ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5590/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanții

T.A., T.M. și D.T. au chemat în judecată, în temeiul Legii nr. 10/2001, pe

pârâții G.D., G.N. și Primăria orașului Țicleni, solicitând să fie despăgubiți

pentru un teren în suprafață de 1732 mp, ocupat de pârâți, sau să fie

compensați cu alt teren în schimb.

Tribunalul Gorj, prin decizia civilă

nr. 20 din 19 februarie 2003, a respins acțiunea reținând că terenul în litigiu

nu se încadrează în dispozițiile art. 2 lit. a)-h) din Legea nr. 10/2001,

privind imobilele preluate în mod abuziv, pârâții prezentând titluri de

proprietate emise în temeiul legii fondului funciar.

Prin decizia civilă nr. 503 din 19

decembrie 2003, Curtea de Apel Craiova, după anularea sentinței și reținerea

cauzei spre rejudecare a admis acțiunea și, în consecință, a constatat valoarea

de expertiză a terenului la suma de 136.800.576 lei, în raport de care vor fi

stabilite și acordate măsurile reparatorii prin echivalent.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut următoarele:

Reclamanții au făcut dovada că sunt

persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul

preluat de la autorul lor teren ocupat în prezent de construcții edificate de

pârâții G., cărora li s-au eliberat titluri de proprietate, iar reclamanților

nu li s-a acordat alt teren în compensare.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs pârâții G.D. și G.N. susținând că hotărârea este nelegală,

pronunțată fiind cu aplicarea greșită a Legii nr. 10/2001, întrucât nu au

preluat în mod abuziv terenul din litigiu, nu aveau calitate procesuală în

cauză și instanța nu s-a pronunțat asupra unor dovezi administrate.

Recursul nu este fondat.

Instanța de apel, s-a pronunțat

astfel, tocmai în considerarea faptului că pârâții dețin în mod legal terenul

din litigiu, în baza titlurilor de proprietate emise conform Legii nr. 18/1991.

Sigur, dat fiind obiectul acțiunii

și raportul juridic dedus astfel judecății, din acest punct de vedere

recurenții aveau calitate procesuală pasivă în cauză.

Pe de altă parte, acțiunea nu a fost

admisă în sensul restituirii în natură a imobilului ci, tocmai pentru că acest

lucru nu era posibil datorită chiar considerentelor invocate de recurenți, prin

aplicarea corectă a dispozițiilor art. 31 și art. 36 din Legea nr. 10/2001

constatându-se dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, raportat la

valoarea de expertiză a terenului.

Față de cele arătate, recursul

urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

pârâții G.D. și G.N. împotriva deciziei nr. 503 din 19 decembrie 2003 a Curții

de Apel Craiova,

secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2005.