ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6180/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2022 din 18

septembrie 2003 a Judecătoriei Pașcani, a fost respinsă plângerea formulată de S.S.M.

și alte 20 de persoane împotriva hotărârii nr. 1000 din 20 noiembrie 2002 emisă

de Comisia județeană Iași de aplicare a Legii nr. 18/1991.

S-a reținut că susținerea petenților

în sensul că ar exista suprafețe de teren libere pe raza municipiului Pașcani

care pot fi retrocedate în natură nu a fost dovedită prin nici un mijloc de

probă, astfel încât s-a apreciat că hotărârea Comisiei județene de înscriere a

cererilor în anexa nr. 39, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (3) și (4) din

Legea nr. 1/2000, este justificată.

Împotriva acestei sentințe au

declarat recurs petenții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Iași, cu nr. 5541/2004, iar

la termenul de judecată din 4 noiembrie 2004, Curtea de Apel Iași a pus în

discuție competența instanței de a soluționa pricina, cât și calea de atac ce se

poate utiliza împotriva sentinței judecătoriei, în raport de ultimile

modificări legislative.

S-a reținut ca prin O.U.G. nr.

58/2003, aprobată și modificată prin Legea nr. 195/2004 ca și prin O.U.G. nr.

65/2004, legiuitorul a modificat în mod succesiv competența materială a

instanțelor judecătorești și unele reguli procedurale în materia căilor de

atac.

Or, s-a arătat de către Curtea de

Apel, sub aspectul proceselor în curs de judecata, toate aceste acte normative

stabilesc ca acestea vor continua să fie soluționate de acele instanțe cu

excepțiile reglementate în mod expres, prin art. II alin. (2) și (3) ale O.U.G.

nr. 58/2003, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 195/2004 și art. III

din aceeași lege, ca și potrivit art. II alin. (2)–(4) din O.U.G. nr. 65/2004.

În raport de aceste modificări

legislative, Curtea de Apel Iași, prin decizia civilă nr. 544 din 4 noiembrie 2004

a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Iași, ca instanță de apel, reținând că sunt incidente în materia

fondului funciar prevederile art. III din Legea nr. 195 din 25 martie 2004.

La rândul său, Tribunalul Iași

investit cu soluționarea cauzei, a dispus prin decizia nr. 154 din 7 februarie 2005

declinarea competenței de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel

Iași, și constatând ivit conflictul negativ de competență, a trimis cauza

Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a pronunța un regulator de

competență.

Astfel investită în condițiile art.

20 și urm. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând actele și lucrările

dosarului, va stabili că este competent să soluționeze calea de atac a apelului

Tribunalului Iași. În acest sens, Înalta Curte reține că în materia fondului

funciar, noua reglementare și îndeosebi art. III din Legea nr. 195 din 25

martie 2004, care este particularizată în mod expres pentru această categorie

de cauze, statuează introducerea căii de atac a apelului pentru cazurile care

erau supuse doar recursului. Pe de altă parte, sunt stabilite instanțele abilitate

să soluționeze această categorie de cauze (Judecătoria în primă instanță,

Tribunalul în apel și Curtea de apel în recurs).

Așa fiind, regulatorul de competență

va stabili competența de soluționare a apelului declarat de petiționari în

favoarea Tribunalului Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența soluționării

apelului declarat de petiționarul S.S.M. împotriva sentinței civile nr. 2022

din 18 septembrie 2003 a Judecătoriei Focșani, în favoarea Tribunalului Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iulie 2005.