ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4977/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2369 din 28

octombrie 2003, Judecătoria Pașcani a respins plângerea formulată de M.C. și R.D.,

împotriva hotărârii nr. 121 din 14 februarie 2003 a Comisiei Județene Iași, de

aplicare a Legii nr. 18/1991.

Totodată, prin aceeași hotărâre, s-a

admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de C.V. la data de 17

aprilie 2003, prin care se solicitase respingerea plângerii petenților.

Împotriva acestei hotărâri, au

declarat recurs pârâții M.C. și R.D. Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 705

din 13 septembrie 2004, a declinat competența materială de soluționare a

recursului în favoarea Curții de Apel Iași, invocând dispozițiile art. III

alin. (2) din Legea nr. 195/2004, art. 158 și art. 282

1

alin. (2) C.

proc. civ.

La rândul său, Curtea de Apel Iași,

secția civilă, s-a declarat necompetentă material să soluționeze apelul în

cauza de față, prin decizia nr. 129 din 21 ianuarie 2005 declinându-și

competența în favoarea Tribunalului Iași, astfel că ivindu-se conflictul

negativ de competență între un tribunal și o curte de apel, cauza a fost

înaintată, în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ.,

Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru a stabili instanța competentă.

Se constată că cea de a doua

hotărâre de declinare a competenței este cea legală.

Astfel, potrivit art. III alin. (1)

din Legea nr. 195 din 25 mai 2004, hotărârile pronunțate de judecătorii în

primă instanță în materia fondului funciar sunt supuse apelului la tribunal și

recursului la curtea de apel.

Ca atare, textul reorganizează

competențele în această materie și reintroduce calea de atac a apelului.

Corelativ, alin. (2) și (4) ale art.

II din O.U.G. nr. 65 din 9 septembrie 2004, supun legii noi, căile de atac

exercitate după intrarea în vigoare a acestui act normativ împotriva

hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță înainte de intrarea sa

în vigoare.

Este o excepție de la

ultraactivitatea legii vechi și totodată exprimarea principiului aplicării imediate

a legii noi de procedură.

În acest context, cum prin legea

nouă s-a reintrodus, în materia fondului funciar, beneficiul căii de atac a

apelului, în mod corect, prin cea de a 2–a decizie, s-a dat această calificare

căii de atac exercitată în cauză, care, potrivit noii reglementări, intră în

competența de soluționare a tribunalului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare

a apelului declarat de M.C. și R.D. împotriva sentinței civile nr. 2369 din 28

octombrie 2003 a Judecătoriei Pașcani în favoarea Tribunalului Iași.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7

iunie 2005.