ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.10.2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6326/2007

HOTĂRÂRE
04.10.2007
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6326/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față.

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele :

Prin sentința nr. 81 din 20 ianuarie 2006, Tribunalul

București, secția a IV-a civilă, a admis în parte contestația formulată de

G.B.C., în contradictoriu cu pârâta RA A.P.P.S., a anulat în parte dispoziția

nr. 125 din 1 aprilie 2005 emisă de pârâtă, a obligat-o pe aceasta să se

pronunțe prin dispoziție motivată asupra notificărilor nr. 630/2002 și nr.

M367/2002 privind imobilul teren în suprafață de 312,40 mp situat în fosta

parcelă 5, București, sector 1, a respins contestația cu privire la măsura

transmiterii notificărilor nr. 630/2002 și nr. M367/2002 privind imobilul

situat în fosta parcelă 15 sector 2 (pentru restul imobilului) către Primăria

municipiul București, a obligat pârâta la plata către contestator a sumei de

259 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a da această soluție, Tribunalul a reținut că,

prin decizia nr. 125 din 1 aprilie 2005, RA A.P.P.S. a respins notificările nr.

630/2002 și nr. 14367/2002 formulate de G.B.C. privind restituirea în natură a

imobilelor situate în București și garaj, sectorul 2 și în strada A.C., fostă

parcelare J., parcela 5, sectorul 1 ca nedovedită, iar pentru imobilele care nu

se află în administrarea regiei, situate în șos. P. nr. 8, sector 2, strada

A.C., fostă parcelare J., parcela 15, sector 1 și strada M.V. nr. 18, sector 2

(restul imobilului), notificările au fost trimise Primăriei municipiului

București, în vederea identificării persoanei deținătoare.

Împotriva acestei decizii nr. 125/2005 dată de RA

A.P.P.S., s-a formulat prezenta contestație, iar tribunalul a apreciat-o ca

fiind întemeiată, în parte.

Reținând aplicabilitatea art. 1 lit. d) din H.G. nr.

498/2003, care prevede că entitățile obligate la restituire au plenitudine de

competență în soluționarea notificărilor care fac obiectul procedurii

administrative, tribunalul a apreciat că se impune cu prioritate soluționarea

notificărilor privind imobilele de către Primăria municipiului București,

proces în timpul căruia s-ar putea produce, în privința dovedirii calității de

persoană îndreptățită la restituire a contestatorului, sub aspectul dreptului

de proprietate al autorilor dreptului asupra imobilelor la data preluării,

probe noi, care s-ar putea afla în puterea entității deținătoare ale acestui

bun.

Soluționarea în acest moment, numai asupra unei

părți, nedeterminată din imobil și în baza probatoriului care s-a putut

administra până în acest moment, ar fi de natură a-l prejudicia pe contestator.

Pentru aceste considerente, tribunalul a admis

contestația în ceea ce privește imobilul teren în suprafață de 312,40 mp

suprafață stabilită prin raportul de expertiză topo cadastrală efectuată de

expert ing. O.V., obligând pârâta să se pronunțe cu privire la acest imobil

asupra posibilității restituirii în natură, care guvernează materia restituirilor

potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și a respins contestația ca

neîntemeiată în ceea ce privește măsura trimiterii spre soluționare către

Primăria municipiului București a notificărilor.

RA A.P.P.S. a declarat apel împotriva acestei

sentințe, pe care l-a motivat în sensul că reclamantul nu a dovedit că

imobilele solicitate au trecut în proprietatea statului de la autorii săi și

nici faptul că preluarea a fost abuzivă.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 704A din 30 noiembrie

2006 a respins apelul ca nefondat, păstrând, astfel soluția instanței de fond.

Împotriva acestei decizii, RA A.P.P.S. a declarat

recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin recursul formulat, RA A.P.P.S. a arătat, în

esență, ca și în apel, că reclamantul nu a dovedit că imobilele solicitate au

trecut în proprietatea statului de la autorii săi și nici faptul că preluarea a

fost abuzivă și a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate

și, pe fond, respingerea contestației ca neîntemeiată.

Recursul va fi respins ca nefondat pentru argumentele

următoare.

Instanța de apel, ca și cea de fond, au reținut

corect din probele dosarului, înscrisuri și expertiză, că, potrivit art. 10 și

urm. din Legea nr. 10/2001, contestatorul a dovedit că imobilele au trecut în

proprietatea statului de la autorii săi, nemaiavând relevanță că au fost

trecute abuziv sau nu, conform noii formulări a legii, așa cum a fost arătată

de Legea nr. 247/2005.

Chiar dacă din actele dosarului rezultă că imobilele

au fost preluate abuziv, instanța a considerat că acest fapt nu mai

influențează soluția primei instanțe.

Curtea de apel a reținut că hotărârea primei instanțe

este legală și temeinică, fiind susținută de actele dosarului și expertiza

efectuată în cauză și a menținut-o.

Astfel, instanța a constatat că, în ceea ce privește

imobilul teren, parcela nr. 5, contestatorul a făcut dovada calității de

persoană îndreptățită la restituire, potrivit dispozițiilor art. 1, coroborat

cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, și cu privire la acest

imobil, tribunalul a constatat întemeiată contestația, motiv pentru care a

admis-o și a obligat pârâta să se pronunțe prin dispoziție motivată cu privire

la posibilitatea de restituire în natură a acestuia.

În ceea ce privește imobilele situate în fosta

parcelă nr. 15, a rezultat din probele dosarului că pârâta nu deține aceste

imobile și nici contestatorul nu a putut indica cu certitudine unitatea

deținătoare.

De aceea, instanța de fond corect a respins ca

neîntemeiată contestația în ceea ce privește măsura trimiterii spre soluționare

către Primăria municipiului București a notificărilor, iar curtea de apel a

menținut soluția.

Față de cele mai sus exprimate, recursul va fi

respins ca nefondat.

Respinge ca nefondat

recursul declarat de RA A.P.P.S. împotriva deciziei nr. 704/A din 30 2006

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze

cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie

2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-11-20
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7837/2007
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 la 6 iulie 2005, reclamanții N.N. și N.S. au chemat în judecată pe pârâta Pr
ÎCCJ 2012-11-29
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7321/2012
asupra notificării. Decizia recurată a fost dată cu încălcarea art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Obligația care revenea intimatei era de a trimite notificarea către Primăria municipiului București în vederea identificării unității deținătoare.
ÎCCJ 2013-10-15
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4509/2013
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei de față constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 22 martie 2007 reclamanta A.R.R
ÎCCJ 2007-10-26
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7089/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București la data de 15 aprilie 2005, sub nr. 5226/2005, reclamantul V.G. a chemat în judeca
ÎCCJ 2008-01-15
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 149/2008
Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București la 12 decembrie 2006 reclamanta N.M. a contestat dispoziția nr. 6890 din 16 noiembri
Sursă