ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6813/2004

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 641 din 18

decembrie 2003, Tribunalul Vâlcea a respins cererea de revizuire formulată a

sentinței civile nr. 172 din 8 octombrie 2001, în dosarul nr. 947/2001 al

Tribunalului Vâlcea, formulată de revizuienții SC M. SRL I. și C.D. în calitate

de administrator, în contradictoriu cu S.C., F.F. și F.D. A fost respinsă

cererea intimaților privind obligarea revizuienților la plata cheltuielilor de

judecată.

Instanța a reținut că cererea de

revizuire s-a întemeiat pe motivul prevăzut la art. 322 pct. 5 C. proc. civ.,

dar că înscrisurile prezentate nu întrunesc condițiile textului de lege citat

care să conducă la revizuirea hotărârii.

Astfel primele două înscrisuri și

anume procesul verbal încheiate de organul de poliție la 2 decembrie 2000 și

extrasul din procesul verbal întocmit de reprezentanții SC E. SA, deși sunt

anterioare pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere, nu îndeplineau

celelalte condiții prevăzute de textul de lege citat privind reținerea lor

către partea potrivnică sau imposibilitatea prezentării lor de către parte

dintr-o împrejurare mai sus de voința acesteia.

În ce privește al treilea înscris

adresa nr. 19.145 din 6 septembrie 2002 a SC E. SA, sucursala Vâlcea, acesta nu

exista la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită.

Curtea de Apel Pitești, prin

sentința civilă nr. 475 din 1 martie 2004 a respins ca nefondate apelurile

declarate de revizuienții SC M. SRL și C.D. și de intimații S.C., F.F. și F.D.

În ce privește apelul revizuienților

s-a reținut că prin hotărârea apelată s-a făcut o corectă aplicare a

prevederilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Apelul intimaților a fost respins

deoarece din concluziile scrise depuse după soluționarea în fond a apelului

rezultă că de fapt acesta vizează neacordarea cheltuielilor de judecată, dar în

motivele de apel scrise nu se regăsește o atare critică.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs revizuienții SC M. SRL I. și C.D. precum și intimații S.C., F.F.

și F.D.

Cu privire la recursul declarat de

SC M. SRL I.

Recurentul a invocat motivul de

casare prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Se susține, în esență, că împotriva

recurentului F.G. s-a început urmărirea finală pentru infracțiunea prevăzută de

art. 219 C. pen. Acest lucru impunea admiterea cererii de revizuire și

trimiterea cauzei la prima instanță unde urma să se administreze probe de

vinovăție sau nevinovăție a acestuia.

Recursul nu este fondat.

Cererea de revizuire s-a întemeiat

pe prevederile art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prezentându-se trei

înscrisuri considerate doveditoare pentru schimbarea hotărârii a cărei

revizuire s-a cerut.

Instanțele au reținut corect că

înscrisurile prevăzute nu întrunesc condițiile textului de lege sus arătat.

Nu s-a dovedit că acestea au fost

reținute de partea potrivnică și nici că o împrejurare mai presus de voința

părților au determinat neprezentarea lor instanței. Mai mult unul din

înscrisuri, adresa nr. 19.145 din 6 septembrie 2002 a SC E. SA, sucursala

Vâlcea, a fost emisă după pronunțarea hotărârii ce se solicită a fi revizuită.

În ce privește motivul corect

invocat și anume începerea urmăririi penale împotriva lui F.G. nu au legătură

cu motivele cererii de revizuire (dosar 2513/2003 Tribunal Vâlcea).

Cu privire la recursul declarat de C.D.,

administratorul primei recurente.

Se susține, în esență, că „incendiul

s-a produs în incinta unității lui F. unde s-a găsit un fier de călcat distrus

în întregime” fapt ce impune casarea hotărârilor date în cererea de revizuire

și rejudecarea cauzei pentru descoperirea adevăratului vinovat.

Recursul este nefondat.

În ce privește modul în care

instanțele au soluționat cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.

322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cele arătate în analiza primului recurs sunt

valabile în ce privește acest al doilea recurs.

Susținerea convenită din cererea de

recurs prezentată mai sus nu poate fi reținută față de obiectul cauzei,

revizuirea unei hotărâri ca urmare a descoperirii unor înscrisuri doveditoare

după darea hotărârii a cărei revizuire se cere [art. 322 alin. (1) pct. 5 C.

proc. civ.].

De fapt, prin ambele recursuri se

dorește rejudecarea fondului litigiului prin reaprecierea probelor administrate

și administrarea unor probe noi, ceea ce evident nu se poate realiza pe calea

revizuirii care este o cale extraordinară de retrocedare și nu o cale de

revocare a unei hotărâri judecătorești.

Cu privire la recursul intimaților S.C.,

F.F. și F.D.

Se susține, în esență, că în mod

greșit le-a fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

Instanța de fond a respins cererea pentru motivul că la dosar nu se găsesc

dovezile justificative. Prin apel au solicitat cheltuieli de judecată dar

instanța nu le-a acordat pe motiv că în motivele de apel nu se regăsește o atare

critică fără a se avea în vedere caracterul devolutiv al apelului.

Recursul este nefondat.

Tribunalul Vâlcea a respins cererea

privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de intimați apreciind că

la dosar nu există dovezi justificative (sentința civilă nr. 641 din 18

decembrie 2003).

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel intimații prin care se solicită „rejudecarea în fond a cauzei pe

baza motivelor și dovezilor invocate la prima instanță în cererea de chemare în

judecată și în întâmpinare ....”; „... revocarea sau completarea probelor

administrate la prima instanță precum și administrarea altor probe necesare

precum soluționarea cauzei”.

Din cele arătate reiese că apelanții

deși atacă hotărârea pronunțată în cererea de revizuire aduce de fapt critici

împotriva hotărârilor prin care a fost soluționat fondul litigiului. Apelanții

nu formulează nici o critică în legătură cu hotărârea apelată, inclusiv în ce

privește neacordarea cheltuielilor de judecată.

În aceste condiții instanța de apel

a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 295 alin. (1) C. proc. civ. și-a

verificat hotărârea apelată în limitele cererii de apel, stabilirea situației

de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, evident ținând seama de

natura pricinii și anume examinarea unei cereri de revizuire, cale

extraordinară de retractare.

Față de cele ce preced, în temeiul

art. 312 C. proc. civ., cele trei recursuri vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de revizuienții C.D. și SC M. SRL I, și de intimații F.D. , F.F. și S.C.

împotriva deciziei civile nr. 475/A din 11 martie 2004 a Curții de Apel Pitești,

secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie

2004.