ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5405/2006

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanții R.N., M.A. și R.D. au formulat contestație în

contradicție cu pârâții Ministerul Apărării Naționale și cu Primăria orașului

Săliște și au solicitat să se constate nulitatea absolută a deciziei nr. A.3716

din 10 mai 2004 emisă de pârâtul de ordine (1) ca fiind emisă de un organ

necompetent; obligarea Primăriei orașului Săliște să emită decizia conform

Legii nr. 10/2001 pentru imobilul înscris în C.F. Săliște nr.top 2/6/177. Au

solicitat, în subsidiar, ca în situația în care se va considera că Ministerul

Apărării Naționale nu este competent să fie obligat să emită o decizie de

retrocedare în natură.

Tribunalul București, secția a III-a

civilă, prin sentința nr. 353 din 6 aprilie 2005 a respins ca neîntemeiată

contestația.

Instanța a reținut că există o

hotărâre judecătorească definitivă (sentința civilă nr. 6659 din 11 octombrie 1993

a Judecătoriei Sibiu) de recunoaștere a nulității încheierii de intabulare nr. 1097/1968,

cu nr.top 2/6/177 și de dispunere a restabilirii situației anterioare de C.F.,

dreptul de proprietate al reclamanților fiind astfel recunoscut și drept

consecință contestația este neîntemeiată, întrucât tinde tot la pronunțarea

unei hotărâri privind retrocedarea bunului.

Se mai reține că petenții nu au

înțeles să administreze probe în prezenta contestație pentru a identifica

imobilul și anume o expertiză topografică, fapt necesar întrucât contestația

vizează tocmai restituirea în natură, astfel că și sub acest aspect contestația

este nefondată.

Celelalte motive de netemeinicie a deciziei

contestate nu au mai fost analizate, cele ce preced fiind apreciate ca

suficiente pentru respingere contestației.

Apelul declarat de reclamanți a fost

respins de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia civilă

nr. 1494 din 4 noiembrie 2005.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs reclamanții indicând motivul de casare prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Se susține, în esență, că imobilul a

aparținut tatălui lor R.D.D. fiind înscris în C.F. cu nr.top 2/6/177; imobilul

este constituit din teren și o cabană ce se află în administrarea Ministerului

Apărării Naționale; acest lucru a fost dovedit cu o copie xerox a cărții

funciare; au dovedit calitatea lor de moștenitori ai fostului proprietar

tabular decedat în anul 1954 precum și de succesori ai mamei lor R.A. decedată

la 9 august 1993; în legătură cu identificarea imobilului se arată că au

formulat o acțiune în revendicare conform dreptului comun, au obținut o

hotărâre irevocabilă pentru reconstituirea dreptului de proprietate dar acest

lucru nu poate fi realizat întrucât Ministerul Apărării Naționale nu poate

preda imobilul, acesta fiind unificat în alt număr topografic și nu se mai

regăsește cu numărul topografic solicitat și hotărârea judecătorească amintită

nu poate fi executată; entitatea deținătoare refuză emiterea deciziei de

restituire pe motiv că nu au făcut dovada calității de moștenitori, dar acest

lucru a fost dovedit.

Examinând recursul se constată că

acesta nu este fondat.

Prin notificare reclamanții solicită

restituirea în natură a unui imobil înscris în C.F. Săliște nr.top 2/6/177.

Dispoziția nr. A 3716 din 10 mai

2004 respinge notificarea pentru că: nu a fost dovedită calitatea de moștenitori;

nu s-au depus documente pentru identificarea scriptică și faptică a imobilului

revendicat; nu au fost depuse acte de identitate ale notificatorilor și

împuternicirea dată avocatului care a semnat notificarea.

Prin certificatul de moștenitor nr. 1660/1954

reclamanții au dovedit că sunt moștenitorii tatălui lor R.D.

Numai că problema ce trebuia

lămurită era identificarea imobilului pentru care și reclamanții au făcut

notificarea și au solicitat restituirea sa în natură.

În fața instanței de fond

reclamanții-notificatori au solicitat iar instanța a încuviințat efectuarea

unei expertize topografice pentru identificarea terenului. Au fost stabilite

obiectivele, inclusiv cele precizate de reclamanți, are au fost comunicate

expertului (încheierea din 24 noiembrie 2004).

La 23 martie 2005 instanța a dispus

decăderea reclamanților din proba cu expertiză deoarece aceștia nu au achitat

onorariul pentru efectuarea expertizei.

În aceste condiții instanțele au

pronunțat hotărâri legale în raport de obiectul pricinii, deoarece conform art.

1169 C. civ., cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o

dovedească, ceea ce reclamanții nu au înțeles să facă.

Faptul că reclamanții au obținut o

hotărâre de restituire pentru același imobil ce nu o pot pune în executare

tocmai datorită problemelor de identificare, nu poate justifica prin ea însăși,

obligarea Ministerului Apărării Naționale să emită o dispoziție de restituire

în natură a aceluiași imobil.

Față de cele ce preced, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat, recursul

declarat de contestatorii R.N., R.D., M.A. împotriva deciziei nr. 1494 A din 4

noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2006.