ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4125/2008

Deliberând asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 5543/2005 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, reclamantul R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta RA A.P.P.S., să fie obligată pârâta să pronunțe o decizie/dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură a imobilului situat în București, compus din 3 camere și dependințe, precum și la obligarea pârâtei la plata daunelor interese de 1.000.000 lei/zi de întârziere de la data pronunțării hotărârii definitive. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 16 noiembrie 2001 a formulat notificarea nr. 8462 prin intermediul Biroul Executorului Judecătoresc, prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului în litigiu, iar în susținerea notificării a depus actele de care a înțeles să se folosească și adresându-se de mai multe ori pârâtei, nu a primit nici un răspuns.

Prin sentința nr. 1465 din 20 decembrie 2005, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București. Prin sentința civilă nr. 8129 din 26 mai 2006, Judecătoria sectorului 1 București a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, secția civilă, iar Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin sentința nr. 36 din 24 august 2006, în soluționarea conflictului negativ de competență, a stabilit competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, secția civilă. Prin sentința civilă nr. 1497 din 17 noiembrie 2006, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta să se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată asupra notificării formulate de reclamant cu privire la restituirea în natură a imobilului situat în București.

De asemenea, a fost obligată pârâta la plata sumei de 100 RON pe zi de întârziere, reprezentând daune interese în cazul neîndeplinirii obligației, de la data rămânerii irevocabile a acestei hotărâri și până la îndeplinirea obligației. Prin decizia nr. 670 din 17 octombrie 2007, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-pârâtă A.P.P.S. RA, reținând că obligația persoanei deținătoare, stabilită potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, era aceea de a se pronunța într-un termen de 60 de zile asupra notificării cu care a fost investită. Împrejurarea că după aprecierea unității deținătoare, dosarul depus de contestator nu ar fi fost complet, nu este de natură a împiedica soluționarea notificării, unitatea deținătoare fiind obligată să se pronunțe oricum, partea nemulțumită având posibilitatea de a contesta în instanță dispoziția emisă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta A.P.P.S., criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea acestui motiv de recurs, pârâta a arătat că după depunerea notificării nr. 8461 din 16 noiembrie 2001, reclamantul-contestator a depus acte în susținerea acestei notificări, la 23 ianuarie 2002 și la 10 decembrie 2002. Prin adresa nr. 833 din 24 ianuarie 2003 RA A.P.P.S. a solicitat petentului depunerea actelor în copii legalizate, precum și completarea dosarului de notificare cu o serie de acte necesare în vederea soluționării notificării, obligație căreia acesta i s-a conformat în parte. Ulterior, la data de 10 noiembrie 2005, RA A.P.P.S. a solicitat petentului depunerea de copii legalizate a mai multor acte și anume: actele de stare civilă ale petenților R.A.

și R.L., adresă emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 112/1995 din care să rezulte că nu au beneficiat de prevederile acestui act normativ, precum și procura dată de către R.A. fiului său R.L., pentru a formula notificare în numele ei. S-a mai arătat că, notificarea formulată de intimatul-contestator R.L. nu a fost soluționată până în prezent, deoarece dosarul nu este complet, în sensul arătat. Examinând decizia, în raport de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța constată recursul nefondat, pentru următoarele considerente: Prin notificarea înregistrată la RA A.P.P.S. sub nr. 8462 din 16 noiembrie 2001, petentul R.L. personal și în calitate de reprezentant al mamei sale R.A., a solicitat pârâtei, în calitate de unitate deținătoare, restituirea în natură a apartamentului nr. 20, situat în București.

Prin art. 23 din Legea nr. 10/2001 (art. 25 din legea republicată) s-a stabilit în sarcina unității deținătoare, notificată, obligația de a se pronunța asupra cererii de restituire în natură, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la depunerea actelor doveditoare. Termenul pentru îndeplinirea acestei obligații de „a face” se poate proroga numai dacă unitatea deținătoare, în urma analizei actelor doveditoare deja depuse, comunică celeilalte părți, în intervalul de 60 de zile, faptul că documentația depusă este insuficientă pentru fundamentarea deciziei de restituire.

În speță, recurenta-pârâtă nu a comunicat intimatului-reclamant, în intervalul de 60 de zile, faptul că documentația depusă este insuficientă pentru fundamentarea deciziei, ci mult mai târziu, la 3 ianuarie 2003, solicitare căreia reclamantul s-a conformat și a depus actele doveditoare de care a înțeles să se folosească în susținerea notificării sale, fără ca pârâta să fi emis decizia prevăzută de art. 25 din Legea nr. 10/2001, republicată, nici până la data introducerii acțiunii de către reclamant, la 18 noiembrie 2005. Împrejurarea că ulterior, unitatea pârâtă, în calitate de unitate notificată, a revenit cu noi comunicări către reclamant prin care a solicitat completarea documentației depuse de către acesta, întrucât, în opinia sa, documentația nu ar fi completă, nu este de natură a proroga termenul de soluționare a notificării, deoarece aceasta trebuia să se pronunțe asupra notificării nr. 8646 din 16 noiembrie 2001 pe baza actelor depuse la dosar de către reclamant.

De altfel, dispoziția prevăzută de art. 25 din Legea nr. 10/2001 nu a fost emisă nici până la data soluționării recursului. Pentru aceste considerente, instanța, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâta RA A.P.P.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta RA A.P.P.S. împotriva deciziei nr. 670 din 17 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 iunie 2008 .