să lase reclamanților A. și B., în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 273 m.p. situat în Voluntari, Intr. Daliei f.n.; a obligat pârâtul-reclamant K. să lase reclamanților A. și B., în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 487 m.p. situat în Voluntari, Intr. Daliei f.n.; a dispus evacuarea pârâtului-reclamant K. din construcția edificată pe acest teren; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs J., K., G. și H.

Prin decizia nr. 1723 din 24.06.2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a admis recursul declarat de pârâții J., K., G. și H. împotriva deciziei civile nr. 51/A din 12 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, a casat decizia recurată și a trimis cauza, pentru rejudecare, Curții de Apel București.

În rejudecare, după casare, prin decizia nr. 41 din 26 ianuarie 2017, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelurile declarate de reclamanții-pârâți B., A., decedat prin moștenitori P., B., Q. și de pârâții Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Voluntari, Primăria Voluntari - Comisia de Aplicare a Legii nr. 18/1991 împotriva sentinței nr. 910 din 23 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă.

A schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a respins cererea reconvențională privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. x/1998, constatând existența autorității de lucru judecat.

A menținut dispozițiile sentinței apelate de respingere a acțiunii principale precizată șt de respingere a cererii reconvenționale în contradictoriu cu B.N.P  N. și de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive pe cererea reconvențională.

Având în vedere faptul că s-a declarat recurs împotriva deciziei curții de apel numai de către pârâții J., K., G. și H., raportat la cele statuate în decizia de casare, instanța de apel a rejudecat apelurile raportat la criticile formulate de către acești pârâți și în funcție de considerentele din decizia de casare.

În rejudecare, curtea de apel a încuviințat înscrisuri noi, emițându-se adrese către Primăria Voluntari și către Comisia Județeană de aplicare a fondului funciar, pentru aflarea regimurilor juridice ale terenurilor deținute de către pârâți la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991.

Raportat la înscrisurile administrate în cauză, instanța de apel a apreciat neîntemeiate criticile pârâților în ceea ce privește cererea de constatare a nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. x/1998, în cauză existând autoritate de lucru judecat pe acest aspect, în conformitate cu dispozițiile art. 1201 C. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut în decizia de casare faptul că există identitate de obiect al cererilor care au constituit judecarea dosarelor nr. x/2011 al Judecătoriei Buftea și nr. x/3/2009 al Tribunalului București, solîcitându-se constatarea nulității titlului de proprietate cu nr. x/1998.

De asemenea, s-a apreciat că există și o identitate de cauză, reținând că nu trebuie să se raporteze conceptul de cauză doar la temeiul juridic al acțiunii, întrucât identitatea de cauză implică existența unei identități de fapt și de reguli de drept aplicabile.

S-a reținut, de asemenea, că este îndeplinită șl cea de-a treia condiție a autorității de lucru judecat, și anume identitatea de părți din ambele cereri și anume, atât în cererea principală din dosar nr. x/2011 al Judecătoriei Buftea, cât și în cererea reconvențională din dosar nr. x/2009 al Tribunalului București.

Astfel, pentru aceste considerente, curtea de apel, în ceea ce privește cererea reconvențională, a reținut existența autorității de lucru judecat și, ca și consecință, a respins-o.

Cu privire la acțiunea principală, instanța de apel a constatat următoarele aspecte;

În ceea ce privește cererea de revendicare formulată în contradictoriu cu pârâtul D., aceasta a fost respinsă, păstrându-se aceeași măsură ca în ciclul procesual anterior, cât timp reclamanții nu au declarat recurs împotriva, deciziei Curții de Apel București din faza procesuală anterioară

Referitor la cererile de revendicare și respectiv, de evacuare, formulate în contradictoriu cu pârâții J., K., G., H. și I., curtea de apei a reținut următoarea situație de fapt:

În cadrul probei cu înscrisuri, care a fost administrată în fața curții de apel, au fost depuse următoarele acte: adresa din 9 noiembrie 2015 din care reiese că, în evidențele Registrului Agricol figurează numitul J. cu o suprafață de teren de 600 m.p., cât și cu o construcție de 144 m.p, edificată în anul 1990, iar numitul K. figurează cu teren de 600 m.p. și o construcție de 194 m.p. De asemenea, numita I. figurează cu teren de la primărie și cu o construcție în suprafață de 64 m.p.

Din această adresă reiese și faptul că, pentru suprafețele deținute de acești pârâți, cu privire la care aceștia figurează în Registrul Agricol, există un titlu de proprietate emis pe numele A. și B. pentru suprafața totală de 12.000 m.p.

De asemenea, la fila 81 din dosar, s-a atașat adresa nr. 18285/C/2015 emisă de B.C.C.I., din care reiese că, pentru parcela ocupată de J. a fost identificat numărul cadastral x, compus din teren în suprafață de 639 m.p. și construcție, înscris în cartea funciară nr. x/UAT Voluntari, în favoarea soților D., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/2005, dobândit de la numitul M.

La filele 86-87 din dosar s-a depus adresa B.C.C.I. nr. x/2015, însoțită de planul de amplasament al terenului extravilan, în anul 1991, în urma verificării în registrul parcelelor, cu vecinătățile acestuia.

Din adresa nr. x/2011, atașată la fila 147, emisă de Primăria Voluntari, reiese, de asemenea, faptul că J. figurează în Registrul Agricol cu suprafața de 600 m.p. și o construcție de 144 m.p., începând cu anul 1990. La filele următoare, se află atașate, angajamentul numitului J. de a depune demersurile legale în vederea ridicării construcției folosită ca și locuință, pe terenul atribuit, cât și sentința nr. 2821/2007, prin care s-a constatat că reclamantul a dobândit drept de superficie asupra terenului în cauza de 600 m.p., situat în Voluntari, intrarea Daliei. De asemenea, s-a depus dovada achitării impozitului de către această persoană pentru terenul deținut.

Din adresa nr. x/2011 emisă de Primăria Voluntari, (atașată la fila 155 dosar C.A.B) reiese că terenurile în litlgîu se aflau în administrarea S. Mogoșoaia, Ș. Dobroiești și T. Stefăneștii de Jos, reieșind așadar, apartenența clară a acestor terenuri de fostele cooperative agricole menționate.

În ceea ce o privește pe numita I., aceasta figurează la rol fiscal cu construcție de 64 m.p., potrivit adresei atașată la fila 161 din dosar.

La filele 173-179 din dosar s-au atașat înscrisuri doveditoare ale atribuirii terenului, în ceea ce-l privește pe numitul M., și anume, adeverințele nr. x/2000 și nr. x/1996 eliberate de Primăria Voluntari, certificatul nr. 622/1997 emis de Administrația Financiară Ilfov și dovezi ale plății impozitelor.

Cu privire la numitul K., la fila 180, s-a depus dovada înregistrată la Primărie cu nr. x/2003 pentru atribuirea terenului.

Din adresa cu nr. x/2011, emisă de Primăria Voluntari, atașată la filele 206-207, reiese că în ceea ce îl privește pe K., acesta figurează cu terenul în litigiu în evidențele Registrului agricol, aspect confirmat și prin adresa nr. x/2011 emisă de Primăria Voluntari .

La fila 215 din dosar, se află adresa nr. x/2016 emisă de Primăria Voluntari, însoțită de angajamentele formulate de numiții M., R. și J. cu privire la atribuirea terenurilor în vederea construirii locuințelor.

Din multitudinea înscrisurilor administrate reiese faptul că pârâților li s-au atribuit terenurile de la Primăria Voluntari în anul 1990, edificând pe ele case de locuit în perioada 1990-1991, terenuri pentru care figurează deschise roluri fiscale, imobilele aflându-se în administrarea S. Mogoșoaia, Ș. Dobroiești și T. Ștefăneștii de Jos.

În cauză sunt îndeplinite dispozițiile art. 23 alin. (1), (2) și (4) din Legea nr. 18/1991, potrivit cărora, sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor, sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-Lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii.

S-a statuat că suprafețele de terenuri aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, sunt acelea evidențiate în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare Ia data intrării în cooperativa agricolă de producție. Dispozițiile alin. (1) din art. 23 se aplică și persoanelor din zonele cooperați vizate care nu au avut calitatea de cooperatori.

În conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, terenurile situate în intravilanul localităților, care au fost atribuite de cooperativele agricole de producție cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, pe care le-au edificat, rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foștii proprietari.

Concluzionând, din analiza înscrisurilor administrate în cauză, raportându-se și la cele statuate prin decizia de casare pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, curtea de apel, a constatat că titlurile pârâților pentru imobilele în cauză sunt valabile.

Comparând titlurile de proprietate ale părților, instanța a apreciat că titlul pârâților este mai bine caracterizat decât titlul reclamanților.

La momentul la care pârâții au obținut terenurile, intrând în stăpânirea acestora, și au construit locuințele, reclamanții nu aveau încă eliberat titlul de proprietate, reieșînd astfel, ca pârâții nu puteau avea cunoștință despre faptul că aceștia ar fi aparținut altor persoane.

De altfel, așa cum a reieșit din articolele menționate anterior, din Legea nr. 18/1991, terenurile rămân în proprietatea actualilor deținători, indiferent de faptul că atribuirea s-a făcut din terenurile preluate de la foștii proprietari în orice mod,

Reclamanții, la rândul lor, aveau cunoștință de faptul că la momentul efectuării demersurilor pentru reconstituirea dreptului de proprietate, și cu atât mai mult la momentul eliberării titlului de proprietate, terenul era ocupat de locuințele construite de persoanele cărora le fusese atribuit terenul cu acest scop, așa cum reiese din adresele nr. x/1991, nr. y/1992 și nr. z/1992, adrese eliberate de către Primăria Voluntari.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții P., B., Q.  și O, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul admiterii apelului și, pe fond, admiterea acțiunii principale astfel cum a fost completată.

În motivarea recursului, reclamanții au arătat că decizia a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, adică cu nesocotirea unei norme de drept substanțial, ignorându-se, la analiza temeiniciei acțiunii în revendicare, dispozițiile art. 480 C. civ. vechi și cu interpretarea eronată a dispozițiilor art. 23 și art. 24 din Legea nr. 18/1991.

În rejudecarea apelului, curtea a constatat în mod vădit netemeinic și neîegal că înscrisurile exhibate de intimații-pârâți intitulate "angajamente" sunt considerate a fi "acte de proprietate" și, pe cale de consecință, în compararea titlurilor de proprietate ale părților, a considerat că acestea sunt mai bine caracterizate decât titlul de proprietate al reclamanților, cu nr. x/1998.

Din analiza comparativă a actelor invocate de părțile din prezenta cauză ca titluri de proprietate rezultă eă titlul de proprietate din 31 iulie 1998 este mai bine caracterizat, având o sorginte legală, spre deosebire de înscrisurile exhibate de către pârâtii-reclamanți, înscrisuri care nu constituie un titlu de proprietate în sensul prevăzut de lege.

Prin decizia civilă nr. 21/R din 21.01.1994 pronunțată de Tribunalul București, în dosar nr. x/1993, a fost admisă plângerea formulată de reciamanți-pârâți B. și A., dispunându-se reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea acestora cu privire la terenul în suprafață de 1,2 ha. situat în comuna Voluntari, prin echivaient

Prin hotărârea nr. 102 din 14 martie 1998 emisă de Comisia Județeană Ilfov de aplicare a legii fondului funciar a fost aprobată propunerea Comisiei Locale Voluntari de aplicare a Legii nr. 18/1991 și s-a dispus înscrierea în anexa 20, ultima poziție, a reclamanților-pârâți cu suprafața de 1,2 ha.

La data de 31.07.1998, după ce s-a încheiat și procesul-verbaî de punere în posesie, a fost emis titlul de proprietate nr. x, de către Comisia Județeană Ilfov de aplicare a Legii nr. 18/1991, prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea acestora cu privire la terenul în suprafață de 1,2 ha. situat pe raza localității Voluntari.

Prin adresa din 28 aprilie 2016, Instituția Primarului Voluntari - Direcția Cadastru și Evidența Proprietății a comunicat copii de pe contractele de închiriere ale pârâților la care se face referire în raportul de expertiză și un tabel cu posesorii de angajamente și avize de principiu pe terenurile închiriate în zona Sotizată Voluntari, la nivelul anilor 1990-1991.

Analizând conținutul înscrisurilor numite "angajament", cât și a contractului de închiriere rezultă că acestea nu poartă numere de înregistrare la Primăria Voluntari, iar pe de altă parte, nu există dovada că aceste cereri au fost aprobate prin hotărâre a consiliului local, prin care să se fi dispus atribuirea terenurilor către solicitanți.

Analizând și contractele de închiriere prin care s-a transmis în folosință ia o parte din pârâți i-reclaraanți parcelele reținute prin raportul de expertiză se poate observa că nici acestea nu îndeplinesc condițiile unui titlu de proprietate, intimații-pârâți având numai folosința acestora, iar nu și proprietatea.

Referitor la susținerile pârâților-reclamanți, în sensul că terenul sus­menționat era ocupat de construcții edificate de aceștia încă din anul 1990, la nivelul anului 1998, când a fost eliberat titlul de proprietate nr. 40350, pe terenul în litigiu de 1972 m.p. existau construcțiile care au fost edificate în mod abuziv și tară a exista autorizații de construcții emise de Primăria Voluntari, existând însă numeroase procese-verbale încheiate de aceasta prin care pârâții reclamanți au fost sancționați cu amendă.

Din analiza materialului probator și a normelor de drept, instanța de apel a reținut în mod eronat că, în cauză, sunt îndeplinite dispozițiile art. 23 alin. (1), (2) și 4 din Legea nr. 18/1991.

Pe raza orașului Voluntari nu au existat C.A.P.-uri (a se vedea adresa emisă de Primărie din 28.03.2016, fila 183 dosar rejudecare apel) și construcțiile nu au fost edificate de către eventuali membrii cooperatori, ci așa cum rezultă din probe, au fost executate fără autorizație.

De asemenea, construcțiile nu s-au găsit în proprietatea privată a cooperatorilor sau a moștenitorilor acestora la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, pentru a se constata că rămân în proprietatea privată a acestora.

De altfel, art. 8 din Decretul Lege nr. 42/1990, la care face trimitere art. 23 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 se referă la terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și la curtea și grădina din jurul acestora, care constituie proprietatea deținătorilor, dar îi are în vedere pe deținătorii acestor terenuri, în calitate de proprietari asupra construcțiilor, calitate pe care intimații-pârâți nu o au asupra construcțiilor existente pe teren.

Referitor la interpretarea dată dispozițiilor alin. (2) ale art. 23 din Legea nr. 18/2991» suprafețele de teren deținute de mtimații-pârâți, aferente construcțiilor executate fără autorizație, nu au fost niciodată evidențiate în vreun act de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în vreun alt document funciar la data intrării în C.A.P.

Din relațiile comunicate la solicitarea instanței, cât și din înscrisurile depuse de către intimat ii-pârâți rezultă că aceste construcții au fost executate în parte în anul 1990 și o altă parte după intrarea în vigoare a legii fondului funciar.

Nu pot fi reținute ca fiind aplicabile în speță nici dispozițiile art. 23 alin. (4) din Legea nr. 18/1991, dispoziții de strictă interpretare, ele referindu-se la persoanele care nu au avut calitatea de membru cooperator, dar locuiau într-o zonă cooperativizată, condiție neîndeplinită în cauza.

Instanța de apel a interpretat eronat și a reținut ca fiind aplicabile în speță și dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 18/1991. Pentru ca intimații-pârâți să fi putut beneficia de aceste dispoziții trebuiau să facă dovada că aceste terenuri (parcele) le-au fost atribuite de cooperativele agricole de producție potrivit legii.

Or, așa cum rezultă din probele administrate, terenurile nu au fost nici măcar atribuite de primărie în vederea edificării unor locuințe, ci s-au depus numai angajamente de către aceștia și nici acelea înregistrate "în vederea obținerii aprobării atribuirii acestora.

Instanța de apel a constatat, în raport de dispozițiile art. 23 și 24 din Legea nr. 18/1991, că intimații-pârâți ar fi deținători ai unor titluri de proprietate și comparând titlurile de proprietate, a dat preferabilitate acestor "angajamente", ignorându-se, astfel, dispozițiile art. 480 C. civ.

Recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

În primul rând, criticiie invocate prin motivele de recurs privind modul în care instanța de apel a apreciat și interpretat probatoriul administrat în cauză și a stabilit situația de fapt nu pot face obiect de analiză în calea de atac a recursului, ridicând o problemă legată de temeinicia, iar nu de legalitatea hotărârii atacate.

Asemenea critici nu se încadrează în niciunul din cazurile de modificare sau casare prevăzute expres și limitativ de art. 304 C. proc. civ. pentru exercitarea controlului judiciar în recurs

În baza normei legale menționate, instanța de recurs nu are competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop probele, așa cum urmăresc în realitate recurenții, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt pe care aceasta o constată.

Așa fiind, Înalta Curte va analiza dacă, ia situația de fapt astfel cum a fost stabilită, s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente, prin. prisma îndrumărilor deciziei de casare nr. 1723 din 24.06.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recurenții-reciamanți au invocat o greșită interpretare și aplicare a prevederilor art. 23, art. 24 din Legea nr. 18/1991 și art. 480 din C. civ.

Prin decizia de casare s-a reținut că, față de situația pârâților, care au primit terenurile de la Primăria Voluntari în anul 1990, pe care au edificat case de locuit în anii 1990-1991, soluția instanței de apel a ignorat dispozițiile Legii fondului funciar care, la art. 23 alin. (1), (2) și (4), art. 24 alin. (1) și art. 36 alin. (1), (2) și (4), (astfel cum era în vigoare Ia data emiterii titlului de proprietate al reclamanților) recunosc un drept de proprietate, constituit ope legis, în favoarea constructorului locuinței pentru terenul aferent casei de locuit și construcțiilor gospodărești anexe. S-a statuat faptul că instanța de apel nu a verificat acest drept de proprietate al pârâților, în baza probelor, după cum zona a fost sau nu cooperativizată ori terenul era proprietate de stat.

Totodată, Înalta Curte a dispus ca instanța de trimitere, după administrarea probelor privind regimul juridic al terenurilor la data intrării în vigoare a Legii fondului funciar, să stabilească dacă titlul pârâților-reclamanți este valabil, în raport de dispozițiile aplicabile, respectiv art. 23 alin. (1), (2) și (4), art. 24 alin. (1) și art. 36 alin. (1), (2) și (4) din Legea nr. 18/1990. Ulterior, instanța va verifica care dintre titluri este mai caracterizat și va da eficiență titlului care este cel mai bine caracterizat, în condițiile art. 480 C. civ.

Respectând îndrumările deciziei de casare, curtea de apel a administrat înscrisuri noi, solicitând de la Primăria Voluntari și de la Comisia Județeană de aplicare a fondului funciar date privind regimul juridic al terenurilor deținute de către pârâții-reclamanți, la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991.

Din coroborarea și interpretarea înscrisurilor de la dosar, instanța de apel a stabilit situația de fapt, constatând că pârâților li s-au atribuit terenurile de către Primăria Voluntari în anul 1990 și că aceștia au edificat pe ele case de locuit în perioada 1990-1991, având deschise roluri fiscale pentru aceste imobile.

Totodată, curtea de apel a constatat că imobilele în discuție s-au aflat în administrarea fostele cooperative agricole S. Mogoșoaia, Ș. Dobroești și T. Ștelaneștii de Jos, astfel cum reiese din adresa nr. x/2011 emisă de Primăria Voluntari.

Ca urmare, în mod legal a reținut instanța de apel faptul că imobilele aparținând pârâților intră sub incidența prevederilor art. 23 și art. 24 din Legea nr. 18/1991 și, pe cale de consecință, îitluriie de proprietate ale acestora sunt valabiie.

Potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 "Sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii." Alin. (2) statuează că suprafețele de terenuri aferente casei de locuit sunt cele "evidențiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producție ", iar alin. (4) include în sfera de aplicare a textului de lege și "persoanele din zonele cooperativizate, care nu au avut calitatea de cooperator,"

Mai departe, art. 24 din Legea nr. 18/1991 prevede că aceste terenuri rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate, indiferent în ce mod, de la foștii proprietari, ultimii urmând a fi compensați cu o suprafață de teren echivalentă.

Din interpretarea normelor legale menționate rezultă că, în procesul de reconstituire și de constituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, s-a dat prevalentă deținătorilor caselor de locuit și anexelor gospodărești, așa încât terenul aferent acestora, precum și curtea și gradina din jurul lor intră, de iure, în proprietatea privată a deținătorilor construcțiilor.

Așadar, în conflictul de drepturi dintre foștii proprietari de terenuri cooperativizate, ce au fost ocupate de construcțiile unor terți și deținătorii actuali ai acestor construcții, legea, respectând principiul securității raporturilor juridice, i-a preferat pe cei din urmă, dispunând compensarea celor dintâi cu o suprafață de teren echivalentă în intravilan ori, după caz, în extravilan, sau cu acordarea de despăgubiri.

Dat fiind că dreptul de proprietate al pârâților-reclamanți este constituit ope legis, situația imobilelor deținute de aceștia încadrându-se în dispozițiile art. 23 și art. 24 din Legea nr. 18/1991 sunt lipsite de relevanță criticiie recurenților-reclamanți prin care invocă modui abuziv de edificare a construcțiilor, precum și modul în care au fost emise titlurile de proprietate ale pârâților, întrucât aceste aspecte nu pot schimba situația juridică a imobilelor în litigiu.

În același sens, este nefondată și critica prin care recurenții susțin inaplicabilitatea prevederilor din Legea fondului funciar, întrucât pe raza localității Voluntari nu a existat C.A.P., dat fiind faptul că terenurile s-au aflat în administrarea unor foste cooperative agricole, ale comunelor învecinate, respectiv S. Mogoșoaia, Ș. Dobroiești și T. Ștefâneștii de Jos, după cum a comunicat Primăria Voluntari, prin adresa nr. x/2011.

Stabilind situația de fapt din cauză, regimul juridic al terenurilor în discuție și dispozițiile legale incidente (analizate în precedent), instanța de apel a procedat la compararea titlurilor de proprietate ale părților, potrivit art. 480 din C. civ., dând prevalentă, în mod corect, titlului pârâților, mai bine caracterizat decât titlul reclamanților.

În această analiză, curtea de apel a avut în vedere că, la momentul la care reclamanții au efectuat demersurile pentru reconstituirea dreptului de proprietate, precum și la momentul eliberării titlului de proprietate din 31.07.1998, pârâții se aflau în posesia terenurilor în litigiu, atribuite în scopul construirii de locuințe, pe care le-au și edificat în perioada 1990-1991, reclamanții cunoscând această stare de fapt.

Având în vedere considerentele reținute, înalta Curte constată că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii pe aspectele contestate și că, astfel, nu sunt îndeplinite condițiile cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul reclamanților urmând a fi respins, ca nefondat, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții P., B., Q. și O. împotriva deciziei nr. 41 din 26 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabiiă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 noiembrie 2017.