ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4380/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Râmnicu Vâlcea sub nr. 553 din 10 ianuarie 2002, reclamanta D.E. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea, solicitând obligarea acesteia la plata unei sume stabilite printr-o expertiză cu titlu de contravaloare a lipsei de folosință pentru un teren de 565,26 mp pe care l-a cumpărat cu act autentic în anul 2001. La termenul din 21 februarie 2002, reclamanta și-a precizat valoarea pretențiilor la suma de 15.000.000 lei și a timbrat corespunzător. Acțiunea a fost admisă în parte, prin sentința civilă nr. 4799 din 27 iunie 2002 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea; a fost obligată pârâta la plata sumei de 1.220.400 lei cu titlu de despăgubiri aferente perioadei 1999–august 2001 și la plata sumei de 1.605.000 lei cheltuieli de judecată.

Recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței a fost anulat ca netimbrat, dar recursul declarat de pârâtă a fost admis, prin decizia nr. 1900 din 19 decembrie 2002 a Tribunalului Vâlcea, secția civilă, s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Procedând la rejudecare, prin sentința civilă nr. 4495 din 23 septembrie 2003, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a respins acțiunea însușită de succesorii reclamantei (decedată la 29 octombrie 2002) P.R.I. și P.C.R. Apelul declarat de reclamanți împotriva acestei sentințe a fost anulat ca netimbrat, prin decizia nr. 148/A din 29 ianuarie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția civilă. S-a reținut că apelanții trebuiau să achite o taxă judiciară de timbru în sumă de 20.000.000 lei și să depună un timbru judiciar de 50.000 lei, taxe aferente pretențiilor contestate și datorate potrivit art. 11 din Legea nr. 146/1997 și potrivit Legii nr. 123/1997.

Apelanții nu s-au conformat acestei obligații legale, deși au fost citați cu mențiunea achitării acestor taxe, motiv pentru care, în baza art. 20 din Legea nr. 146/1997 s-a anulat cererea. La data de 2 martie 2004 s-a înregistrat cererea de recurs formulată de reclamanți împotriva deciziei instanței de apel. Recurenții critică hotărârea pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Se arată că instanța de apel nu a motivat hotărârea, în sensul că nu a menționat obiectul acțiunii și motivele pentru care ea a fost respinsă de prima instanță, rezumându-se doar să constate că nu a fost achitată taxa de timbru și să anuleze cererea de apel. De asemeni, reclamanții critică decizia pentru că a ignorat cererea lor de amânare a cauzei sau de suspendare a judecății pentru achitarea taxelor de timbru.

Recursul este nefondat. Prin acțiunea precizată la 21 februarie 2002, autoarea reclamanților și-a evaluat pretențiile la 15.000.000 lei, pentru ca, după efectuarea expertizei de către ing. M.M.O. să le majoreze la 1.597.424.760 lei (încheierea din 6 iunie 2002). Întrucât acțiunea precizată a fost respinsă prin sentința civilă nr. 4495 din 23 septembrie 2003 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, apelul declarat de succesorii reclamantei trebuia timbrat cu 50.000 lei timbru judiciar și 20.000.000 lei taxă judiciară de timbru. Potrivit dispoziției art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar potrivit alin. (3) se plătesc cel mai târziu la termenul acordat pentru îndeplinirea acestei obligații.

În speță, apelanții reclamanți au fost citați la primul termen de judecată cu mențiunea achitării taxelor, stabilite conform art. 2 lit. f) din Legea nr. 146/1997 actualizat și conform art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 modificată și completată prin Legea nr. 123/1997. Este adevărat că, la 26 ianuarie 2004, apelanții au depus o cerere privind amânarea cauzei sau suspendarea judecății până la achitarea taxelor datorate, dar, instanța de apel a respins-o, în condițiile în care intimata-pârâtă, reprezentată legal s-a opus acestei cereri. Nefiind întrunite condițiile art. 242, art. 243 și art. 244 C. proc. civ., în mod corect instanța de apel a respins cererea apelanților, aplicând sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

Neplata taxelor de timbru constituie un motiv special de nulitate, necondiționată de vătămare, așa cum cere art. 105 alin. (2) C. proc. civ.; ea intervine pentru nerespectarea cerinței legii și numai după încunoștiințarea părții despre necesitatea de a timbra cererea, ceea ce în cauză s-a întâmplat. Instanța de apel a argumentat soluția pronunțată, astfel că motivul de recurs încadrat în art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este nefondat. În lipsa mențiunilor privind obiectul cererii și motivele respingerii acțiunii pe fond nu constituie suport pentru motivul de recurs invocat deoarece instanța de apel nu a examinat apelul declarat, chestiunea timbrajului fiind prealabilă oricărei alte judecăți. Față de cele arătate mai sus, apare ca nefondat și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., invocat de recurenți în legătură cu respingerea cererii de amânare sau suspendare a judecății în apel în vederea achitării taxelor de timbru datorate. Pentru toate aceste considerente, recursul va fi respins ca nefondat [art. 312 alin. (1) C. proc. civ.].

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții P.R.I. și P.C.R. împotriva deciziei civile nr. 148/A din 29 ianuarie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2005.