ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5955/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5955/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 27 din 16
ianuarie 2003 a Tribunalului Sibiu a fost respinsă contestația formulată de
Ș.N., prin care a solicitat obligarea Primarului comunei Săliște de a emite
decizie conform Legii nr. 10/2001, urmare notificării cu privire la terenul loc
de casă înscris în C.F. 115 Crinț nr. top. 2/6/9 în suprafață de 680 mp.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
fond a avut în vedere că petentul nu a făcut dovada că imobilul solicitat a
aparținut autorului său și că a fost preluat abuziv de stat, înscrisurile
depuse referindu-se la alt imobil. Ca atare, cel în cauză nu are calitatea de
persoană îndreptățită.
Se arată în considerentele hotărârii
că imobilul înscris în C.F. 115 cu nr. top. 2/6/9, cât și cel cu nr. top.
2/6/33 se află în proprietatea statului și în administrarea Ministerului
Apărării Naționale, situație în care decizia trebuia emisă de Primarul comunei
Săliște.
Apelul declarat de contestatori
împotriva acestei hotărâri, a fost admis prin decizia nr. 363 din 11 iunie 2003
a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin care a fost schimbată sentința
în sensul admiterii acțiunii și obligării Primăriei Săliște să emită decizie în
legătură cu notificarea privind terenul înscris în C.F. Crinț nr. top. 2/6/p în
suprafață de 690 mp.
S-a avut în vedere că în raport de
obiectul cererii, ce vizează numai obligarea pârâtei de a emite decizie conform
Legii nr. 10/2001, instanța nu era abilitată să verifice calitatea petentului
de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii și nici titlul în baza căruia
imobilul a fost preluat de stat.
Împotriva acestei hotărâri, Primăria
comunei Săliște a declarat recursul de față, în care fără a formula o cerere în
raport de soluția recurată, arată că Primăria nu este proprietarul și nici
deținătorul imobilului solicitat, ce se află pe lista bunurilor aparținând
domeniului public al statului, aprobată prin H.G. nr. 45/2003. În această
situație reprezentarea statului asupra proprietății publice este asigurată de
Ministerul Finanțelor.
Recursul nu este întemeiat, urmând a
fi respins în raport de cele ce urmează:
Așa cum rezultă și din expunerea
rezumativă a lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut în considerentele
hotărârii adoptate că decizia cu privire la terenul solicitat trebuia emisă de
Primarul comunei Săliște.
Deși un astfel de act nu a fost
emis, instanța a analizat calitatea petentului de persoană îndreptățită, precum
și titlul în baza căruia terenul a fost preluat de stat.
Soluționarea în acest mod a cererii
nu corespunde obiectului investirii instanței, cel în cauză solicitând numai
obligarea pârâtei de a emite decizii conform Legii nr. 10/2001 ca urmare a
notificării ce i-a fost adresată.
Se constată că soluția dată în apel,
în sensul admiterii cererii este legală, fiind de acord cu prevederile art. 20
alin. (3) și art. 23 din Legea nr. 10/2001, în sensul cărora în termen de 60 de
zile de la înregistrarea notificării sau după caz de la depunerea actelor
doveditoare, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie
sau, după caz, dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.
Potrivit textului de lege redat,
persoana juridică căreia i s-a adresat notificarea pentru restituirea în natură
a imobilului, nu are posibilitatea de a analiza asupra oportunității
restituirii imobilului, ci este obligată, obligație de natură legală, de a se
pronunța asupra restituirii în natură în funcție de statutul juridic al
imobilului ce se solicită a fi restituit.
Cum în speță, pârâta nu și-a
respectat această obligație, în sensul că nu a dat curs notificării primite, în
sensul dispozițiilor legale redate, rezultă că soluția recurată este în afara
criticii, astfel că recursul nu poate fi admis.
Așa fiind, întrucât nu există motive
de ordine publică, ce pot fi invocate din oficiu, care să atragă nulitatea
hotărârii, recursul de față urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de
pârâta Primăria comunei Săliște împotriva deciziei civile nr. 363 A din 11
iunie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2004.