ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1622/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2762 din 5

decembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Pașcani s-a admis plângerea formulată

de petenta I.O.E. împotriva hotărârii nr. 247 din 29 martie 2002 emisă de

Comisia județeană Iași de aplicare a Legii nr. 18/1991.

Ca urmare s-a dispus desființarea

hotărârii nr. 247 din 29 martie 2002 și s-a stabilit în favoarea petentei

dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,34 ha teren situat pe raza comunei

A. I. Cuza, județul Iași.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs Comisia comunală A. I. Cuza pentru aplicarea Legii nr. 18/1991,

criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

Tribunalul a reținut că reclamanta a

investit judecătoria cu o plângere împotriva hotărârii nr. 247 din 29 martie 2002

emisă de Comisia județeană Iași de aplicare a Legii nr. 18/1991 prin care a

solicitat anularea acesteia conform art. 53 din Legea nr. 18/1991.

Potrivit art. 58 din Legea nr. 18/1991

sentința pronunțată în acest caz este supusă căii de atac prevăzută de Codul de

procedură civilă.

Făcând în cauză aplicarea art. 282

alin. (2) C. proc. civ., tribunalul a constatat că sentința civilă nr. 2762 din

5 decembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Pașcani, anterior intrării în

vigoare a Legii nr. 195/2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 58/2003 privind

modificarea și completarea Codului de procedură civilă este supusă căii de atac

a recursului.

Or, potrivit art. III din Legea nr. 195/2004

recursul este dat în competența de judecată a curții de apel.

Drept consecință, tribunalul a

declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel

Iași.

Primind dosarul spre soluționare,

Curtea de Apel Iași, prin decizia civilă nr. 929 din 9 decembrie 2004 a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

Constatând incidența în cauză a

dispozițiilor art. 20 alin. (1) C. proc. civ. dosarul a fost înaintat Înaltei

Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de

competență.

În pronunțarea acestei hotărâri,

instanța de apel a reținut că prin Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea O.U.G.

nr. 58/2003 privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, în

materia fondului funciar, s-a introdus calea de atac a apelului pentru cauzele

care erau supuse doar recursului, iar instanța competentă să judece apelul este

tribunalul, în timp ce recursul se soluționează de curtea de apel.

Invocarea de către tribunal a art. 282

alin. (2) C. proc. civ. ca temei al declinării competenței, nu ține cont de

dispozițiile speciale și derogatorii ale Legii nr. 195/2004, care în art. II

alin. (1) prevede că recursurile împotriva hotărârilor date fără drept de apel,

se trimit spre judecată instanțelor imediat superioare. În cauza de față,

instanța superioară celei care a pronunțat hotărârea în fond, este tribunalul.

Ca atare, tribunalul trebuia să califice

calea de atac ca fiind apel, apoi să procedeze la soluționarea lui așa cum

dispune art. III alin. (1) din Legea nr. 195/2004.

S-a mai reținut că nu sunt incidente

cauzei dispozițiile art. III alin. (2) din Legea nr. 195/2004 ca argument al

declinării deoarece textul vizează cauzele din materia fondului funciar care

aveau deja două grade de jurisdicție și nu cele pentru care s-a introdus

apelul.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Curtea constată că între cele două instanțe s-a ivit un conflict

negativ de competență în înțelesul art. 20 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Într-adevăr, judecătoria a fost

investită cu o plângere împotriva hotărârii nr. 247/2002 emisă de Comisia

județeană Iași pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, litigiu pe care l-a soluționat

prin sentința civilă nr. 2762 din 5 decembrie 2003.

Recursul declarat de Comisia

comunală A. I. Cuza de aplicare a Legii nr. 18/1991 împotriva sentinței

judecătoriei se afla pe rolul Tribunalului Iași la data intrării în vigoare a

Legii nr. 195/2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 58/2003 privind modificarea și

completarea Codului de procedură civilă.

În cauză, nu sunt aplicabile

dispozițiile art. III alin. (2) din Legea nr. 195/2004, text invocat de

tribunal ca temei al declinării competenței de soluționare a recursului,

deoarece, pe de o parte această dispoziție se referă la litigiile din materia

fondului funciar ce puteau fi atacate și cu apel și cu recurs (ceea ce nu este

cazul în speță) iar pe de altă parte, tribunalul nu se afla în nici una din cele

două ipostaze la care se referă acest articol care prevede „apelurile aflate pe

rolul curților de apel la data intrării în vigoare a prezentei legi se trimit

la tribunale, iar recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție se trimit la curțile de apel”.

Cum prin art. III alin. (1) din

Legea nr. 195/2004 s-a introdus calea de atac a apelului împotriva tuturor

hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță în materia fondului

funciar și dând conținut principiului aplicării imediate a legii noi de

procedură, tribunalul trebuia să califice calea de atac cu care a fost

investită drept apel și să procedeze la soluționarea acestuia.

Față de cele ce preced, Curtea va

stabili competența de soluționare a căii de atac declarate de Comisia comunală

A.I. Cuza de aplicare a Legii nr. 18/1991 în favoarea Tribunalului Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare a căii de

atac declarată de Comisia Locală de fond funciar a comunei Al. I. Cuza, județul

Iași, împotriva sentinței civile nr. 2762 din 5 decembrie 2003 a Judecătoriei

Pașcani, în favoarea Tribunalului Iași.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2005.