ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1622/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2762 din 5 decembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Pașcani s-a admis plângerea formulată de petenta I.O.E. împotriva hotărârii nr. 247 din 29 martie 2002 emisă de Comisia județeană Iași de aplicare a Legii nr. 18/1991. Ca urmare s-a dispus desființarea hotărârii nr. 247 din 29 martie 2002 și s-a stabilit în favoarea petentei dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,34 ha teren situat pe raza comunei A. I. Cuza, județul Iași. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Comisia comunală A. I. Cuza pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

Tribunalul a reținut că reclamanta a investit judecătoria cu o plângere împotriva hotărârii nr. 247 din 29 martie 2002 emisă de Comisia județeană Iași de aplicare a Legii nr. 18/1991 prin care a solicitat anularea acesteia conform art. 53 din Legea nr. 18/1991. Potrivit art. 58 din Legea nr. 18/1991 sentința pronunțată în acest caz este supusă căii de atac prevăzută de Codul de procedură civilă. Făcând în cauză aplicarea art. 282 alin. (2) C. proc. civ., tribunalul a constatat că sentința civilă nr. 2762 din 5 decembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Pașcani, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 195/2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 58/2003 privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă este supusă căii de atac a recursului.

Or, potrivit art. III din Legea nr. 195/2004 recursul este dat în competența de judecată a curții de apel. Drept consecință, tribunalul a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Iași. Primind dosarul spre soluționare, Curtea de Apel Iași, prin decizia civilă nr. 929 din 9 decembrie 2004 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași. Constatând incidența în cauză a dispozițiilor art. 20 alin. (1) C. proc. civ. dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență. În pronunțarea acestei hotărâri, instanța de apel a reținut că prin Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea O.U.G.

nr. 58/2003 privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, în materia fondului funciar, s-a introdus calea de atac a apelului pentru cauzele care erau supuse doar recursului, iar instanța competentă să judece apelul este tribunalul, în timp ce recursul se soluționează de curtea de apel. Invocarea de către tribunal a art. 282 alin. (2) C. proc. civ. ca temei al declinării competenței, nu ține cont de dispozițiile speciale și derogatorii ale Legii nr. 195/2004, care în art. II alin. (1) prevede că recursurile împotriva hotărârilor date fără drept de apel, se trimit spre judecată instanțelor imediat superioare. În cauza de față, instanța superioară celei care a pronunțat hotărârea în fond, este tribunalul.

Ca atare, tribunalul trebuia să califice calea de atac ca fiind apel, apoi să procedeze la soluționarea lui așa cum dispune art. III alin. (1) din Legea nr. 195/2004. S-a mai reținut că nu sunt incidente cauzei dispozițiile art. III alin. (2) din Legea nr. 195/2004 ca argument al declinării deoarece textul vizează cauzele din materia fondului funciar care aveau deja două grade de jurisdicție și nu cele pentru care s-a introdus apelul. Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că între cele două instanțe s-a ivit un conflict negativ de competență în înțelesul art. 20 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Într-adevăr, judecătoria a fost investită cu o plângere împotriva hotărârii nr. 247/2002 emisă de Comisia județeană Iași pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, litigiu pe care l-a soluționat prin sentința civilă nr. 2762 din 5 decembrie 2003. Recursul declarat de Comisia comunală A. I. Cuza de aplicare a Legii nr. 18/1991 împotriva sentinței judecătoriei se afla pe rolul Tribunalului Iași la data intrării în vigoare a Legii nr. 195/2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 58/2003 privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă.

În cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art. III alin. (2) din Legea nr. 195/2004, text invocat de tribunal ca temei al declinării competenței de soluționare a recursului, deoarece, pe de o parte această dispoziție se referă la litigiile din materia fondului funciar ce puteau fi atacate și cu apel și cu recurs (ceea ce nu este cazul în speță) iar pe de altă parte, tribunalul nu se afla în nici una din cele două ipostaze la care se referă acest articol care prevede „apelurile aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare a prezentei legi se trimit la tribunale, iar recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție se trimit la curțile de apel”.

Cum prin art. III alin. (1) din Legea nr. 195/2004 s-a introdus calea de atac a apelului împotriva tuturor hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță în materia fondului funciar și dând conținut principiului aplicării imediate a legii noi de procedură, tribunalul trebuia să califice calea de atac cu care a fost investită drept apel și să procedeze la soluționarea acestuia. Față de cele ce preced, Curtea va stabili competența de soluționare a căii de atac declarate de Comisia comunală A.I. Cuza de aplicare a Legii nr. 18/1991 în favoarea Tribunalului Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește competența de soluționare a căii de atac declarată de Comisia Locală de fond funciar a comunei Al. I. Cuza, județul Iași, împotriva sentinței civile nr. 2762 din 5 decembrie 2003 a Judecătoriei Pașcani, în favoarea Tribunalului Iași. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2005.