ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5398/2005

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 227 din 23 aprilie 2004 a Judecătoriei Deta, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții C.I. și C.P. în contradictoriu cu pârâții L.G., L.T. și C.G. și a dispus rectificarea C.F. 1621 Voiteg, nr.top. 64/b, în sensul că imobilul reprezentând construcții este proprietatea în cotă de 1/1 parte a pârâților L.G. și L.T., cu titlu de edificare, bun comun, pârâta C.G. rămânând proprietară numai asupra cotei de 5/16 teren. A rezoluționat contractul de întreținere autentificat sub nr. 3523/523 din 19 martie 1992, încheiat între reclamanții C.I. și C.P. și pârâții L.T. și L.G. A dispus restabilirea situației anterioare, în sensul că se va radia dreptul de proprietate al pârâților L.T.

și L.G. asupra cotei de 11/16 părți teren privind imobilul evidențiat în C.F. nr. 1621 Voiteg, nr.top. 64/b și se va intabula dreptul de proprietate al reclamanților C.I. și C.P., asupra aceleiași cote cu titlul deținut anterior încheierii contractului, pârâții L.T. și L.G. rămânând proprietari asupra construcțiilor în cotă de 1/1 parte. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că între reclamanții C.I. și C.P., pe de o parte și pârâții L.T. și L.G., pe de altă parte, s-a încheiat un contract de întreținere, autentificat la data de 19 martie 1992, la Notariatul de Stat din Deta. Potrivit clauzelor contractuale, reclamanții s-au angajat în calitate de întreținuți să transfere dreptul de proprietate asupra cotei de 11/16 teren evidențiat în C.F.

1621 Voiteg, obligație contractuală pe care au executat-o. Pârâții L.T. și L.G., în calitate de întreținători și-au asumat obligația de a presta întreținere reclamantei, constând în: cheltuieli de asigurarea hranei și asistența medicală, asigurarea igienei locuinței și rufăriei, procurarea combustibilului pentru gătit și încălzitul locuinței. În anul 1993, pârâții L.T. și L.G. au edificat o construcție pe terenul dobândit prin întreținere, în baza autorizației de construire nr. 662/1992. S-a constatat că întrucât și pârâta C.G. este proprietară asupra cotei de 5/11 din teren, la intabularea dreptului de proprietate asupra construcției, a fost trecută și aceasta în calitate de proprietar, proporțional cu cota parte din teren, ce-i revenea.

Cu toate acestea, așa cum rezultă din acțiunea principală și întâmpinarea depusă, la dosar, pe de o parte obiectul contractului de întreținere a constat numai din cota de 11/16 din teren, iar pe de altă parte, construcția a fost edificată numai de pârâții L.G. și L.T., pârâta C.G. neavând nici o contribuție. Acest aspect nu a fost contestat de pârâta C.G. Prin urmare, în baza art. 36 din Legea nr. 7/1996, instanța a admis acest capăt de cerere și a dispus rectificarea C.F. 1621 Voiteg, nr.top. 64/b, în sensul că imobilul reprezentând construcții este proprietatea în cotă de 1/1 parte a pârâților L.G. și L.T., cu titlu de edificare bun comun, pârâta C.G. rămânând proprietară numai asupra cotei de teren.

Referitor la capătul de cerere privind rezoluțiunea contractului de întreținere s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 969 alin. (2) C. civ. „ele (contractele) se pot revoca prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege. Astfel, orice contract fiind rezultatul acordului de voință al părților, mutuus consensus , el poate fi desfăcut sau revocat în principiu, numai în același mod, adică prin mutuus disensus . Așadar, fiind voința părților contractante, instanța a admis acțiunea pronunțată și a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere încheiat la 19 martie 1992 între reclamanții C.I. și C.P. în calitate de întreținuți și pârâții L.G. și L.T., în calitate de întreținători.

Ca efect al rezoluțiunii contractului de întreținere a dispus restabilirea situației anterioare cu privire la imobilul identificat în cuprinsul contractului, ce va reveni proprietatea reclamanților. Așadar, imobilul situat în localitatea Voiteg, evidențiat în C.F. 1621, nr. top. 64/b, curte și grădină în suprafață de 3165 mp, cu casă cu nr. 140, ce va rămâne proprietatea pârâților L.G. și L.T. Cu privire la cota de 11/16 din teren, curte și grădină s-a dispus radierea dreptului de proprietate al reclamanților L.G. și L.T. și intabularea dreptului de proprietate al reclamanților C.I. și C.P., asupra cotei de 11/16 parte, cu titlu pe care l-au deținut anterior încheierii contractului de întreținere.

Apelurile declarate de pârâta C.G. și S.G. (fostă L.), împotriva acestei sentințe, au fost respinse, ca nefondate, în contradictoriu cu reclamanții C.I. și C.P. și pârâtul L.T., prin decizia 24 din 29 septembrie 2003, a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, au declarat recursuri pârâta S.G., fostă L. și C.G., considerând-o ca netemeinică și nelegală. Recurentele au solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârii atacate, iar, pe fond, admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată în fața primei instanțe. În drept, s-a invocat art. 304 pct. 8 și 10 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentele au susținut că contractul de întreținere între numiții C.I.

și C.P. și pârâții L.T. și L.G. a fost încheiat la 19 martie 1992, moment în care nu a existat acest imobil despre care se face vorbire, el fiind construit ulterior acestei date și neputând face obiectul contractului de întreținere. Din conținutul contractului de întreținere, rezultă, cu claritate, că reclamanții C.I. și C.P. au transmis pârâților L.G. și L.T., numai dreptul de proprietate asupra cotei de 11/16 parte din curte și grădină, înscris în C.F. nr. 1621 Voiteg, nr.top.64/b. În această situație, apar clar că în extrasul C.F. numiții L.G. și L.T. nu puteau fi înscriși în calitate de proprietari asupra cotei de 11/16 părți casă cu titlu de întreținere ci cu titlu de drept de construire.

Pârâții L.G. și L.T. au dobândit proprietatea în cota de 11/16 părți numai asupra terenului evidențiat în C.F. cu titlu de drept de întreținere. Rectificarea cărții funciare s-a cerut numai în acest sens. Cu toate acestea, în mod greșit, instanța a dispus rectificarea cărții funciare, constatând că numiții L.G. și L.T. sunt coproprietari în cotă de 1/1 parte asupra construcțiilor, iar C.G. a rămas proprietară numai asupra cotei de 5/16 părți casă și teren, ceea ce nu corespunde adevărului. Recursurile nu sunt fondate. Prin contractul de întreținere, reclamanții C.I. și C.P. au transferat părților L.T. și L.G. dreptul de proprietate asupra cotei de 11/16 teren înscris în C.F. nr. 1621 Voiteg nr.top.64/b, în schimbul întreținerii.

Pe terenul dobândit prin contractul de întreținere pârâții L.T. și L.G. au edificat o construcție în baza autorizației de construire nr. 662/1992; Pârâta C.G. era proprietară asupra cotei de 5/11 din teren și la intabularea dreptului de proprietate asupra construcției, a fost intabulată și aceasta în calitate de proprietar, proporțional cu cota parte din teren., Astfel, obiectul contractului de întreținere l-a constituit doar cota de 11/16 din teren iar construcția a fost edificată doar de pârâții L.G. și L.T., pârâta C., neavând nici o contribuție la construcție, ceea ce face să fie îndeplinite condițiile art. 36 din Legea nr. 7/1996 privind rectificarea C.F. Este motivul pentru care este neîntemeiată susținerea din recurs, conform căreia L.G.

și L.T. nu ar fi proprietari în cotă de 1/1 parte asupra construcțiilor edificate. În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursurile de față ca nefondate și să le respingă, ca atare, menținând hotărârea atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții S.G. și C.G. împotriva deciziei nr. 2074 din 29 septembrie 2001 a Curții de Apel Timișoara. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2005.