ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4449/2005

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată la 15 mai 2003 la Judecătoria Hațeg, reclamanții I.I.Ș. și I.A. au cerut ca în contradictoriu cu pârâții I.M., I.S., G.M. și B.L. să se constate că notarea efectuată în C.F. 587 Sălașu de Sus la 19 martie 1999, la nr. top. 344, 345 în baza notei de constatare nr. 356 din 15 martie 1999 a Primăriei comunei Sălașu de Sus s-a făcut fără titlu valabil și prin greșita calificare a dreptului de proprietate și ca urmare să se dispună radierea înscrierii și să se constate că reclamanții au dobândit un drept de proprietate asupra cotei de ½ din suprafața de 754 mp înscrisă sub nr. top menționate, prin folosința îndelungată și prin joncțiunea posesiei lor cu posesia exercitată de antecesori.

Reclamanții au cerut totodată să se constate că împreună cu antecesorii lor I.I.E. și I.E. au edificat pe terenul menționat casa și anexele gospodărești transmise lor și prin contract autentic de întreținere. Ca urmare s-a cerut și modificarea contractului de întreținere potrivit cu cele ce se cer constatate și intabularea dreptului lor de proprietate asupra construcțiilor. Prin sentința civilă nr. 8 din 7 ianuarie 2004 Judecătoria Hețeg a admis în parte acțiunea, și a constatat mai întâi că notarea construcțiilor proprietatea reclamanților în C.F. Sălașu de Sus nr. top 344, 345 de sub B 4-5 din 19 martie 1999 în baza notei de constatare emisă de Primăria comunei Sălașu de Sus sub nr. 356 din 15 martie 1999 s-a făcut fără titlu valabil pe numele I.M.

și ca urmare s-a dispus radierea notării menționate. Totodată s-a constatat că antecesorii reclamanților I.I. și I.E. au edificat pe terenul în litigiu înscris în C.F. 587 Sălașu de Sus, nr. top 344, 345 o casă și anexe gospodărești pe care le-au transmis în proprietatea reclamanților prin contractul de întreținere încheiat în forma autentică sub nr. 1925 din 8 mai 1991 de fostul Notariat local de stat Petroșani. S-a dispus și rectificarea contractului de întreținere menționat în sensul identificării construcțiilor ca fiind înscrise în C.F. 587 Sălașu de Sus nr. top 344-345 în loc de C.F. 1485 Sălașu de Sus nr. A+1 nr. top 835 și 836 precum și rectificarea acestei din urmă cărți funciare prin radierea construcțiilor și înscrierea lor în C.F.

587. Prin hotărârea primei instanțe a fost respins capătul de cerere privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune și joncțiunea posesiilor asupra cotei de ½ parte din terenul înscris în C.F. 587 Sălașu de Sus sub nr. top 344 și 345, ca neîntemeiată. Instanța de fond a reținut potrivit susținerilor părților și probelor administrate în cauză că înregistrarea construcțiilor proprietatea reclamanților în C.F. s-a făcut în temeiul unui înscris care nu îndeplinea condițiile art. 45 și art. 46 din Legea nr. 115/1938 și a unei cereri formulate de pârâți care nu aveau calitatea de proprietari tabulari. Totodată s-a constatat că în contractul de întreținere prin care s-au transmis reclamanților construcțiile în litigiu, identificarea imobilelor s-a făcut pe un amplasament și pe coordonate topografice greșite.

Pentru a respinge capătul de cerere având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra unei cote de ½ din terenul înscris în C.F. 587 Sălașu de Sus sub nr. top 344-345 pe numele autorului părților ca prim proprietar tabular, prima instanță a considerat că în condițiile invocării exercitării posesiei asupra unei cote ideale și abstracte, stabilirea îndeplinirii condițiilor necesare pentru a uzucapa nu pot fi cenzurate. Hotărârea primei instanțe a fost confirmată de Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia civilă nr. 935 A din 10 iunie 2004 ca urmare a respingerii apelurilor declarate de reclamanți cât și a apelului pârâtului I.M. În raport de motivele apelului, Curtea, a stabilit că față de înscrisurile și actele de stare civilă înfățișate de părți din care rezultă că I.M.

are la rândul său vocație deplină la succesiunea antecesorului reclamantului, nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 1260 C. civ. austriac aplicabile în Transilvania până în anul 1943 privind uzucapiunea pentru că s-a dovedit că pârâtul a locuit la rândul său împreună cu reclamantul și cu autorul comun în acest imobil. Instanța de apel a constatat totodată că în cauză nu operează nici uzucapiunea față de moștenitorii proprietarului de carte funciară, întrucât succesiunea proprietarului tabular decedat I.M.E., autorul comun nu a fost dezbătută, pârâtul nu a renunțat expres la dreptul de moștenire, așa încât a dobândit proprietatea fără a fi fost cerută de lege înscrierea în cartea funciară.

Prin hotărârea instanței de apel au fost motivat înlăturate excepțiile ridicate de apelantul pârât cu privire la lipsa calității procesuale active în ceea ce privește acțiunea în rectificare de carte funciară, prescrierea dreptului la acțiune, cât și cu referire la nerespectarea cerințelor legale privind timbrarea. Împotriva deciziei menționate a declarat recurs în termenul prevăzut de dispozițiile procedurale pârâtul I.M., care invocând lipsa de temei legal și interpretarea necorespunzătoare a legii aplicabile ca temei de casare, a susținut în esență că instanțele au respins nejustificat excepția prescrierii dreptului la acțiune și au considerat greșit că nota de constatare pe baza căreia s-au efectuat înscrierile în C.F.

nu ar fi valabilă câtă vreme nu a fost contestată în condițiile legii. Recurentul a reiterat totodată susținerile din apel privind nerespectarea dispozițiilor legale privind timbrarea acțiunii la valoarea imobilului. Recursul nu este fondat. În conformitate cu dispozițiile art. 39 din Decretul-lege nr. 115/1938 rectificarea unei notări în cartea funciară poate fi cerută de orice persoană interesată în măsura în care nu este exactă sau a încetat să fie exactă precum și în situațiile explicit prevăzute în art. 34 din lege, acțiunea nefiind supusă prescripției.

Cât privește nevalabilitatea notării efectuate în temeiul adeverinței eliberate de Primăria comunei Sălașu de Sus, instanțele au stabilit pe deplin temei că nu au fost îndeplinire cerințele art. 45 din Decretul-lege nr. 115/1938, actul emis de autoritatea locală neconstituind act constatator al dreptului de proprietate și neavând nici efectele unei hotărâri judecătorești cum s-ar fi impus în cauză pentru o notare valabilă față de neînțelegerile dintre părți. Tot astfel se constată că excepția privind insuficienta timbrare a acțiunii în raport de valoarea de impozitare a imobilului a fost corect soluționată nefiind opozabilă în cauză valoarea litigioasă invocată ca fiind cea reală de către apelantul pârât într-un alt dosar, aflat în curs de soluționare.

În consecință recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul I.M. împotriva deciziei nr. 935/A din 10 iunie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia. Obligă pe recurent la 9.800.000 lei cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți I.I.Ș. și I.A. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2005.