ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2129/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin plângerea din 27 noiembrie 2003

formulată în temeiul art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 republicată

petenții S.T., S.C., S.G. și Ș.C. au solicitat desființarea Hotărârii nr. 869

din 20 noiembrie 2003 emisă de Comisia județeană Iași pentru aplicarea Legii

nr. 18/1991 și reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren în

suprafață de 6,01 ha situat în comuna Tomești, județul Iași.

Judecătoria Iași a pronunțat

sentința civilă nr. 2154 din 25 februarie 2004 în dosarul nr. 20257/2003, prin

care a admis plângerea, a desființat hotărârea atacată și a respins ca fiind

rămasă fără obiect cererea de reconstituire a dreptului de proprietate.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs Comisia județeană Iași pentru aplicarea Legii nr. 18/1991.

Recursul a făcut obiectul dosarului

nr. 1097/2004 pe rolul Înaltei curți de Casație și Justiție, fiind înaintat

spre competentă soluționare Tribunalului Iași, unde a fost înregistrat sub nr.

6214/2004.

Prin decizia civilă nr. 462 din 22

septembrie 2004, Tribunalul Iași și-a declinat competența soluționării cauzei

în favoarea Curții de Apel Iași.

Prin decizia civilă nr. 840 din 2

decembrie 2004, Curtea de Apel Iași a declinat competența în favoarea

Tribunalului Iași, a suspendat procedurile și a înaintat dosarul Înaltei Curți

de Casație și Justiție în vederea rezolvării conflictului de competență.

Examinând, în temeiul art. 22 C.

proc. civ., conflictul negativ de competență astfel ivit, Înalta Curte

constată:

La data pronunțării sale, hotărârea

primei instanțe era supusă numai căii de atac a recursului conform

dispozițiilor art. 282

1

alin. (2) C. proc. civ. introdus prin O.U.G.

nr. 138/2000, iar competența soluționării recursului aparținea Înaltei Curți de

Casație și Justiție, unde, de altfel a și fost înaintat.

Urmare intrării în vigoare a Legii

nr. 195 din 25 mai 2004, care prevede prin art. II alin. (1) că recursurile

împotriva hotărârilor date fără drept de apel potrivit legii în vigoare la data

pronunțării lor și aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție se

trimit spre judecată instanțelor imediat superioare celor care au pronunțat

hotărârea în primă instanță, dosarul a fost trimis Tribunalului Iași.

Potrivit textului mai sus redat

competența soluționării recursului de față aparține Tribunalului Iași, sens în

care se va rezolva și conflictul negativ de competență care face obiectul

prezentului regulator de competență.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește în favoarea Tribunalului

Iași competența soluționării recursului declarat de petenții S.T. și S.C.

împotriva sentinței nr. 2154 din 25 februarie 2004 a Judecătoriei Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2005         .